39,601 matches
-
aveam să le primesc mult mai târziu, prin poștă... Era prin nouă sute nouăzeci și... Bucuros, îi telefonasem la Buzău să-i spun ce carte scrisese. O voce stinsă mi-a răspuns că Tudorel murise cu două zile în urmă. În amintirea lui, reproduc acest text scurt din volumul al doilea, pagina 59: "...Mi-aduc, de asemenea, aminte, că în iarna lui 1950-51, fiind aici, în Zarca, într-o celulă cu Istrate Micescu, acesta mi-a arătat un nasture mare, alb, de
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
cu ce v-ați ales de pe urma lungii guvernări liberale? Atât, că pe timpul ei, a vrut Dumnezeu să fie cramele pline de vin. Ei bine, noi vă aducem apa.” Inevitabilul cetățean turmentat remarcă: „Dar era mai bine Înainte!” XXIV Trăim din amintiri, cum fumăm mucuri de țigări când isprăvim tutunul. Scriitorul George Petrone - Președintele „Academiei Libere Păstorel” din Iași arată, În articolul „Un magician al spiritului: Al.O. Teodoreanu - Păstorel”, apărut În Revista „Epigrama” nr. 28, iunie-august 2004, că la Păstorel Deși scriitor
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
să amintim că „Hronicul Măscăriciului Vălătuc” a fost premiată de Academia Română În anul 1928, iar În 1937 scriitorul a fost distins cu Premiul Național pentru proză. Referindu-se la „Hronicul Măscăriciului Vălătuc”, criticul literar Gheorghe Hrimiuc consideră că, alături de Țiganiada, Amintiri din copilărie, Pseudokinegeticos și Craii de curte veche, aceasta se Înscrie În acele opere singulare „care deschid și, În același timp, Închid un drum posibil al unui gen. Fără a contesta justețea celor mai sus citate, invocăm un catren semnat
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
popa. O șterg. Dascălul se ia după mine: -Bine, domnule locotenent, cum Îți veni? -Dar ce-am făcut? -Ăsta nu e popă, domnule. -Cum? -Ăsta e domnul profesor Iorga. S-a Îmbrăcat așa de frica nemților. Camaradul meu surâdea nostimei amintiri: -Și cine crezi că făcea pe dascălul? -Făgețel? -Ai ghicit! Păstorel a realizat și importante - pentru cunoașterea literaturii străine - traduceri, publicate atât În timpul vieții sale dar și după, precum și volumele „Gastronomice” și „De re culinaria” apărute postum. * * * Păstorel: poet, dramaturg
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
și-a spart capul de ochiul meu/ că moartea ne ține de mână/ și e credincioasă ea nu se sperie/ ne mângâie câteodată când morții/ pleacă dimineața să cumpere ziarul/ și chiar dacă se mai duce ea nu mă lasă/ singur amintirea ei adică tocmai/ copilul ei îmi ține de urât/ și-atunci vorbim despre probleme filosofice/ eu îi spun că iubirea nu e oarbă/ ci doar puțin lovită la ochi/ și că e chiar frumos să strigi/ că ești viu când
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
Eu nu mă pot învăța cu lumea de astăzi. Vulgaritatea, sexualitatea exacerbată... totul e schimbat. De altfel, a "înnebunit" și clima. - În București cine vă vizita? - Cei mai buni prieteni au fost totuși studenții lui. - Așa cum îl am eu în amintire, era o personalitate multilaterală. - Nu era numai matematician, ci și un umanist. După moartea lui Călinescu a avut rubrică în Contemporanul. Scria cu mare ușurință. Unele dintre articolele sale aproape că nu aveau ștersături. - Cum comunicați cu dânsul? - Să știți
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
de cinci kilometri până la regiment lua trăsura. Nu umbla pe jos; de asta a și murit atât de tânăr. A trăit intens și din plin. A fumat, a băut - a ars ca o lumânare. - A trăit frenetic. - Da. - Aveți câteva amintiri mai dragi împreună cu dânsul? - Toată viața cu el. {tia că îmi place să călătoresc; și lui îi plăcea, dar o făcea și pentru mine. L-am însoțit peste tot unde era invitat să țină conferințe, mai ales după 1960. El
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
din care prezentăm mai jos un fragment (fosfene e un termen din optică, desemnînd fascicule luminoase în care se văd particule de praf). Aici, cuvintele vechiului ritual nocturn, gesturile uzate de șapte ani de conviețuire, mișcările banalizate de repetiție, povara amintirilor dureroase și a neîmplinirii speranței în Alberto iau forma „lor" amenințătoare, prin obositoarea, agresanta repetiție care acoperă realul până la a i se substitui ca o altă oboseală, care nu mai reușește însă să acopere vidul existențial. Sunt plăcute nopțile astea
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
sunt rădăcinile. Chiar dacă m-am născut în Franța, m-am format în Polonia. Sunt polonez și lucrul acesta e esențial pentru a înțelege "Pianistul". Nu am făcut și nu voi face niciodată un film autobiografic, dar m-am servit de amintirile mele, mai mult sau mai puțin dureroase, pentru a-l realiza." Producînd el însuși filmul, grație unui capital esențialmente european și cu sprijinul prietenilor săi Alain Sarde și Robert Benmussa, Roman Polanski și-a dovedit, încă o dată, probitatea de cineast
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
dikter/ 17 poezii ( 1954); Den halvfärdiga himlen/ Cerul jumătate gata ( 1962); Klanger och spår/ Clopote și urme ( 1966); Sanningsbarriären/ Bariera adevărului ( 1978); Det vilda torget/ Piața sălbatică ( 1983); För levande och döda/ Pentru vii și morți (1989); Minnena ser mig/ Amintirile se uită la mine ( 1993) și Sorgegondolen/ Gondola funebră ( 1996). Tomas Tranströmer a fost răsplătit cu numeroase premii suedeze și internaționale, printre care Premiul Petrarca ( Germania) în 1981, Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic și Premiul Internațional Neustadt ( Statele Unite) în
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
O scrisoare sosită din cyberspațiu despre dragostea unei femei de dinaintea inventării internetului, laolaltă cu cîteva comentarii ale destinatarului, care se întîmplă să fie chiar autorul acestor rînduri, dar numai dacă putem avea încredere în întîlnirea fortuită dintre două serii de amintiri foarte tîrzii ( p. 115). Un volum cu foarte explicite conotații erotice poate produce, la o lectură "naivă", seisme în cercul de cunoscuți ai autorului. Tentația de a recunoaște personajele reale din spatele măștilor fictive este mare, iar pentru unele dintre ele
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
stânci. [...] Eram aproape mort când venii pe lume. Mugetul valurilor ridicate de o vijelie anunțând echinoxul de toamnă împiedica să se audă propriile-mi strigăte; mi s-au povestit adesea aceste detalii; tristețea lor nu s-a șters nicicând din amintirea mea. Nu există zi în care, visând la ceea ce am fost, să nu revăd cu gândul stânca pe care m-am născut, camera unde mama îmi impuse viața [...]." Aceste pagini vor fi fost scrise printre primele, poate încă în 1803
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
a fost Chateaubriand în America? continuă să ne vină în minte, deși rațiunea repetă că va fi fost, de vreme ce istoricii literari nu mai par a se îndoi de realitatea voiajului. Ce contează că din acel continent revine un bagaj de amintiri sărac, verbos, dezamăgitor, când i-a adus cu el, ca personaje de neuitat, pe doi "sălbatici de o speță necunoscută: Chactas și Atala"? Acest autor mult răsplătit de contemporaneitate ( "ca mine și ca Goethe", spune el în treacăt, la pagina
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
îi recunosc o valoare accidentală; ea a venit exact la momentul potrivit. Pentru acest motiv, ea m-a făcut să ocup un loc într-una din epocile istorice care, amestecându-l pe individ cu lucrurile, obligă să-i fie reținută amintirea" ( p. 469). Omul însuși a dat dovezi de curaj, ca într-un celebru articol din "Le Mercure", din 1807: " Când, în tăcerea abjecției, nu se mai aud decât lanțul sclavului și glasul delatorului; când totul tremură în fața tiranului, și este
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
succesului lor european. Nadeau e apoi primul care aduce în librăriile franceze o carte despre Gulag, Povestiri din Kolîma, de Varlam Șalamov. Iată doar cîteva repere care adună un trecut. Suficiente însă pentru a înțelege de ce cartea sa, una de amintiri, devine importantă, devine un document de primă însemnătate pentru orice cititor profesionist. Nu unul arid, de strictă istorie literară, ci unul savuros, de o suberbă mobilitate a povestirii. E valoarea amintirii o simplă chestiune de timp? Tentația primă a fost
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
însă pentru a înțelege de ce cartea sa, una de amintiri, devine importantă, devine un document de primă însemnătate pentru orice cititor profesionist. Nu unul arid, de strictă istorie literară, ci unul savuros, de o suberbă mobilitate a povestirii. E valoarea amintirii o simplă chestiune de timp? Tentația primă a fost să văd în Să fie binecuvîntați o carte de amintiri literare. Cuprinsul sugerează lucrul acesta, titlurile capitolelor sînt nume de autori, „monștri sacri" cel mai adesea, dar și personaje din ceea ce
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
orice cititor profesionist. Nu unul arid, de strictă istorie literară, ci unul savuros, de o suberbă mobilitate a povestirii. E valoarea amintirii o simplă chestiune de timp? Tentația primă a fost să văd în Să fie binecuvîntați o carte de amintiri literare. Cuprinsul sugerează lucrul acesta, titlurile capitolelor sînt nume de autori, „monștri sacri" cel mai adesea, dar și personaje din ceea ce Nadeau numește zona secundă a literaturii. Oricum, toți prinși în viața literară, cu o singură, neașteptată, excepție. Pe scurt
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
ar zice, o carte a cărei valoare o aduce, odată cu trecerea timpului, suma detaliilor ce compun atmosfera unei epoci care se îndepărtează tot mai mult de noi. Dar lectura atentă a cărții neagă această primă impresie. Nu o carte de amintiri literare, ci o carte de amintiri e volumul lui Nadeau. Întîmplarea, care îl aduce într-o zi din iulie 1945 în biroul directorului de la Combat, Pascal Pia, și îl transformă în cronicar, a vrut ca aceastea să fie amintiri literare
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
valoare o aduce, odată cu trecerea timpului, suma detaliilor ce compun atmosfera unei epoci care se îndepărtează tot mai mult de noi. Dar lectura atentă a cărții neagă această primă impresie. Nu o carte de amintiri literare, ci o carte de amintiri e volumul lui Nadeau. Întîmplarea, care îl aduce într-o zi din iulie 1945 în biroul directorului de la Combat, Pascal Pia, și îl transformă în cronicar, a vrut ca aceastea să fie amintiri literare. „Monștri sacri" sînt, spuneam, cei mai mulți dintre
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
de amintiri literare, ci o carte de amintiri e volumul lui Nadeau. Întîmplarea, care îl aduce într-o zi din iulie 1945 în biroul directorului de la Combat, Pascal Pia, și îl transformă în cronicar, a vrut ca aceastea să fie amintiri literare. „Monștri sacri" sînt, spuneam, cei mai mulți dintre cei care trec prin paginile scrise de Nadeau. Dar ei sînt și oameni, cu luminile și umbrele unei vieții trăite într-un secol care a adunat prea multă istorie. În ordinea capitolelor, cîțiva
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
fapt ce scapă legendei știute de mai toți și care întotdeauna încape într-o prefață - despre omul din spatele scriitorului pare, inevitabil, să fie echivalentul gestului care dă jos de pe soclu un mit. E și motivul pentru care, adesea, cărțile cu amintiri despre scriitori nu plac. Dar Nadeau „trișează" inteligent, aproape de neobservat. Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate de omenești, dar mitul rămîne mit. Vorbește despre om, fără a-l separa de scriitor, fără a-l pune pe acesta din urmă să pălească în umbra primului, nici măcar atunci cînd amintirile nu sînt plăcute. E marele merit, marea reușită a cărții. Despre oameni, și totuși despre sfinți scrie Nadeau. Admirația sa e sinceră și vorbește despre un mod viață: „Îl admir pe Sade care merge pînă la capătul proiectului său, socotit
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
său, socotit încă și astăzi de multă lume drept «smintit», care stă în celula sa din Vicennes ca și printre nebunii din Charenton și care nu așteaptă nimic de la posteritate, bucurîndu-se dimpotrivă că, precum rămășițele sale pămîntești, îngropate anonim, și amintirea lui va dispărea din memoria oamenilor. Îl admir pe Lautréamont care, după Maldoror și Poezii n-a vrut să mai lase alte urme ale trecerii sale. Îl admir pe Rimbaud pentru poemele pe care le-a scris, bineînțeles, dar și
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
au uitat că-i datorează ceva. Nu sînt puțini aceștia și printre ei se numără unele dintre numele al căror „naș" a fost. Barthes sau Michaux, de exemplu. „Exist prin ceilalți" gîndește Nadeau și cuvintele acestea sînt rezumatul perfect al amintirilor sale. Cartea e un joc continuu al alternanței, al suprapunerii eu-tu-el. Există cineva care vorbește la persoana întîi, dar, avertizează Nadeau la început, acesta e doar un eu gramatical și social care a avut ocazia să joace rolul de ziarist-critic-director
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
al suprapunerii eu-tu-el. Există cineva care vorbește la persoana întîi, dar, avertizează Nadeau la început, acesta e doar un eu gramatical și social care a avut ocazia să joace rolul de ziarist-critic-director de revistă. Spațiul autobiografic în care se mișcă amintirea lui Nadeau aparține persoanei a treia, în forma plurală de ceilalți, situație care comprimă condiția de critic la statutul de servitor fidel al diverșilor stăpîni a căror livrea a îmbrăcat-o. Umilință ce se dovedește a fi „scuza de a
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]