2,204 matches
-
neamul ce-i încăpea pe mâni. Ceea ce presupunem este însă că în vremea unora dintre dinaștii români cată să fi existat o epocă literară ale cărei rămășițe fragmentare se mai găsesc astăzi și cari pe zi ce merge se împuținează. Anecdotele au îndealtmintrelea proprietatea de a se schimba cu timpul și de a se adapta actualității; multe pot fi de tot moderne. Bogăția consonantică și vocalică a limbii îi dă înlesnire românului de-a imita cu ușurința pronunția altor popoare, pe când
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și de a se adapta actualității; multe pot fi de tot moderne. Bogăția consonantică și vocalică a limbii îi dă înlesnire românului de-a imita cu ușurința pronunția altor popoare, pe când celelalte cu greu deprind fonologia limbii noastre. Reproducând aceste anecdote nădăjduim că autorul lor [î]și va continua lucrarea, în care arată talent, și se va sili să dezgroape mai târziu poveștile lui Pepelea, cari sunt fără contestare mai vechi decât aceste ce scăpară din contactul cu străinii. [4 octombrie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o mare minciună. Povestea aceasta pare a fi scrisă de Creangă. Ce este original în ea? Materia? Am putea dovedi că, deși populară românească, ea se află și la alte popoare, la cel german bunăoară. Tezaurul comun de povești și anecdote al popoarelor e mare în aparență, dar totuși se sleiește într-un număr oarecare de prototipuri. Aproape toate basmele noastre populare, câte sânt strânse, câte nu, se reaflă sau în germene sau întregi în Scandinavia, în Germania, în alte locuri
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Pătrășcanu (care susține și rubrica intitulată „Convorbirile mele”), dar se tipăresc și scrieri de I.C. Vissarion și Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Gala Galaction, Liviu Rebreanu. Directorul ziarului semnează, la rubrica „Din carnetul unui solitar”, comentarii politico-culturale; D. Teleor reia unele „anecdote” din viața lui Mihail Kogălniceanu. Spre finalul existenței L., se înfiripă și un oficiu critic prin H. Sanielevici și D. Teleor, care analizează cărți de Romain Rolland și Sully Prudhomme. Articolele de cultură generală îi aparțin lui D. Caracostea. Aspectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287908_a_289237]
-
privind spectacolul vieții cu o anume detașare, cu ironie și melancolie, ca din spatele unei cortine. Stilul e direct, rafinat, apelând rar la metaforă. Portrete memorabile (Jean-Louis Barrault, George Vraca, Grigore Vasiliu-Birlic, Geo Bogza, V. I. Popa, Erwin Piscator, Laurence Olivier), anecdote, „cancanuri” dezvăluite discret, adevărate „comedii miniaturale”, formulări inspirate („un bun actor trăiește pe scenă fără să abuzeze de ea”) dau savoare acestor pagini. SCRIERI: Portrete și subtexte, București, 1968; Luni, marți, miercuri, București, 1978; Note de insomniac, București, 2000. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
trimiși mai de voie, mai de nevoie la Oxford. A intervenit însă o problemă: grecii găseau că mâncarea englezească și felul de a trăi al englezilor sunt atât de îngrozitoare încât au decis să se întoarcă acasă. Aceasta este o anecdotă. De fapt, li s-a interzis să mai stea acolo de către Biserica Ortodoxă, în 1705. 15 februarie 2005 M-am obișnuit cu camera aceasta mizeră, minusculă, vopsită în culori suferitoare de cazarmă sau celulă. M-am obișnuit cu infecta mâncare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, M. Eminescu, I. Al. Lapedatu ș.a. Un colaborator consecvent, cu versuri, proză și traduceri, a fost, în primii ani, Al. Macedonski. Din septembrie 1873, la o rubrică nouă, intitulată „Curiozități”, scrie I. L. Caragiale. El publică anecdote, mici tălmăciri de proză umoristică, iar spre sfârșitul anului și cronici dramatice, toate nesemnate. Și în anul următor Caragiale este prezent în paginile ziarului, fiind probabil, până în noiembrie, corector și traducător. Prin 1882 Constantin Mille trimitea de la Paris, unde era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290124_a_291453]
-
proza autorilor locali: I. Pop-Reteganul, T.V. Păcățian, I. Matei, Eutimie Vuia, D. Jurjovanul, V. Sala, Traian H. Pop ș.a. Din scrierile literaților români de prestigiu sunt alese opere care corespund programului gazetei: poveștile lui I. Creangă, versurile lui V. Alecsandri, anecdote de A. Pann, versuri de M. Eminescu și Al. Vlahuță. Câteva traduceri semnate P., din Sacher-Masoch și Lev Tolstoi, dă T.V. Păcățian; D. Jurjovanul tălmăcește din H. Zschokke, iar I. Lazăr din E. Legouvé. Alte traduceri, ale basmelor lui Wilhem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
Teatrului Național bucureștean i se pune în scenă o versiune după Comedia încurcăturilor de Shakespeare. S-au păstrat în manuscris transpuneri din Selma Lagerlöf, Iulia Hașdeu, Goethe, ca și tălmăcirea unei serii de cincisprezece basme din folclorul universal. Notabile sunt anecdotele din ciclul De-ale lui Nastratin (1974): V. a prelucrat liber, bizuindu-se pe „tenacitatea memoriei”, aproape două sute din cele peste cinci sute de anecdote despre renumitul hoge, consultate în anii 1944-1946 în colecția scriitorului polonez Albert Wesselski. Valoarea inițiativei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
Hașdeu, Goethe, ca și tălmăcirea unei serii de cincisprezece basme din folclorul universal. Notabile sunt anecdotele din ciclul De-ale lui Nastratin (1974): V. a prelucrat liber, bizuindu-se pe „tenacitatea memoriei”, aproape două sute din cele peste cinci sute de anecdote despre renumitul hoge, consultate în anii 1944-1946 în colecția scriitorului polonez Albert Wesselski. Valoarea inițiativei rezidă nu numai in selecție și în identificarea prototipului printre numeroasele variante în circulație, ci și în limbajul adecvat, accesibil și atrăgător al repovestirii. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
numere din „Gândirea”, „Universul literar”, „Viața literară” sau din reviste franceze, italiene și maghiare. Rubrica „Note” cuprinde date biografice ale unor scriitori și informează despre apariția de cărți și periodice. Ca orice publicație magazin, F. are și o rubrică de anecdote, intitulată „De clacă”, la care ulterior se va renunța. Traducerile reprezintă o preocupare constantă a redactorilor. Apar tălmăciri din literatura persană (Hafez transpus de Florica M. G. Samarineanu, care semnează Flori-Sam), engleză (Oscar Wilde tălmăcit de Al. T. Stamatiad), maghiară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
la încercare credința, "Dumnezeu ni l-a trimis pe Diavol cu toată hidoșenia smintirii dintre vorbire și faptă (...) și îl poți răpune doar cunoscându-l, pentru că el renaște veșnic în fiecare om". Apoi, îl informează, îngrijorat, că "pe varvarieni doar anecdotele, pe care nu le uită niciodată, îi scutesc de orice griji" și la ei "râsul nu mai îndreaptă moravurile, ci ocrotește gratuitatea viciului". Aceste rânduri au fost scrise de prozator cu mai bine de trei decenii până la apariția tembelizantei emisiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o dată pe săptămână în Piatra sub administrația d-lui N. Miculescu. Cuprinsul broșurei no. 1 este: Misiunea profetului Moisi, traducere din Schiller; Dama cu mănușa neagră, traducere din Ponson du Terrail: Miss Mary sau institutricea, trad. din Eugene Sue, și anecdote. N-am încuviințat niciodată literatura frumoasă a traducțiunilor, mai ales acelora de pe texte de o valoare îndoielnică. Scrierea lui Schiller e lipsită de merit istoric și sufere de boala de care sufăr toate scrierile acestui autor german, de "cosmopoli [ti
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cânte. Am vrut s-o luăm numai pentru că avea un foarte frumos accent newyorkez. Avea un accent de Dyckman Street. Doamna Silsburn a emis genul acela de râs ca un clopoțel, care-i moartea oricărui om sensibil ce povestește o anecdotă, fie cu sobrietate și răceală, fie în alt fel. Evident, așteptase să termin ca să-i poată pune locotenentului aceeași întrebare obsesivă: — Cu cine găsiți că seamănă? i s-a adresat pe neașteptate. Mai ales la ochi și la gură. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
asigur că n-am făcut-o intenționat. Cred -știu -că aceasta va fi ultima mea însemnare cu privire la „fizic“. N-are decât să pară ilar. Dar aș vrea să limpezesc aerul înainte de a mă duce la culcare. E vorba de o Anecdotă, îngropați-mă și tot am s-o las să iasă la iveală. Pe la nouă ani, aveam foarte plăcuta convingere că eram cel mai iute alergător din lume. Sunt tentat să adaug că era genul acela de îngâmfare, fundamental aflată în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
frumoasă de primăvară, când locuiam încă pe Riverside Drive, Bessie m-a trimis să cumpăr niște înghețate. Am ieșit din casă chiar la acel sfert de ceas magic pe care l-am descris mai sus. La fel de fatal pentru arhitectura acestei anecdote, purtam teniși - aceștia fiind pentru cineva care se consideră Cel Mai Iute Alergător din Lume exact ce erau pantofiorii roșii pentru fetița din Hans Christian Andersen. Din momentul în care am ajuns în stradă, am devenit Mercur în persoană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
chiar dacă îndrăznețul nu se alege cu nimic din asta. El va avea măcar dreptul să spună că s-a comportat ca un bărbat. Ceea ce, pentru un mexican, poate însemna uneori totul. despre orgoliu Câteva nuanțe s-ar impune totuși. Căci anecdota cu cel care își descarcă pistolul în creierul unui prieten bețiv pentru a-l scăpa de durerea de cap se referă, ni se spune, tot la un "macho". A dansa pe vulcani poate semăna a curată nebunie. Dar un "macho
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unui spectacol. Există ceva care v-a atras atenția astăzi și care ar putea deveni film? Eu devin sensibil la ceea ce depășește anecdoticul și ajunge universal. Modul de a istorisi o poveste de iubire face ca ea să rămână o anecdotă sau să devină Romeo și Julieta. Numai artistul e capabil de o asemenea transformare. Grupul MK2, fondat în 1967 de Marin Karmitz, este, pentru industria cinematografică a Franței, un actor-cheie, acoperind toate domeniile: producție și distribuție de filme, exploatare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
însoțit pe Alexandru în expediția de cucerire a Asiei, și el i-a întâlnit - dar cine va scrie într-o zi istoria acestor filosofi necunoscuți? - pe gimnosofiștii indieni, de la care a luat unele lecții. în rest, în afară de două sau trei anecdote, nu s-a păstrat nimic. Anaxarh Preafericitul a dus cu el în mormânt își acesta necunoscut) secretele unui supranume de invidiat! Și de această dată, tot anecdota condensează filosofia personajului sau, cel puțin, temperamentul, natura lui. Două dintre istorioare prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
indieni, de la care a luat unele lecții. în rest, în afară de două sau trei anecdote, nu s-a păstrat nimic. Anaxarh Preafericitul a dus cu el în mormânt își acesta necunoscut) secretele unui supranume de invidiat! Și de această dată, tot anecdota condensează filosofia personajului sau, cel puțin, temperamentul, natura lui. Două dintre istorioare prezintă un om care nu se lasă ușor păcălit și preferă, ca și Diogene, libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și autonomia în locul proximității complice a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută pricină și amenință că o să-i taie limba, el și-o mușcă cu dinții și-i scuipă în obraz o bucățică. Chiar dacă aceeași anecdotă i se mai atribuie și lui Zenon din Elea, să reținem că istorioara face din Anaxarh un om pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu se teme de autoritate și care, liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
însă probele activității lui hedoniste lipsesc. Supranumele presupune aparent redactarea unui tratat asupra subiectului, niște afirmații sau vorbe de duh în acest sens ori măcar niște replici schimbate pe acest subiect cu niște comparși, însă nimic nu e sigur. O anecdotă lasă totuși să se întrevadă schița unui răspuns și ne permite să presupunem că acest om, care transformă lumea într-un vast teatru produs de vise și de nebunie, situa fericirea - sau bucuria, sau plăcerea - în capacitatea de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de erori care îi canibalizează adevărata identitate; Diogene și Aristip suferă de excesul invers: lipsa de documente în măsură să le restaureze adevăratul chip și să restituie formidabila energie a discursului lor. -3Parfumat în agora. Credincios principiului meu potrivit căruia anecdota constituie calea regală care duce la epicentrul unei gândiri, aș vrea să revin asupra parfumului nu chiar așa de nevinovat al cirenaicului. Pentru că foarte adesea i se întoarce spatele lui Aristip filosoful pe motivul acestui gen de istorioară luată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
permită judecarea obiectivă. în schimb, dacă decodăm sensul, semnificația, mesajul transmis de filosof prin acest fapt echivalând cu o vorbă de duh, cu un aforism, atunci obținem o teorie, ajungem la un discurs coerent, rațional și demn de comentarii critice. Anecdota antică este echivalentă cu aforismul în ordinea ideilor. Teatralizarea filosofiei exprimă un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]