606 matches
-
egalitate. Oaspetele s-au apropiat amenințător la doar două goluri, dar în ultimele 40 de secunde Anișoara Marcu s-a dovedit extrem de inspirată și a punctat decisiv pentru o victorie muncită a formației Universitatea Reșița. Studentele au trezit la viață amorțitul public reșițean, care a urmărit în picioare, cu sufletul la gură, momentele tensionate din finalul unei întâlniri ce părea la un moment-dat pierdută. Reșița își păstrează invicibilitatea pe teren propriu, iar Bacăul speră că poate reveni în lupta pentru menținerea
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și vibrau ca uriașii? Dacă-și trimiteau sforăiturile până la tavan? Până la tavan și înapoi, rezonanțele deranjante ale fiecărui sunet se acumulau și-l apăsau pe Sampath ca pietrele de moară. Camera era încinsă și sufocantă. Trupul îi era greu și amorțit. Își dădu dintr-odată seama că era posibil să nu se mai poată mișca niciodată. Se îneca; avea să se scufunde ca un pietroi într-un loc la fel de adânc și întunecat ca fundul mării. Făcând un efort eroic, împins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Dacă operația reușise cu un pui de găină, de ce nu ar reuși cu o ființă umană? De ce nu ar trece impulsurile nervoase ale lui Trask în sistemul nervos al lui Marin? Și invers? CONDUCĂTORUL DE GRUP DAVID MARIN SE GÂNDI AMORȚIT: "ZAC AICI, CU AMINTIRILE MELE, DAR CORPUL ESTE AL LUI WADE TRASK. IAR EL A PLECAT CU AMINTIRILE ȘI MOBILURILE LUI, DAR CU ÎNFĂȚIȘAREA MEA. PENTRU TOT RESTUL LUMII EL ESTE... EU. DACĂ ARE DESTUL CURAJ, POATE FACE ORICE, POATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de comandă al unei centrale telefonice automate. Într-un colț erau mai multe cutii, iar la capătul mesei... MARIN ÎNGHEȚĂ, CU NEUTRALIZATORUL ÎN MÂNĂ. Încet, își destinse degetele încleștate pe patul metalic al armei. Înaintă prudent și îngenunche lângă corpul amorțit al unui bărbat care zăcea prăbușit, cu fața în jos. Silueta i se părea familiară; omul respira. În timp ce încerca să-l întoarcă \ operație dificilă din cauza spațiului strâmt \, senzația de familiaritate crescu. Sentimentul că îl cunoștea persistă cât îi privi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o reținere în privirea ei, aproape o teamă, dar una care semăna cu precauția. Scepicismul ei era destul de ciudat. Mai mâncasem mazăre până acum, dar astăzi mi se pare mult mai bună, deși nu e întru totul caldă. Este ușor amorțită și pâinea pare de câteva zile. Am mușcat de două ori din felia de pâine și am lăsat-o deoparte. Mănânc fără pâine. Am zărit-o privind tavanul. Într-o sfială nejustificabilă trăgea cu ochiul la construcția pe care o
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
a dovedit ulterior, o pregătise pentru moarte fără s-o Împărtășească. Ea fusese omorâtă, el nu. Ea absolvise cursul, el nu. Groapa se adâncise, lutul și pietrele Poloniei, locul lor de naștere, se căscaseră. El tocmai fusese orbit, avea fața amorțită și nu Își dăduse seama că sângerează pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
serii, își lua cina cu mult înainte de a ieși cu pușca. Apoi se rezema de un copac în apropierea taberei; chiar așa, la o aruncătură de băț de propria sa colibă, rămânând acolo ore întregi, veghind în tăcere. Se simțea amorțit și abătut. Stătea acolo fără nici un rost. Ca și când picioarele lui refuzau porunca de a se depărta de acel loc. Toată săptămâna câmpurile au zăcut nepăzite, iar dacă animalele sălbatice prădau plantele tinere, îi păsa prea puțin... Părea să trăiască doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cu sentimentul biciuitor că Ștefănel este În viață. Era un lucru pe care Îl știa, sau doar credea că Îl știe, sau doar spera că e adevărat. Dar de data aceasta totul era altfel. Nu mai era doar o senzație amorțită, o așteptare difuză, ci o realitate care Îi traversase simțurile. Fiul său cel mic trăia. Mai mult decât atât, Începea să se apropie. „Dumnezeule, Își spusese, a trecut dincoace de Zid...”. Impresia că Ștefănel se apropie nu fusese un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mergea la Bromo, proptită de niște saci de orez, Înconjurată de cuști cu pui pline de găinaț. Reușise să doarmă foarte bine În acele ocazii, nu se trezise niciodată cu dureri În spate, cu gâtul țeapăn sau cu un braț amorțit, cum i se Întâmpla În ultima vreme din ce În ce mai des. Nu-și amintea să se fi trezit vreodată prost dispusă după o noapte petrecută În vreun adăpost din junglă, tulburată de vreo teamă sau neștiind cu ce să-și umple ziua
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe Mini să gândească că acea Mika-Le era și pricina dezordinei morale de acolo. Cu capul plin de migrenă, pe care-1 avea după astfel de primire, de masă și de somn, așezată pe marginea divanului, Mini nu închipuise nimic, stătuse amorțită subt impresia cuceritoare, pe când, undeva, înăuntru, în creierul obosit, în afară de voința ei, se adâncise, crescuse fără de probe convingerea că Mika-Le cea invizibilă, cea de obicei cu lotul neînsemnată, era nucleul ocult al tragediei. Se ridicase apoi silnic și privise afară
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
toți frații care nu sunt în vis! întrerupse Nory. Mini se uită la ea mirată de prezența ei aievea. - ... Când am intrat în odaie, omul dispăruse clar nu și vedenia lui. Nu m-am culcat. Îmi era frică. . . o frică amorțită, o frică misterioasă, mai rea ca cea care fuge, strigă. . . o frică fără obiect pipăit, căci arătarea părea că se dizolvă de câte ori vroiam să mi-o precizez. . . Frică, pe care mi-o da halucinația celuilalt sau a mea, nebunia celuilalt
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și mirare, dar frica trecea repede și a doua zi ne bălăceam iar, plini de viață și tinerețe, sfidând ochii răi ai morții. Zărim ceva în depărtare. Mă arunc în apă înainte de a mă îndemna femeia. Înot cu trupul parcă amorțit. Ajung în dreptul obiectului nedefinit. Era doar o pungă de plastic. Suntem doar noi în tot ținutul ăsta, pe malul apei. Noi și undeva în burta apei, înecatul... Se lasă mantia înserării și nu pot să o las singură. În câteva
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
frumos din lume, ești cel mai frumos din toate visele mele, de aceea, voi încerca să te păstrez în sufletul cerului ca un zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Tot așa și atunci. Cu jumătate de față umflată, pulsând. Ceafa udă și murdară. Plină de praf. Cerc de copii în jur. — Ești ok? Hai că vine doamna de la cabinet... Un profesor amabil, cu voce calmă, care trece de urechea amorțită, amorfă. — Cine i dirigentele tău? Poți să-mi spui? Ca să-l chemăm s-o sune pe mama ta... David nu răspunde și ei cred că lacrimile alea sunt de durere, pentru că nu, nimeni nu știe, nimeni nu trebuie să știe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Profund destabilizator. Cheiasoluțiahaosul. Până acum, David a gândit, întotdeauna, în probleme și soluții. În dualități. Ce se întâmplă însă dacă problema și soluția se confundă? Ce se întâmplă dacă răspunsul generează, la rândul lui, haos? Subversiv, documentul „alx“ stă nemișcat, amorțit, aparent cuminte în inima stick-ului, dormitând alene în timp ce David iese de la metrou, închide iPOD ul, deschide cu greutate ușa unui bloc, ia liftul până la etajul cinci, sună la apartamentul 20, vorbește cu o doamnă fără vârstă care-i dă imediat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
într-o fostă cameră de serviciu, poate cea mai îngustă dintre toate („Știi că aici, pe vremuri, se călcau rufele?“), cu fotoliul-pat vechi de un veac, acoperit de o cuvertură vișinie, pe care-l sileam, uneori, să-și dezdoaie încheieturile amorțite ca să mă primească și pe mine stivuind dedesubt atlase botanice înțesate de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea din umeri). Pernele turcești de pe jos, din bibliotecă, surorile rotunde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gheață și a cuprinde apa cu un scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc sălbatic în toate variațiile pe care le îngăduie matematica, în toate colțurile volumului de apă, care îngheață într-o structură minunată, o grimasă amorțită, încremenită. Un val în mișcare îngheață spuma și bulele de aur deopotrivă. Dar chiar înainte de a se întîmpla asta, îmi imaginez că există o clipă de liniște în apa care se ridică. Liniștea de dinainte de a se opri totul. În
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se sub tălpile lor. Crampele din stomac îl făcură pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu ochii uscați, "draga mamii, draga mamii". S-a trezit în parc. Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee, își simte picioarele amorțite, îi este foame. Copilul e murdar, năclăit de praf și de muci. Zâmbește tâmp. Are cam un an și jumătate. "Bună ziua". Spre ea se îndreaptă o bătrână care tragei un picior. Se așează și-i mai spune o dată: "Bună ziua, bine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să te instalezi în eternitate ca într-un cuib de rândunică și să privești lumea din jurul tău ca și cum ai fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru' Stalin, cel cu nenumărate dicorății la rubașcă. Ascultându-și uimit tenebroasele prelucrări din mintea lui amorțită, nu uita să menționeze: Am să-i raportez lu' Tovarășului Popescu, cum activăm, tăți, din Goldana pentru Partidu' muncitorilor și țăranilor... În toată Goldana, se știa că al lui Chirpic din Cotonoaga are un frate, cu funcție mare în partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că în adevăr el este om gras, ba chiar cel mai gras dintre noi, măcar că se stocise și el de grăsime, slăbind, subțiindu-se și uscându-se, aproape ca noi, ceilalți Și cu cât înțelegeam mai bine, cu mintea mea amorțită, grija cea mai mare a arapului, tot mai tare mă miram de așa un gând anapoda, minunându-mă și bătându-mă cu palma peste gură Și simțind fremătarea mea, Cornel Braiu s-a dezmorțit și cercetându-mă prin întunecime, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
amândoi În râs. — Exact. E pur și simplu irezistibilă. De aceea e un drog... Monkey Îmi dădu o țigară și am Început să fumez. M-a Înecat fumul și am simțit o ușoară senzație de greață urcând din adâncul gâtlejului amorțit, dar nu era o senzație neplăcută. Încercam să-mi amintesc numele tipului care Încercase o greață existențială privid trunchiul unui castan. Cu siguranță era un personaj dintr-unul din romanele lui Sartre, dar dac-ar fi Încercat niște cocaină, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
târziu. Mai puteam părăsi camera cerându-mi scuze, motivând că-mi era imposibil să mai rămân. Instinctul mă Îndemna să fug cât mai repede. Un buton roșu clipea semnalând „Pericol!“. Însă nu puteam face nici cea mai mică mișcare, extremitățile, amorțite parcă de cocaină și de ecstasy, Începuseră să-mi tremure, refuzând să mă asculte. Mi se uscase gâtul, așa că am luat o Înghițitură din paharul cu apă de pe măsuță. — Aa! Aceea era apa mea. Mi-am simțit obrajii În flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]