954 matches
-
nici doctoratul în geografie. Iar dacă sunt însumi șocat de caracterul abrupt al acestei asociații de idei, faptul se datorează anacronismului: efectiv, nu regăsesc, la relectură, linia melodioasă, suavă, adăugată de posteritate acestui patchwork de parabole în care morala reduce anecdoticul la aproape nimic. Mă aflu adică în situația melomanului nevoit să judece o operă muzicală numai după libret. Luată ad litteram, fără vibrațiile execuției, Scriptura ne parvine despuiată de frisoanele în clar-obscur pe care o sută de oratorii și recviemuri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sacerdotal". O chestiune de cuvinte, care nu rezistă prea mult unei examinări serioase a datelor și a locurilor. Emergența a posteriori a unei "figuri narative", sau a unui personaj tutelar a fost o problemă de fabricare ad-hoc. Străbunul putativ al anecdoticii a fost prezentat ca fiind originar din Ur, în Chaldeea un centru prestigios, deosebit de valoros și, ajungând tocmai în sudul palestinian, unde numitul narator a avut grijă să precizeze că s-a comportat ca un gentleman: federând populații, ascultând pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
însă cum. Aici le va veni lor greu. Să mai adaugăm că, la noi (în Franța, n. trad.), problema palestiniană nu mai suscită cine știe ce interes. Televiziunile occidentale nu vor să se pună rău cu publicul lor. Poți trata un subiect anecdotic, de maximum două minute, de exemplu un curs de yoga dat într-un autobuz, mi se confesează un corespondent francez la Ierusalim. Dar nimic mai mult. Douăzeci de morți în Gaza ori două sute la Bagdad, constituie un eveniment căruia i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Bârsan, Ioan Lupaș, Pan Halippa, G. Enescu, O. Goga, N. Titulescu ș.a. Paginile strânse în volumele postume Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut și Oameni între oameni (1990) relevă un memorialist care, potrivit declarațiilor sale, renunță la amănuntele anecdotice, susceptibile să dea savoare povestirii, dar nesemnificative, și reține doar amintirile revelatoare, confirmate de documente. Precauția era necesară, căci G. rămâne un moralist ce nu trece peste greșelile și defectele oamenilor mari, mai ales când ele au avut asupra lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
modă la bucătărie. Se poate spune că asistăm la o relatinizare tardivă și spontană; azi, oricum, nimeni nu ar mai asculta discursul normativ al vreunui for academic pe filieră italiană... V. N.: Așa e. Să dau și eu niște exemple "anecdotice". Știu precis că Biserica Romano-Catolică italiană insistă pe lângă autoritățile italiene să primească preoți catolici originari din România. De ce? Pentru că în Occident, în general, există probleme în legătură cu numărul de vocații (inclusiv în Italia). și atunci, a primi preoți catolici de origine
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ieșea un dezastru. Vorbim și de cele de dreapta, și de cele de stânga, dar până și de cele de centru, adică din toate părțile. În momentul '89 s-a petrecut cam același lucru. Să dau aici iarăși un exemplu anecdotic pe care l-am auzit și vreau să sper că nu e adevărat. Mi s-a spus că la o importantă politehnică din România, până în '89 exista o catedră unde se predau computerele, ordinatoarele. Ei bine, totul se făcea pe
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ne place, fie că nu ne place, fie că e lucru pozitiv sau negativ, punctul de referință al întregii planete, iar inițiativele principale sociale, economice etc. de acolo vin. Lucrul ăsta e recunoscut chiar de adversari. Din nou un exemplu anecdotic. Talentatul regizor danez Lars von Trier, care a făcut mai multe filme intens și furios antiamericane, a făcut recent niște declarații de presă care mi-au atras atenția, spunând cam așa: Nu știu ce să mă fac, dar în 60% din timpul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Resnais și Ioan Cărmăzan. Cu Tudor Caranfil (am tastat din greșeală Caranfilm) am avut, pe la-nceputul anilor 90, un en froid serios. Motivul era amintita emisiune, plină de bune intenții și de o cinefilie clocotitoare, dar, tocmai din această cauză, anecdotic vulgarizatoare și kitsch ; i-am sugerat atunci venerabilului critic, într-un articol publicat în LA&I care se chema, cam sub centură, Vârstele (înaintate) ale peliculei, să lase baltă emisiunea, să se ducă-n Cișmigiu și să joace table. Pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
descoperire a orizontului în creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin „Tezele din Iulie”, începutul dictaturii personale. Ca și critica română, cea franceză pare a fi „obosită”, neinteresată de temele și propunerile de viziune integrală asupra omului, a istoriei, refugiindu-se în și preferând mai degrabă o artă de tip anecdotic sau fragmentar, exotic și fantastic sau alegoric, căzând cu o treaptă față de secolul al XIX-lea sau începutul secolului XX, când Omul era privit în plenitudinea, în abisalitatea sa „arhetipală”. Omul „fragmentat” de azi, analiticul care întârzie la nesfârșit asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Un splendid roman precum Adela semnat de criticul ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor. Școala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor. Școala de roman și aspirațiile spre un sincronism psihologic european ale lui Lovinescu au fost învinse și izolate din lipsa de prestigiu social al mentorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
distrus patrimoniul nostru artistic și literar. Dar P. Dumitru, însuși „se rupe” de matricea sa națională și culturală, ascultând probabil, în acei primi ani ai exilului, de deviza après moi - le déluge, „după mine, potopul!”. Adaug aici un mic fapt, anecdotic, care lămurește puțin psihologia sa din acea vreme față de literatura „pe care o lăsase în urmă”. În anii șaptezeci, când mă găseam eu însuși în exil la München, după demisia de la Paris, o doamnă, șefa unei mici edituri din localitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era cea a „relației dialectice, stranii, paradoxale, între călău și victimă”, o relație pe care eu o „complicam” infinit, nu cunoșteam încă Fenomenologia spiritului a lui Hegel și altele și, pentru a da un scurt și intuitiv exemplu, voi cita anecdotica iritare a lui Bogza contra mea, iritare care a durat ani buni, enervat doar de faptul că Nichita i-a transmis teoria mea „paradoxală” despre această relație, pe care, el, Bogza și alte spirite cuminți o citeau doar într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
porc. Criză? Poate. Dar o criză barocă, nesistematizabilă: abundență ambalată în neliniște, precaritate lacomă, fast sărăcăcios. Sărbătorile au devenit, s-ar zice, un mod de a risipi cerul. Lucruri importante Într-un articol trecut, spuneam că pre zența supraabundentă a anecdoticii cotidiene în presa curentă abate atenția cititorilor de la „lucrurile cu adevărat importante“. Ei bine, unul din acești cititori mi-a scris pentru a mă întreba care anume sunt lucrurile cu pricina. Întrebarea e legitimă și m-a făcut să mă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
învierea unui mort. Altfel spus, alinierea - îndeobște mută, inexpresivă, previzibilă - are nevoie, din când în când, de volubilitatea oii rătăcite. Virtutea e statuară, cu riscul de a fi împietrire. Păcatul e epic, cu riscul de a cădea în derizoriu și anecdotic. Fratele fiului risipitor e de o incoloră conformitate. Fiul risipitor are ce povesti și ce regreta. * (Gustave Thibon, op. cit., p. 25.) E vorba, s-ar zice, de două soiuri de „cumințenie“: cumințenia rațiunii, care decide că n are sens să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică a versului. Totuși, încă de la început se poate constata predilecția către anecdotic și ironie (inclusiv autoironie), către epicul ori portretul șarjat. Poetul declară, de altfel: „Sunt un François Villon, născut din flori,/ În jurul meu roiesc spânzurători” (Sunt un François Villon). Se disting unele poezii tip joc (cu „poantă” finală), de o simplitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
și pentru claritatea învățăturilor sale. A predat religie, geografie și matematică. O altă responsabilitate de-a sa a fost cateheza duminicală, pe care o făcea fără să oboseală sau plictiseală. Erau lecțiile pe care copiii le ascultau încântați datorită bogăției anecdotice și pentru formulările simple, bogate de aluzii în dialectul venețian. A fost și un scriitor strălucit. A scris câteva cărți: o biografie sfântului Luigi Gonzaga, un volum de cateheză, câteva volumașe despre Porunci și unul despre Maica Domnului. Dar lucrul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
este plăcută și revelează un don Calabria patern, afabil și genuin, veronez dintr-o bucată. Surprinde simplitatea, bunătatea, iscusința lui don Calabria. În mijlocul acestor viitori religioși se simte într-adevăr părinte, asemenea unui patriarh înțelept și bun. Adunând toată bogăția anecdotică, ne apare tabloul unui suflet simplu, senin, plin de viață, pe umerii căruia, cândva, Domnul a voit să încarce povara gestionării unei mari Opere. Lângă noviciat a fost deschisă o Casă a Copiilor Buni pentru băieții sub 12 ani. În
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
protagonistă țărancă „promovată” directoare de cămin cultural, include numeroase clișee, dar reunește pasaje descriptive, pagini de observație, portrete, creionări de situații diverse nu lipsite de interes. Prezentarea vieții rurale, deslușirea complexității psihologice a oamenilor așa-zis simpli, interesul pentru savoarea anecdoticii cotidianului sătesc prilejuiesc autorului pagini compuse cu autenticitate și expresivitate lingvistică, în pofida schematismului și a falsității ideii de ansamblu, de altfel copleșitoare. Cam aceleași trăsături divergente se manifestă și în celelalte scrieri cu subiecte din lumea satului. După 1960 prozatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
cultural, ci și propria-i biografie au fost "impregnate" cu dimensiuni definitorii pentru om și operă: copilăria la Fălticeni ("orașul unde se nasc valori", zicea cineva!), prieteni și colaboratori, colegi și preopinenți, viață de familie, locuri și întâmplări memorabile sau anecdotice, toate subsumate vieții publice și celei particulare la Iași, Fălticeni, Focșani, Dorohoi. Oriunde s-a aflat, scriitorul și omul cetății și-a intersectat pașii cu ai altora, mai buni, mai deosebiți sau obișnuiți, în vâltoarea și valul timpului, rămânând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și chiar iubit (aproape de toți!), așa cum l-au cunoscut numeroși contemporani ai săi. Cu un caracter eterogen, situat la granița dintre autobiografie și publicistica ocazională, poate fi considerat, în mod cert, volumul Pagini răzlețe, care, pe lângă unele povestiri cu caracter anecdotic (Zi-i patimă și te mântuie, Jalbă la Dumnezeu), include și un text de referință pentru viața și activitatea lui Gane: Amintiri din timpurile "Unirei" (reprodusă și în broșură, la Iași, în 1909, cu ocazia semicentenarului memorabilului eveniment). Paginile dedicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
măștile de ultimă oră. Lucru aproape firesc la un poet-dramaturg a cărui lirică se resimte de proximitatea teatrului (și invers). De altfel, fragmente de poem sau poeme întregi se regăsesc grefate în textele dramatice, în timp ce versurile au o pojghiță de anecdotic și de „reprezentabil”, în pofida filonului liric profund. S. are aptitudinea aparte de a pune degetul pe rănile perene ale poeziei. El trece în revistă aspectele grave și totodată pe cele banale, umile ale existenței. Candoarea genuină afișată este o capcană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
net șpagat formal există între ciclul de cărți intitulat La Lilieci (I-VI, 1973-1998; Premiul Uniunii Scriitorilor, 1973) și unul dintre ultimele volume de versuri ale lui S., numit Apă vie, apă moartă (1987). În primul caz frapează predilecția pentru anecdotic, uneori chiar pentru narativ, ca și tenta de culoare istorică ori înclinarea către pitorescul arhaic. Nicăieri ca aici versul nu se află mai aproape de austeritatea prozei. Tematic vorbind, culegerea este un fel de muzeu arhetipal, adăpostind vestigiile cele mai eteroclite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
astăzi fiind atât În arhitectură cât și În psihosociologie un factor influent al activității umane. Lucrarea cuprinde un bogat volum de informații de istorie și biografie literară, (cred că este complet) și culturală. Structura compunerii și modalitatea expunerii, (cu digresiuni anecdotice semnificative) este de specia unei literaturi de calitate; Se simte atmosfera dulce, nostalgic spirituală, a locurilor acestora. Lucrarea poate genera, la fiecare pas și pentru fiecare personalitate inițiativa unor viitoare monografii literare. Stârnește la aceasta. Cartea impune prin Însăși noblețea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]