3,631 matches
-
firești În epocă, Înfățișau viitorul fiecăruia și al tuturor ca pe o necunoscută absurdă, de parcă un principiu delirant al incertitudinii ar fi instaurat În viețile oamenilor un fel de rațiune bolnavă, rațiunea supraviețuirii fără rost. Îl intriga, dar Îl și amuza, În toate pe câte le trăise de curând, elementul copilăresc, autentic, prin care adulții, tovarășii, luau În serios totul, Începând cu spectacolul debil al autocriticii și sfârșind cu determinarea care Îi cuprindea atunci când luau confuzia drept certitudine - dar, În fond
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ultimă dinaintea saltului, când ar fi putut să se arate mai devreme, să preîntâmpine gestul... Da, dar asta ar fi Însemnat să se lase văzut, or, exact lucrul acesta făcea misterul inter venției lui, iar atitudinea omului acela nu Îl amuza pe Vasile. Înseamnă că acel cineva acționase după un plan al lui care Îl includea pe el, neînsemnatul Vasile Moare, și că intențiile necunoscutului Îl vizau În mod direct - iată ce Îl neliniștea, de fapt, pe Vasile, În plină noapte
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
după care a luat-o Încetișor spre magazinul universal „Dacia“. — Nu-l aștepți pe Siboiu? a strigat Căreală În urma lui. — Nu. Cristian Siboiu nu există, pe cine să aștept? Un gând Însă Îi tot trecea prin minte, malițios, care Îl amuza ca un refren de cântec lăutăresc: — Și dacă voi deveni În felul acesta celebru? Apoi a Început să râdă de unul singur, repetându-și Întruna că el, Vasile Moare, nu există. 7 — Și dacă eu nu exist, nimic nu există
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Sub ea, pe toată foaia, producția patriotică În versuri a de acum celebrului În județ Cristian Siboiu se lăbărța vanitoasă, cu titluri Înspăimântătoare, alese direct din panoplia lingăilor de profesie: , etc. Vasile a zâmbit, dar nu pentru că l-ar fi amuzat elucubrațiile mai mult sau mai puțin talentate ale lui Cristian, ci pentru că În josul paginii era, negru pe alb, semnătura limpede a lui Cristian Siboiu, era numele lui Cristian Siboiu, și nicăieri nu apărea că poeziile ar fi fost scrise de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Înainte să deschidă scrisoarea lui Carara, simțea el că ceea ce avea să citească era cu adevărat important - dar important pentru cine? Pentru el sau pentru Carara? Scrisoarea purta un timbru cu o locomotivă diesel fabricată la Craiova, asta l-a amuzat; a desfăcut-o calm, fără să sfâșie plicul. Dragă Vasile, Te Întrebi, desigur, ce m-a Împins să alerg prin oraș noap tea, după tine, să te urmăresc, dacă vrei, ca să te Împiedic să comiți ireparabilul. Îți spun că nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vinul,Venus,astea pe un om îl ruinează... Fără baie,vin și Venus,viața ce mai însemnează?” (Petroniu) Banchetul solitarului Un student a citat din memorie:” Viața e atât de complexă,încât nu poți da un exemplu fără să te amuzi”. E o seara de august.Un ilustru necunoscut rătăcește printr-un mare oraș. Impins de ultimii călători necunoscutul urcă într-un troleibuz.Destinație necunoscută.Este presat din toate părțile.Simte conturul unui trup de femeie.Ii percepe parfumul.O aromă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o mașină condusă prin teritoriu necunoscut de o femeie cu harta în poală știe cât de mari sunt șansele ca voiajul să sfârșească în râpă ori într-un univers paralel. Tina era însă din categoria celor care se asumă. O amuza faptul că partea creierului ei unde ar trebui să fie stocată memoria spațială nu posedă circuitele necesare pentru a împacheta la loc plat și neted o hartă. în loc de evantaiul subțire pe care i-l dădusem, ea avea acum în poală
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fel de curte (abia mai târziu, când începuse să se lase pradă fluturilor din stomac, înțelesese ce înseamna asta cu adevărat), țigările se înlănțuiau într-un dans pe care nu se sfia să-l numească macabru, fiind de fiecare dată amuzată de idee, însă ajunsese de multă vreme la concluzia că nu neapărat tutunul putea fi considerat cel mai rău lucru într-o lume absurdă, măcinată de cu totul alte griji sau dezastre. Lăsă privirea să treacă ușor de la un tablou
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se va scurge, semănând cu un vierme roșu, interminabil, pe obrazul acela fardat strident. O curvă! Știți de câte ori i-am spus în minte că este curvă? De foarte multe ori. Odată, hai să vă povestesc episodul, este haios, ne mai amuzăm (adevărul este că începe să-mi placă să scriu în caietul ăsta, mă gândesc că peste ani îl va citi cineva și va fi dat din mână în mână sau va fi tipărit, neapărat pe hârtie de lux), după ce am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
străduiau să cânte care de care mai frumos și jocul mergea și nu prea. De la un timp se plictisiseră. Dar nu vroiau să plece Încă acasă. Ce era de făcut? Le veni o idee: ca să se distreze și să se amuze, o invitară și pe privighetoare să cânte. Privighetoarea, modestă, nu prea vroia, dar așa au insistat, că până la urmă a acceptat. Unele Își făceau semne cu ochiul. Altele se Înghionteau, abia așteptau să hârâie pasărea asta săracă: ce tare vor
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
zbuciumat, am avut coșmaruri. Dimineață mi-am adus aminte de un fapt căruia nu i-am dat nici o importanță la momentul respectiv. După ce m-am căsătorit, Olga mi-a telefonat și mi-a făcut o urare, care atunci m-a amuzat. Și acum, acea urare o înțeleg altfel. Spunea așa: "te felicit și-ți urez s-o iubești pe Camelia până la sfârșitul vieții, numai pe ea", și adăugase, râzând: "până ți-a veni greață". Atunci am râs, pentru că știam că Olga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
hotărât, câștigase ceva bani la Londra. N-a vrut să spună ce a lucrat acolo. Peste o săptămână plecă la Constanța. Camelia era împăcată cu acest gând și atunci el de ce să se împotrivească? Fetele chicoteau pe înfundate, ironice. Se amuzau de viitorul marinar al familiei. Se visau deja călătoare pe mări și oceane. Camelia se interesă de cum merg treburile la noua casă. Primul lucru de care întrebă a fost dacă are apă curentă. Petre își dădu seama că se acomodase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spus că omul era un alcoolic înrăit. L-a tras afară din mașină și l-a luat pe umeri. Trupul i se bălăngănea de parcă ar fi avut numai oase îmbrăcate în piele și tot timpul a mormăit ceva. M-a amuzat oarecum. — Și eu sunt bețiv. Dar nu chiar așa, nu? Și tu ești bețivă. — Nu-i adevărat. Am văzut bețivi adevărați și arată cu totul altfel. Era prima oară când îl vedeam râzând cu poftă. — Atunci, probabil că nici fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am aflat că Naoji mințise, că nu avusese curajul să-mi spună adevărul. Suma pe care o datora era de trei ori mai mare. I-am mărturisit. — L-am cunoscut pe domnul Uehara. E un bărbat încântător. Nu te-ar amuza să ieșim o dată toți trei, la o crâșmă? Habar n-aveam că saké-ul e atât de ieftin. Dacă te mulțumești cu saké, vă fac cinste. Să nu-ți mai faci griji din pricina farmacistului. Se va aranja într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Rebreanu, eliberat de Academia "Ludoviceum" din Budapesta, unde viitorul ofițer figura, cât se poate de... ne-ardelenește, drept Rebreán Oliver! "Așa că", i-am spus, "dacă Ťvin unguriiť, cum vă tot anunță Funar, sigur o să-ți spunem Ťtușa Oliverať!" S-a amuzat și ea copios, deși nu cred că i-am zdruncinat cu totul convingerea că e bine să fii prevăzător și să nu renunți la bunul obicei de-a boteza și năși după cum ai prins obiceiul de la marele nostru împărat Császar
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
noi la fel de abstracte precum cel al matematicienilor și filozofilor din Antichitate. Ni se părea că toate aceste lucruri nu ni se potrivesc și asistam la ele, în cel mai bun caz, ca la un spectacol sortit mai degrabă să ne amuze, decât să ne învețe. Nume precum Havel, Michnik, Walesa, Konrád erau doar fragmente ale unei lumi care nici nu ne interesa prea mult și nici nu simțeam c-ar fi putut fi și a noastră. Datorez descoperirea lui Adam Michnik
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
a reținut decât pe unul singur - pe Eminescu. Pe doi i-a respins, pe Maiorescu și pe Blaga. Nici astăzi nu sunt pomeniți, spiritul maiorescian, germanic, raționalist-logic, e ignorat. în schimb, toți hăhăie pe Caragiale, cu schițele lui penibile ce amuză doar prin acele automatisme verbale mici. Nu în dramaturgie e mare Caragiale (...) Caragiale își scria comediile construite pe un comic de situație sau de limbaj în 1910, când în Europa erau doi foarte mari dramaturgi: Strindberg și Cehov, care veneau
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
toate astea, ale unei griji pentru pieton și pentru imaginea și prestigiul orașului, care pentru noi, balcanicii, sunt absolut incredibile. Pe una din străduțele din jurul Catedralei, două fete cu câte un mic țambal cântă seducător Chiquitita ("Abba la țambal", se amuză Edi), eu le las doi bănuți, iar ele îmi mulțumesc printr-un tremur al pleoapelor. Nu sunt frumoase, dar sunt expresive, îmbrăcate cu gust și își iau rolul în serios, foarte concentrate, ceea ce le conferă o anume distincție. Când am
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Malino,/ Ia flenzi mome v^grădincă,/ Ia chici țfete ghiulovo..." (Malino, fată, Malino - ia coboară în grădină - să împletești cununi de trandafiri...). Dilco, văzînd curiozitatea românului pentru cântecele populare îi comunică și următoarele stihuri al căror haz îl vor fi amuzat pe cel ce le rostea, în primul rând: "Ot dol ide popiște/ Sas dálgoto brădiște/ Șarină gaida pissănă/ Săs măniște nizănă." Rezonanța lor pe româneșt (în tălmăcirea poetului nostru) nu e mai puțin comică: "Vine popa de la vale/ Cu bărboiul
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
în minciună și calomnie. În acest context, mă întreb, cine mai are grijă de scriitorul român? De bine, de rău, cu cedările și scăpările lor - inclusiv contribuția nefastă a tinerei generații la "stricarea limbii" -, principala lor menire nu e "să amuze", ci să ducă mai departe torța vie a limbii. Iar mulți dintre ei o fac cu strălucire, chiar și în aceste vremuri de restriște. Citiți orice pagină de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, H.-R. Patapievici, Nicolae Manolescu - mă rezum la
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
Dimpotrivă, impresiile mele sincere vor avea poate darul să contribuie la cunoașterea mai bună a vieții literare de azi și cu siguranță a mă cunoaște bine pe mine - dacă această cunoaștere ar putea interesa pe cineva...". în sfîrșit, poetul se amuză, se agită în cafenelele bucureștene și prin redacțiile ziarelor, trage o fugă la Predeal și, cînd se întoarce la bloc, scrie De vorbă cu iarna: "M-am întîlnit cu Iarna la Predeal.../ Era-mbrăcată ca și-acum un an,/ Cu aceeași
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
perpetueze ipostaza de independență. Se pot distinge mai multe trepte ale desprinderii. Surprinde modul în care înțelege documentarea. El nu se supune automatismului realist, impus de o doctrină. Părând că împrumută norme ale reflectării literare într-un program, el se amuză substituindu-le, încărcându-le cu un alt sens decât cel prevăzut. Mă rezum de aci inainte în aceste disocieri doar la Malraux, situându-l deocamnadată între paranteze pe Drieu. După ce revista NRF (Nouvelle Revue Francaise) a tipărit romanul Les Conquérents
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
solemne, dl. Rebengiuc va zâmbi ironic și va răspunde cu una din superbele sale glume. Probabil din acest motiv e iubit de oamenii de spirit și temut în mediile unde actoria trece drept o exhibare primitivă de glumițe ce pot amuza doar indivizi al căror IQ-ul tinde vertiginos spre zero.
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
privire înțelegător-îngăduitoare către Povestirile istorice ale lui Dumitru Almaș și spre daciadele și româniadele autohtone cu Burebista "întemeietorul primului stat centralizat dac" și Mircea cel Bătrîn dîndu-i lecții de civilitate lui Baiazid într-o română impecabilă. Ceea ce obosește, dar și amuză dincolo de sistemul matrioștii al misterului care conține un alt mister care conține un alt mister etc. este felul în care funcționează impecabil cheile cele mai bizare de la ușa camerei cu secrete vechi începînd de la 200 de ani încolo. Gadgeturile acestea
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
indignarea lui Aristarc, sub titlul De ce mîncați acuzativul?, e îndreptată și spre cei care ignoră normele gramaticale: "Nu mai este cazul să ne jucăm cu lucrurile serioase. Nu mai sîntem dispuși astăzi să acceptăm nici o minciună și nici să ne amuzăm de atacul analfabet împotriva rostirii și scrisului limbii române". Ceea ce e amuzant e că înverșunatul pamfletar are și el unele probleme cu scrisul în limba română. De pildă, cu acordul articolului genitival: "Citarea lui Alecsandri și al (sic!) dreptului nostru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]