2,089 matches
-
întâlnit un popă, un soldat... De-acum pe cărți voi adormi uitat, Pierdut într-o provincie pustie...” ( Plumb de toamnă ) Publică volumele Plumb, Scântei galbene, Bucăți de noapte, Poezii, Comedii de fond din care nu lipsesc accentele profunde, neliniștea surdă, ancestrală, spaima și groaza în fața curgerii ireversibile a timpului, neodihna spiritului sau povara tot mai a grea a vieții, după cum nu lipsește nici liniștea aceea binefăcătoare, întotdeauna caldă și voluptoasă, pe care i-o prilejuiește întâlnirea cu femeia iubită. „ ... Iubito, și
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
versul” - prelins din călimară, picurând în „calde, mirifice unde” (Renaștere). El are darul de a o face pe autoare să plutească „înspre nouri și-n eternitate/ Cuprind infinitul și-n taină-mi țin dorul...” (Renaștere). Răvășirea e ascunsă în tăceri ancestrale, după mărturisirea poetei, căutându-și sfios, „drum de Lumină-n destin”. (Răvășire). Sentimentul cosmic este omniprezent în lirica acestei autoare, împletit armonios cu cel terestru: „Universul mi-e leagăn de dor și visare”, dar, fără să uite de acesta, ea
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
civilizația în lumea antică, ducând cu ei lexicul arhaic, regăsit la popoarele de la Atlantic la Pacific, conservat în daco-română. Parte componentă a spațiului nostru, aparținând Geției lui Dromichaites, ținutul dobrogean a făcut parte din cele mai vechi timpuri din pământul ancestral, chiar dacă acesta a fost supus vremelnic unor stăpâniri străine. Aici a fost înălțat unul dintre cele mai faimoase monumente de la Dunărea de Jos. Autorul pune o triplă întrebare: Când? În ce împrejurări? Cărei culturi îi aparține monumentul? Autorul răspunde acestor
COLUMNA LUI TRAIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362522_a_363851]
-
Eul ideal investește, cu o aură simbolică, și toposul oglindit în titlu; aspirând astfel la tainicele hiperspații onirice. Odată cu posibilitățile sporite de înălțare spre o vedere superioară, „Ochiul somnului“ (prin care privește Eul ideal), ipostaziat, se identifică cu „Darul iubirii” ancestrale, ale căror energii abundă în proiecții erotematice. Deși pare a fi un paradox, la această dimensiune, împărat pe claritatea imaginației „somnului“ este conștientul; primitor de semnale luminoase din focarul subconștientului. Acest transfer difuz de semnale, dintre cele două instanțe psihice
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
orice poet „se cam ține de istorii”. Responsabilitățile majore, pudoarea, modestia, l-au oprit să-și scoată la lumină gândurile și trăirile, pasiunea pentru cuvântul scris, mai ales în versuri. Dintr-un oarecare simț de răspundere și din bunul simț ancestral al țăranului care nu dorește „să se fălească” atunci când face un lucru temeinic, ci preferă ca Dumnezeu să-i facă parte și să-l socotească vrednic. Încă de la început se remarcă (și nici nu se putea altfel) - grafia veche și
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
De frunze-n ruginiu chircite, Îmi poartă gânduri liniștite, Ce par a fi atemporale. Privesc copaci în lung de cale, Ce-și lasă, plânși, din ramuri triste, Sub pas domol, covorul moale De frunze-n ruginiu chircite. Din vremi trecute, ancestrale, În rece somn sunt adormite, Dar fi-vor iar îmbobocite, Urzind gingaș, din mii petale, Sub pas ușor, covorul moale Toamnei În nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare, Din largul șes spre culmi amețitoare Urcând în dulce
RONDELURI DE SEZON de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368320_a_369649]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MANDALA Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Izgonită sunt din Grădina Raiului Și-n templul lumii aruncată, Urmărită-s de ancestrala greșeală, Ce să sacrific pentru a mă-ntoarce acasă? Plutesc in derivă copleșită de gânduri, Aș vrea să găsesc acea aspirație, Pasiune,dorință până la adorație Să strâng lângă mine,oamenii puri! Minții să nu-i mai pese doar de ea
MANDALA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368344_a_369673]
-
Europa se confruntă cu un eveniment complex, respectiv invazia musulmană, aparent în urma unor războaie devastatoare, în realitate, organizate din umbra unor regimuri totalitare, extremiste, ce duce la Ciocnirea Civilizațiilor, deja prezis de acum un secol. Cruzimea jihadiștilor, nepăsarea față de instincte ancestrale (supraviețuirea, ocrotirea copiillor) schimbă datele problemei și determină idei parcă desprinse din Apocalipsă. Prăbușirea civilizației occidentale, a Artei și Culturii, a înlocuirii minunatelor catedrale gotice clădite într-un secol cu moschei rigide, întroducerea regulilor sharia de judecată, isvorâte din Evul
CAND VA VENI ..... APOCALIPSA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368349_a_369678]
-
dar cât de puțin o simțim Suntem conștienți că este cea mai puternică forță din univers Și totuși cei care ne îndrăgesc o iubire incompletă ne definesc. Suntem evoluați...așa credem noi...judecam cartea după copertă Suntem sclavii unor emoții ancestrale cu simțurile mereu în alertă Suferim când ne rupem de spiritul nostru ,de sursa adevărată a fericirii Ne îngropăm în alcool, droguri,alte forme de medicamentație ale neîmplinirii. Să fii puternic înseamnă să iubești continuu, foarte mult...cu dăruire Sufletul
SUNTEM CONȘTIENȚI !? de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368387_a_369716]
-
elemente care țin de misterul Universului în desfășurarea lui naturală și supranaturală. Iar prima poezie dă și titlul volumului. Categorii fizice precum Materia, Spațiul și Timpul, sunt prezente permanent în lirica Virginiei Vini Popescu, confruntându-se necontenit, în mișcarea lor ancestrală. Și alte categorii cosmice se întâlnesc în lirica acestei poete: neantul, forța de gravitație, norii, planetele și sistemele, infinitul, ș.a. Dar și elemente naturale, „apă, foc, lumină, viață” (Un punct ciudat), formele de relief, munții și marea, câmpia și cerul
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
veche și îndepărtată țară și în care alte mii de sfinți și îngeri se nasc, în fiecare an, sub gloanțe și-n mica mea țărișoară, Despre această ultimă lună în care iată, o stea nouă încurcă, derutează, bulversează cântecul imuabil, ancestral al cerului de până atunci, Despre această ultimă lună în care începe, pentru veșnicie, povestea magilor, a păstorilor, a peșterii, a ieslei, a boilor, a aurului, smirnei, tămâiei și-a Copilului ce taie istoria în două și-aduce pământenilor o
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]
-
sfâșiate de vânturi, foșnesc adormitor, glasuri stinse în depărtările cerului însoțesc zborul lin al aripilor ce ne părăsesc, mierea gălbuie a razelor de soare ne îndulcește întreaga ființă... Simt parcă o chemare ascunsă spre hibernare, spre adormire... O fi vreo ancestrală stare de retragere, odată cu natura, din dansul vieții vegetale. E sâmbătă și-o iau ușor la picior spre pădure. Merg încet cu câinele nostru, Negrici. Am luat la mine o păturică subțire și o pungă să adun măceșe, din care
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
spune cu ironie, veșnicii critici! Păi uite că nu e așa cum ar crede ei! Tocmai, pentru că dacă acest popor român de blajini, ar dispărea, atunci OMUL așa cum îl cunoaștem noi ar dispărea și el, fiindcă va fi lipsit de SĂMÎNȚA ANCESTRALĂ, a continuității omului pe terra. În spatiul geo-istoric intra și extracarpatic, există dintr-u începuturi, pepiniera de genii a lumii. Am avut descoperiri de la penicilină, până la energiile renovabile, ba... prin dezvoltarea motorelor cu reactie (descoperire de Henri Coandă), am trimis
ROMÂNII-UN POPOR DE BLAJINI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368540_a_369869]
-
nalță în golul ce se-ntinde după-acel vis pe care în veci n-o să-l atingă [88] Si iată nu pe urma acelui Cal Troian nu Calul e cel care spre undeva i-ar duce ci dorul fără seamăn durerea ancestrală după-acea formă pură a lumilor antice [89] Popoarele-n pustie pierdute în apusuri rătăcite în lume și-n sine aiurând după atâtea veacuri iată-le tot în lume într-un apus de soare mai triste ajungând [90] Un fel
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
priceapă Calul Troian de-acolo el ar veni în spume Cetății să se-nchine de n-ar putea-o lumea salva din decădere cu ea în moarte simplu s-ar duce pe coline [97] Și-atunci începu dorul straniu și ancestral după Calul nemernic care nici nu există dorința fără margini de-a mă-ntrupa în golul în arătarea albă în forma-aceea mixtă [98] Dorul poetului venind din veacuri târându-l ca o forță pe lume prin pustie ca un Cal
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Resimțim cu toată ființa noastră înfiorarea trestiei gânditoare care este prozatoarea Elena Buică și care suntem cu toți în fața avalanșei de evenimente negative cu care ne bombardează mass-media. Revenită în România ca să-și reîncarce, ca altădată Anteu, energiile de la matca ancestrală, prozatoarea nu mai găsește liniștea așteptată: „Am fost și în România pentru a-mi încărca sufletul cu cele sfinte inimii mele și dătătoare de viață. Dar n-am întâlnit liniștea așteptată. Prin fereastra numită România, venea din partea Europei un vânt
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
împrejurul lor, oricât încercau să conteste acest lucru. Făcuseră multe greșeli fiind prea siguri de reușită. Mergând de-a lungul mării ale cărei valuri împroșcau nisipul cu stropi înspumați lovindu-se de țărm, masa verde de apă cu o inteligență ancestrală le sorbea vorbele și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor mării, care murmura surd în neliniștea undelor negre și spumegânde
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
și spiritual al ei, într-un frumos tablou în cuvinte rămase în scris! Aceasta, pentru că tabloul reprezintă un om foarte bun și frumos! La devenirile unui om bun și unui artist autentic lucrează înainte de orice și de oricine bogatul dar ancestral ce vine din partea așezării în care s-a născut. Această operă independentă sau nu de noi, pentru fiecare e unică. Nimeni nu are un număr de locuri natale, ci o localitate. Unde te-ai născut? Într-o binecuvântată zi de
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
neascultarea celui dintâi om și a tuturor des �cendenților săi. Și totuși, acest „blestem” dumnezeiesc al morții a fost înlăturat prin venirea Răscum �părătorului. Cei care au călcat porunca lui Dumnezeu prin strămoșii lor, și sunt deci apăsați de „blestemul” ancestral, pot totuși să scape de el, dacă vor asculta, la rândul lor, de poruncile lui Dumnezeu, anume cele ale Legii vechi, validate prin cele ale Evangheliei și confințite prin Tainele Bisericii. Trupul, fiind pământ, se va întoarce în pământ, dar
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
vibrații, de unde" Privighgetorile gândului, cântă : E un loc miraculos În care numai gândul gândului pătrunde Sub formă de vibrații, de unde Pe umerii cărora privighetorile Eterice, poveri imponderale Emit Esențele Emit sunetele de lumină, semințele cuvintelor viitoare promițătoare Adunate din amintiri ancestrale Aici e focul rațiunii unde dorul Descompune și recompune Adevărul Liniște! Aici este locul sacru, ideal Unde petrece dezlănțuită, torențial Iluzia Am citat integral acest excelent expozeu poetic atât pentru cuprinzătoarea vibrație, cât și pentru curajul de a include în
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]
-
cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar Și apoi să mă preschimb din picuri ,în șiroaie. Din vis,prin vis m-ascund cumva, Prin umbre cerebrale Și trec prin unde spre acel ceva Din locuri ancestrale. Îl văd si-ncerc să mă ascund ,din nou Prin amintiri profunde Și aud din toate,cîte un ecou, Să mă ascund,dar unde! Referință Bibliografica: ASCUNZIȘURI / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul VI, 27 februarie
ASCUNZISURI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367679_a_369008]
-
să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea drăgăstoasă a brațelor ei. Nu pot descrie ce se întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
care speranțele se întorc în trecut, de la care “Pentru câtăva vreme inima/ Mi-a rămas goală”, iar venele sunt “Asemeni unor sere salbăticite/ Din soare/ Și înjunghiat parcă de slăbiciune/”. Acest șarpe din viața trecută și ascuns în memoria noastră ancestrală, aduce realitatea la neconcludență iar “ Poetul își poate contempla sieși/ Craniul de fosfor/ Chipul însă/ Cu trasăturile stranii/ Nu i l-a zărit nimeni.” Cu aceeași locvacitate în unele puncte teziste, dl. Calcan își continuă periplul cultural, într-o manieră
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
fine mirosuri. Domniile voastre numai să poruncească! − Aduceți vin! Vin roșu ca sângele, porunci Georgia privindu-l cu coada ochiului pe Alexandru. − Facă-se voia voastră, My Lady! * − Să fii fericită, puștoaico! Au ciocnit paharele cu atenție, ca într-un ritual ancestral, privind fiecare vinul care părea a fi sângele ultimilor supraviețuitori de pe suprafața pământului. Apoi, judecătorul, privind undeva în gol, rosti, cu o voce gravă: − Beți toți din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
si narator, se detașează figura lui Muzulie, în jurul căruia se învărtește intriga, și de al cărui nume se leagă episoadele eroice ale narațiunii. El are rolul de călăuză, el este cel ce intră în corespondență cu trecutul, de unde absoarbe elementele ancestrale, cosmogonice, pe care le aplică în planul vieții telurice, contemporane. „Muzulie era hotărât să repună în drepturile lui neamul nostru direct coborâtor din sângele și carnea Palaghiei, cea pe care boierul francmason Caracostea o adusese cu peste două sute de ani
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]