964 matches
-
dinadinsul să crezi în iubirea de pământ. Râd și acum întrebându-mă ce se întâmplă dacă personajul din tabloul construit de tine, ființă doritoare de a lăsa fragmente din iubirea ta să curgă către un cap fără păr, cu brațe amorțite în ură, cu zâmbetul rânjet pe gura bogată în cuvinte poleite. Rămâi suspendat între iluzie și chiupul supraplin al inimii tale, cu mintea adormită, reconstruind la infinit cetăți din ruinele înșirate în arealul bucuriei de a iubi a sufletului tău
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
Și iarna o va prinde-afară. * Și totuși norocoasă-i firea vegetală C-aproape moare, dar renaște iară, Că iarna nu-i va frânge viața Și-o va împodobi din nou verdeața. * Ce-ar fi să fie-așa cu omul - Să amorțească-n toamna lui, ca pomul, Și să-nflorească iar în primavară; Și iarași să mai aibă-o vară. * Iar când o toamnă va-mplini Sorocul omului pătruns de vegetal, Să fie asta-ntocmai cum ar fi Că a plecat din
TOAMNĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346445_a_347774]
-
La un moment dat, Iulia privește mirată în compartiment, unde mai sunt numai două persoane care dorm, iar ea care nu a putut închide ochii nici pentru un minut, n-a observat când au coborât ceilalți călători. Se simțea obosită, amorțită de atâtea ore de stat nemișcată, coborâtă parcă în subsolul existenței sale. Și-a făcut o trecere în revistă, a evenimentelor cele mai importante, care-i marcaseră existența. Era mulțumită pentru moment, dar desigur mai avea multe de făcut de
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
în tren și se îndreaptă spre ușa vagonului. La coborâre, imensitatea culmilor ce înconjoară localitatea, o fac pe tânăra fată, să se simtă și mai mică și mai dezorientată. Un șuier scurt și trenul se pune din nou în mișcare. Amorțită de prea multe ore de mers cu trenul, se oprea la fiecare zece pași, privind în jur. Cei câțiva pasageri care coborâseră o dată cu ea, se grăbeau spre casele lor. Doi CFR-iști au stat puțin de vorbă, după care și-
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
rutine zilnice generatoare de stres și oboseală, privându-l de orice dorință de elevare spirituală, cu excepția unor distracții facile, aflate în trend. Omul-mașină este sclavul jocurilor pe computer, al imaginilor comerciale care-l împiedică să gândească liber, conștiința sa fiind amorțită complet de capriciile impuse ale modei. Lectura, dezvoltarea imaginației, poezia, lirismul - sunt quasiinexistente. Se pune în valoare individul și se abandonează persoana. Forța interioară nu se bazează pe echilibru, pe cunoaștere a realităților vieții, pe abandonarea în voia lui Dumnezeu
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
putea nici să clipeasă. Ușa se zguduia continuu, iar lui, sudori reci i se prelingeau pe șira spinării. Simțea cum i se zburlește părul, fir cu fir. Și-ar fi făcut semnul crucii, măcar pe cerul gurii, dar limba îi amorțise și gura i se încleștase de-l dureau fălcile. Ochii țintuiți pe cadrul ușii îi ieșiseră din orbite. Și a ținut-o așa o vreme, într-o hărmălaie și frică de nedescris, și, parcă timpul se dilatase, apoi s-a
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
știam că pentru motocicletă trebuie să te îmbraci mai gros, dacă se poate, cu ciorapi lungi sau bocanci cu tureac înalt ca să nu pătrundă vântul nebun printre crăpături. Picioarele nu mi le simțeam de atâta frig, era bine, durerea mă amorțise. Te-ai oprit brusc și mi-ai întins pantalonii tăi de pijama, în plină noapte, pe șoseaua națională de la Cluj spre Târgu Mureș. Numai pe ăștia îi am. Nu te-am întrebat nimic, mi-am dat jos pantalonii fără un
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Când dureri se-nchid în mine, muguri sterpi se-ascund de ploi Florile-și omoară pruncii și rămân copacii goi. Firul ierbii nu-ndrăznește să mai nască-n rădăcini, Amorțit de-atâta iarnă, amputat de-atâtea vini... Norii nu vor să mai plouă peste verde și ne uită Primăverile albastre... și nici cerul nu ascultă Cum mai cerne câte-o umbră dintr-un gând de busuioc, Ce-a uitat să
UN VIS DE TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345330_a_346659]
-
matcă și-o ia așa de una singură, prin vidul numit Dumnezeu. Și te lasă-n urmă, vorba lui Creangă, mare și devreme. Prea devreme, Doamne ! În dimineața asta m-am trezit cu ochii plini de somn și cu mâinile amorțite de mângâierea nopții care părea fără sfârșit. Un tunel : înapoi n-am cum s-o iau, înainte nu se vede nimic. Deși este ziuă. Poate voi fi copil până-n ultima clipă a vieții ; în schimb sunt un tânăr ca toți
DEŞERTUL DE CATIFEA (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345374_a_346703]
-
înverșunat doar vântul Din an în an, dar rar, ne poate supăra... Din vatra-ncinsă, în care , râde focul Străluce bucuria în privirea noastră Sărbătorindu-te până-n noaptea-albastră, Dorindu-ți, mereu, să te poarte norocul. Tărâmul tău bogat, astăzi, e amorțit Reverberând sub diamantele-aprinse Mărturii, în el, de secole cuprinse... ................................................................. ``Stimă, iubire și respect, ți-am dăruit``. LA MULȚI ANI ! Referință Bibliografică: PATRIA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2166, Anul VI, 05 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PATRIA de LIA RUSE în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376927_a_378256]
-
și fără nicio vorbă, de el. Am trecut peste zădărniciile popoarelor și istoriei. Am ajuns sub umbra unui munte sumbru. Acuma, tăcut. Acolo, în vârf, neclintite, stăteau crucile. Toate trei. Mereu - trei. Nu de mult tăcuse Dismas, din mărturisire. Hestas amorțise, resemnat în beznă și-n tulbure. Iar Crist cel din mijlocul lumii tocmai îi dăduse lui Dismas răspunsul - cu nădăjduire de auzire spre Hestas, din bezne. Cerurile fierbeau deasupra crucii din mijloc. Copacul Lumii fremăta din frunze adânca și necruțătoarea
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
a-nghiroase-a inamic! Și-n hohotele lor de râs, ceilalți căpcăuni începură să-l maimuțărească pe Căpcă 22: - A-nghiroase a inamic, a-nghiroase a inamic! Bietul Mărțișor! I se făcuse inima cât un purice, dar nu sufla o vorbuliță. Norocel, de frică, amorțise de-a binelea. Pana plutea din ce în ce mai încet, iar norișorii albi o învăluiau tot mai mult și o purtau spre mijlocul grădinii - Vă mulțumesc din inimă, norișorii mei! șopti Mărțișor după ce aterizară încet. Mai stați puțin să-mi strâng pana și
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
un hohot neașteptat de râs. Melodiile se derulau una după alta, și sunetele mă uneau și mă despărțeau, totodată, de ceea ce se petrecea în încăpere. Sub cerul nopții, am ascultat fascinată, “From Sarah with Love”, și melodia aceasta parcă mă amorțea, diluând impresiile din acea zi și dându-mi perspective reconfortante asupra viitorului. Am rămas mult timp, în fotoliu, pe terasă. Când într-un târziu, m-am întors în salon, cineva a sunat la ușă. Auzind soneria, Nona s-a îndreptat
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
ușă și le spuse sec: - Dați drumul la televizor. Președintele dă un comunicat despre accident ... - Dă-l în mă-să și p-ăla ! Adu-mi încă o cafea și fă-mi un masaj la ceafă și umeri că mi-s amorțit de tot. Acu’ fie ce-o fi ! Trebuie să facem în așa fel încât să pară cei morți vinovați de accident. Bine că gazatorii au crăpat și ei ! Și s-a dus dracului concediul meu. Ce bine m-aș fi
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
lumea de apoi! Un frig se lasă-n filele de carte, Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins... Ce-și plânge coala tristă neputința Că încă-o pană-n zori a amorțit... Își poartă poezia neființa Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit! Și nu-i nici un descântec să desfacă Tăcerea din poveștile nescrise, Ideea de cuvinte se dezbracă Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse... Referință Bibliografică: Iarna din cuvânt / Gabriela Mimi
IARNA DIN CUVÂNT de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378018_a_379347]
-
ajuns după 45 de minute, timp în care am fost obligați să ținem duffle bag-ul ( un ruscac mare în formă de cilindru, încărcat cu toata ținută noastră militară și accesoriile aferente), în brațe pe tot parcursul drumului. Brațele ne amorțiseră și dacă îndrăzneam să-l lăsăm jos, eram întâmpinați cu niste decibeli dureroși pentru urechea umană, decibeli care-ți făceau și părul de pe piept să stea în poziția de drepți. Astfel începea procesul de “break down” (adică să te facă
US ARMY VS. ROMANIAN ARMY de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378011_a_379340]
-
pentru mai mult timp. Cand se trezi îi era foarte frig partea stângă a spatelui pe care se sprijinise pe ciment o simțea amorțita îl durea, de asemenea îi înghețaseră picioarele se scula în picioare încercând să-și miște corpul amorțit de frig, îl privi pe Mișu ce dormea adânc întins pe jos. Chiar dacă era o iarnă goală și nu atât de geroasă însă era decembrie iar nopțile erau destul de friguroase în acel orășel de lângă Dunăre. După un timp Mișu se
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
După un timp Mișu se trezi, privi puțin speriat în jur îl recunoscu pe Ciprian și deodată că un fulger își aduse aminte de situația în care se găsea, începu să-și frece genunchii spunând: Mi-au înghețat genunchii am amorțit cu toate ca la spate șuba mi-a ținut cald nu mai pot continua așa, am să mă duc pe la Nea Traian cu o sticlă de vodca și o geantă de cărbuni din combinat și stau și o saptămână așa nu se
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
chi-looo-ții! hoții mi-au furat chi-looo-ții!" târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge, sorb vinul roșu dintr-o cană de mort salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll amorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului cu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo, privesc furios la flash-urile de lumini galbene și roșii care fulgeră disco prin fața ochilor în timp ce melodia orașului explodează paroxistic în mine sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
pictat, cântec, de nimeni cântat, vers, pe hârtie, nescris, suflet, vibrând ca o strună, deși, de multă vreme, n-a fost de nimic atins. Imaginea unei lacrimi de plantă, lacrimă, plânsă la lumina Lunii, îi oferă atâta fericire, încât, sufletul amorțit de tristețe și singurătate, n-a rezistat, trezindu-se la viață. Este dornic să vadă, să afle, culoarea pădurii, cântul și zborul păsărilor ce fâlfăie aripi, să cunoască versul nescris al naturii. Dar, se resemnează, dându-și seama că, niciodată
MISTERUL UNEI LACRIMI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376121_a_377450]
-
nenea Duca două fete, mari deja și plecate pe la casele lor, cu copii mari, duși și ei pe la facultăți... își șterse cu dosul palmei lacrimile uriașe, prelinse până la marginea fularului. Concertul dură prea puțin, după părerea lui, deși frigul îl amorțise zdravăn. Noroc cu Primăria, care împărțea pahare cu ceai și câte o felie de cozonac. Întremat și ușor încălzit, nenea Duca porni înapoi spre casă, cu gândul la ultimele cuvinte ale idolului său " Mergeți la colindat și fiți buni unii
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele narcise Privesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele. Cu razele-i
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
cerul primenitCu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind,Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit.Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind,Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvalăInundă-ne iubirea - noian de prospețime,Zâmbește-o buburuză unui boboc de calăCe amorțise-n glastră. Un val de-ntunecimeîși unduie mătasea-n ocean pictat cu visePe boltă ard luceferi când jarul din laleleSe stinge-n bobi de rouă; firavele narcisePrivesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele.Cu razele-i firave, purtând în trenă doruri
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
măcinate de durerea iernii care parcă nu se mai lasă dusă, să numere floricelele timide, tremurând de dorință în demersul minunat pe care-l fac cu sârguință în mult așteptatul proces al reînvierii naturii, ba chiar al reînvierii sufletelor noastre amorțite de frigul de-afară și... din păcate, și dinăutru.. Îmi doresc o primăvară a fețelor luminoase, nu a celor umbrite de griji, de dureri ascunse sau nu, de întristări și de o imensă silă față de ceea ce ne este dat să
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
măcinate de durerea iernii care parcă nu se mai lasă dusă, să numere floricelele timide, tremurând de dorință în demersul minunat pe care-l fac cu sârguință în mult așteptatul proces al reînvierii naturii, ba chiar al reînvierii sufletelor noastre amorțite de frigul de-afară și... din păcate, și dinăutru.. Îmi doresc o primăvară a fețelor luminoase, nu a celor umbrite de griji, de dureri ascunse sau nu, de întristări și de o imensă silă față de ceea ce ne este dat să
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]