1,343 matches
-
Ioana țipă din nou, mai tare, speriată de-a binelea. - Taci din gură!, strigă și Criști înnebunit. Nu mai țipă! - Ai dat drumul la motor? - Nu, Dumnezeule! Nici macar n-am mai atins volanul. - Și atunci? Ce se întâmplă, Criști? Tudor amuțise făcând ochii mari. Privea la mama lui și nu înțelegea deloc acel sunet disperat, nemaiauzit până acum. Urletul ei muri însă în etanșeitatea geamurilor. Chipul unui bărbat rânjea în dreptul geamului din spate, apoi mașină se înalță cu totul la circa
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
acel oraș care-i fusese dintotdeauna străin, unde nu se simțise niciodată ca acasă și unde viața ajunsese un bun negociabil, o marfă așezată ostentativ în galantarele ruginite ale regretelor copleșitoare, el aruncă haotic zarurile propriului destin. Jalea națiunii israelite amuțise odată cu moartea poate a ultimului trubadur al fascismului, cel puțin în această clipă americană solemnă, pe un pat de spital șlefuit de bunăstare, departe de istorie, departe de necropola comună a unei lumi sfârtecate, a unei lumi exterminate, dar și
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
ghetourilor se întinde ca o caracatiță peste neamul evreiesc și umbra acesteia tinde să-i înghită. Așa că, începutul războiului îi găsi pe locuitorii polonezi și pe evrei în aceeași stare de spirit tulbure și temătoare de orice. Vestea cumplită îi amuți pe toți. „Se declanșase iadul pe pământ” - spune autoarea. Aurora Cristea dovedește o cunoaștere adâncă a evenimentelor de la declanșarea războiului mondial, făcând un scurt documentar al epocii. Ororile de atunci sunt cunoscute. Ele există în tratatele de istorie ale lumii
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
piramidei. - Să ne mutăm într-un perimetru anume: Delta Dunării, unde ați făcut nenumărate experiențe. Ceea ce m-a frapat și ceea ce atrage atenția oricărei persoane aflate aici este faptul, că există un moment al zilei din Deltă, când întreaga natură amuțește. - De foarte multe ori răsăritul soarelui ne prindea în teren. Ne interesa de pildă, determinările vegetației , în special pentru tehnologia stufului. Și am observat ceva miraculos: la răsărit, câteva secunde nici o pasăre nu mai scotea vreun sunet, parca se oprea
MARIOARA GODEANU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368269_a_369598]
-
el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul în agonie. - Mamă, ai reușit!, continuă să repete copilul îndreptându-și cu teamă brațele spre trupul nemișcat. Apoi glasul îi amuți. Cu mâinile ude și trupul tremurând, Costel își trase mama de umăr. Corpul i se întoarse încet. Avea gura larg deschisă. Din colțul buzelor i se prelingea un fir de sânge gros, întunecat. Ochii sticloși îi înțepeniseră pentru totdeauna iar
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CÂND SUFLETUL ȚI-E AMUȚIT Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului Când sufletul ți-e amuțit Și nu mai ai nimica spre a spune, Te du în drumul tău pribeag Rătăcitor ești omule prin lume
CÂND SUFLETUL ŢI-E AMUŢIT de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370232_a_371561]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CÂND SUFLETUL ȚI-E AMUȚIT Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului Când sufletul ți-e amuțit Și nu mai ai nimica spre a spune, Te du în drumul tău pribeag Rătăcitor ești omule prin lume. Și nici în cea mai neagră zi A vieții tale scrise pe pămînt Să nu gândești c-ai să mai poți
CÂND SUFLETUL ŢI-E AMUŢIT de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370232_a_371561]
-
găsi tu drumul spre zăgazuri. Și când fără speranța de- a te mai vedea Dispare ca un pescăruș în depărtare, Sufletul meu începe iar să cânte Cutreierând făr” de răgaz un țărm de mare. Referință Bibliografică: Când sufletul ți-e amuțit / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1237, Anul IV, 21 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ana Maria Bocai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CÂND SUFLETUL ŢI-E AMUŢIT de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370232_a_371561]
-
barca ei ușure Ce reteza nădejdile pe sfert. Alți oameni defilează pe’nserare Ca să-și înghită porția de timp. Burghezi mărunți, ei nu duc în spinare Nici besne mari, nici țăndări din Olimp. Încătușat pe-o rână în restriște A amuțit și parcul ca un gând. Pe bănci nu’ncearcă nimeni să mai riște Să-i gâtuie tristețile, râzând. Și totuși câtă pulbere subțire Nu se cernea din soare pe aici. O! burgul meu frumos din amintire Azi parcă din cavouri
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
puteti / dumiri, din ce pricina va miroase respirația / puternic, a o floare pe care doar teii o au, / privirile mele v-ating înmiresmate / de odorantul copac” (Doar teii). Se făcea că este „Întâia chindie a Așteptării”. Și noi stăteam smeriți, amuțiți de priviri, de glas și de parfumul de tei care l-a odorat toată viața. Doamnele care fac parte din Clubul Seniorilor, au ascultat cu sufletul și lacrima la această comemorare, în frunte cu energică și frumoasă directoare a Fundației
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
au tradiția noastră și nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaște că este un popor nou. Și dacă lucrurile stau astfel, cum poate să gândească cineva ca oamenii aceștia, a căror rasă și limba era bine determinată, au amuțit și au surzit, trebuind să aștepte 1.000 de ani, până au venit peste ei romanii să-i vindece de muțenie și să-l învețe limba romană? Să aruncăm o privire la romani cine le sunt conducătorii: 235-238 de origine
ISTORIA DECOJITĂ A NEAMULUI ROMÂNESC de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353330_a_354659]
-
ultim, trist, păcat Iubirea e poveste, iubirea nu există În plânsul meu de cântec sunt singura solistă E marginea din viață, e buza spre-al meu hău În ochii minții mele e scris numele tău Cu raze de-ntuneric îmi amuțește frigul Pe limba lunii moarte se înfiripă timpul Mitologii ciudate-mi hrănesc copilăria Îmi amintesc, cu ciudă, cum aprindeau făclia De vise-mpotmolite-n al timpului culoar Când cerul plin de stele-mi părea un sanctuar Străin îmi părea totul, realități de
IUBIREA NU EXISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353440_a_354769]
-
prezența ta? - Bine înțeles. Uni, dar foarte puțini, mă acostează direct cerând o întâlnire sau alte năzbâtii. Nu sunt scutită de formula <Singurică, singurică!>. Alții, chiar multicei, parcă înghit un băț la apropierea mea. Sunt rigizi, evită să mă privească, amuțesc. Dar dacă le cer ceva execută prompt. Cred că ar sări și în fântână dacă mi-ar veni cheful să le-o cer. - Cei din urmă te iubesc. Nu a apărut printre ei cel la care să ai și tu
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
călduroasă! Iei umbra copacilor în viscolul frunzelor! Răpești vis de fericire, lași nostalgică iubire! Furi podoaba frunzelor și-n urmă lași ramul gol! De când ți-a venit sorocu, peste verde ai pus ocru! Codrul l-ai îngălbenit, foșnetul i-ai amuțit! În livadă și în vie pui culoarea ruginie! Ca un pictor cu penel, zugrăvești tablou-pastel! De vânt, pomii se apleacă. Păsările din crâng, pleacă și-n urmă lasă jaje, cu ecoul din zare. În suflet așterni răcoare și-i duci
NOSTALGII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352814_a_354143]
-
ai tăi, de soare sau de ploi... -Dar egrete roz? Nu există! spuse categoric Americanul. -Poate, dar așa zicea! Și începuse a râde copilărește, iar hi-hi-urile-i păreau clopoței de cleștar la auzul cărora înțelesei că o-ndrăgisem forever! -Iar tu? Amuțiseși? făcu ochii și mai mari Flower-Power. -Exact! O priveam pierdut, dar și fericit! Mă simțeam îndreptățit s-o admir așa, căci eram sigur în sinea mea că nimeni, până la mine... n-o pricepuse! Trăiam, credeam eu, bucuria descoperitorilor de valori
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
strident. Simt in mine adânc gol Gându-mi e... incoerent! Incă sper că nu-i târziu Suflet gol să îl... îmbrac. Să alung al său pustiu Venindu-i astfel de hac. Ce se-ntâmplă cu secunda Când tic tac-ul amuțește? Zboară-n infinit plăpânda, Nici timpul n-o mai găsește... Zboară clipa, zboară viața... Și îmi pare-atât de rău! Sper numai, să dobor ceața Ce-mi apasă visul greu. Frigul flutură prin mine Prin ferestrele... deschise Visez trupu-mi, parcă
A FOST DOAR UN VIS SIHASTRU de DOINA THEISS în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353822_a_355151]
-
bine să nu stai prin preajma cetelor de culegători tuciurii, puteai avea surpriza să-ți dispară căldarea cu zmeură. Dar te și durea capul de atâtea lălăituri de-ale lor. Doar o vagă teamă de venirea pădurarului îi mai făcea să amuțească o vreme. Aveau frică de pădurar, știau că nu e voie de strigat în parchet, era zonă de vânătoare. Odată mi-a dispărut căldarea aproape plină cu zmeură. M-a apucat tristețea, tot căutând-o. N-o găseam deloc. Când
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
pe caldarâm. Cu alte două mișcări fulgerătoare îl întoarse cu fața să muște din asfalt, îi aduse ambele brațe la spate și prinse cătușele de încheieturi. Se răsuci ca o pisică, gata de luptă, cu fața la grup. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași mărunți în spate. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași mărunți în spate. Când i-a țintuit agentul Brumă cu privirea, gata de luptă, ca la un semnal, cel puțin jumătate jumătate dintre ei au luat
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
să muște din asfalt, îi aduse ambele brațe la spate și prinse cătușele de încheieturi. Se răsuci ca o pisică, gata de luptă, cu fața la grup. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași mărunți în spate. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași mărunți în spate. Când i-a țintuit agentul Brumă cu privirea, gata de luptă, ca la un semnal, cel puțin jumătate jumătate dintre ei au luat-o la fugă, ceilalți rămânând cu ochii blocați pe omul în
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
fapt, esențial este costul unor astfel de unități școlare, numărul de elevi ai căror părinți își permit să-și înscrie copiii aici. Mă mai urmărești sau îmi răcesc gura de pomană? Nepotul: Vai de mine!... Te ascult, dar chiar am amuțit. Dintrodată m-ai făcut să înțeleg multe lucruri asupra cărora aveam unele dubii. Nu e puțin lucru să se afle cineva în preajma unui înțelept de talia dumitale. Ba chiar a unui veritabil filozof și analist care îi întrece pe mulți
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352695_a_354024]
-
rău! Beth renunțase să mai stea singură și venise lângă bunica ei. Era serioasă și nu scotea o vorba. - Nu te simți bine? o mângâie pe obraz, M.Joseph. Beth îl privi fix în ochi: - Nu vreau altă mamă! Lordul amuți o clipă, surprins. - Asta ce mai e, Beth? Ce înseamnă vorbele acestea? Alma a observat încruntarea lordului și s-a apropiat în grabă. Desigur, fetița și-a dat drumul la gură. - Tati, vreau să știi, că nu voi accepta altă
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
așa cum mai vezi doar prin filme. Thomson privește și el siderat. - Am dat de dracu cu ăștia! - N-ar fi mai bine să capitulăm? întreb, simțind fiori reci pe șira spinării. - Întreabă-l pe căpitan! Eu știu că nu vrea. Amuțesc. Bărcile se apropie, turate la maxim, de vas, formează un șir indian, care începe să se învârtească în jurul nostru. Din cauza vitezei de deplasare e aproape imposibil să-ți alegi o țintă. „Princess” înaintează la turație maximă, dar nu poate scăpa
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
Bayern... tace. FC Bayern, clubul unde Hoeneß este președinte și mare investor, nu arată nici o opinie... Ei care până acum cereau în interviuri ca președintele lor, să fie pedepsit, doar cu plata unei sume de bani, acum după verdict, au amuțit. Eroul lor, cel care în public se arăta ca un om de cuvânt, cel care avea o plăcere deosebită să ”arunce banii” sub forma diferitor sponzorizări, el care era dumnezeul echipei și al clubului de fotbal din Bayern, acest om
CAZUL HOENEß de DOINA THEISS în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353626_a_354955]
-
care am contribuit cu mare drag, și-a început cuvântul printr-o introducere plină de umor, în stilul său caracteristic prin care a cucerit multe săli de teatru pline de admiratori. Când a început să citească „Iubire mută”, sala a amuțit. Vocea sa limpede mângâia sufletele și le umplea de emoție cu alese intonații în care cuvintele se scăldau pline de iubire... mută...”.„ Nu știam că te pot aștepta atât. Nu știam că am atât de multă nevoie de tine. Nu
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
de descompună... Doar și când a voit și s-a hotărât s-a reorganizat, s-a reintegrat... Redevenise... Acum era iarăși el, omul concret, labil și reversibil. Traversa aleea și curtea în semiîntunericul serii. Câinii adulmecându-l... Ploaia încetase, vântul amuțise... - Am lăsat deschis holul de la intrare, poftim cheile!... - Mda, bună-seara, domnule doctor.... Pașii bărbatului înalt, exagerat de înalt pe acele tocuri, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul mereu o altă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]