950 matches
-
în mod nedefinit, de bulversantele răsturnări de ierarhie pe care le aduce instaurarea comunismului. Naivitatea și buna-credință, uneori stupefiante, se ciocnesc de versatilitatea și ipocrizia socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii. Câteva piese, de mici dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei soții
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1995, 2003). În ciuda a numeroase ecouri critice pozitive (notabilă e, bunăoară, valorizarea făcută de Laurențiu Ulici: „Bun povestitor, el încearcă să corecteze chiar tradiția, eliberând-o de anecdoticul și pitorescul ce o umpluseră de-a lungul câtorva decenii, de la Panait Istrati până azi”), literatura lui T. e un caz de involuție în raport cu niște premise oricum nu strălucite. Dacă scrierile publicate înainte de 1989 dețin o formă rezonabilă, majoritatea a
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
miză interesantă și la modă, vădind însă diletantism teoretic. Cum a murit Marin Preda (1992), în intenție o consemnare a ultimei zile din viața marelui prozator, e o scriere submediocră, din care se desprind doar idolatria față de maestru și specularea anecdoticii din lumea literară și din viața celui dispărut. Izbutit rămâne, fără îndoială, romanul (proiectat „fluviu”) În casa asta toți trăgeau cu arma (I-II, 1985-1987), unde se observă o bună asimilare a lecției din proza lui Marin Preda sau din
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
fiind un familiar al casei Kremnitz și chiar întâlnindu-l pe Mihai Eminescu, de două ori, acolo, așadar fiind autorizat moral să conteste autenticitatea transfigurării ficționale a personajelor în discuție. În genere, polemicile capătă sub pana lui o pronunțată culoare anecdotică, bunăoară istoria ridicolă a pieptenelui ,,getic” pe care Pârvan îl apreciază drept antic, deși se dovedește curând ca aparținând recuzitei recente a grajdurilor de cai dintr-o mahala bucureșteană. Un segment distinct îl constituie paginile memorialistice. Ținând cont de faptul
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
ziare și a fel de fel de pătăranii despre care „nu multă lume știe”. Trezește interes curiozitatea diaristului pentru fenomenele stranii, care depășesc înțelegerea imediată. Suculente sunt secvențele din lumea teatrului, ce tind să se rotunjească încet-încet într-o istorie anecdotică și pitorească a scenei românești. Între șarjă și „autoșarjă”, U., pe cale de a deveni el însuși un personaj, își dezvăluie, dar rar și cu fereală, filonul de gravitate. Dacă îi plac hoinăreala și câte o prelungită zăbavă cu amicii e
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
din secolul trecut și rezistența îndârjită față de modernismul de sorginte lovinesciană, care constituie ținta favorită a ironiilor autorului; pe de altă parte, parti-pris-urile regionaliste se observă în numărul redus al paginilor de critică propriu-zisă, care cedează spațiul fie pitorescului și anecdoticului, fie exaltării gratuite a spiritului și spiritelor locului. După război percepția istoricului literar va cunoaște o anume deschidere, vizibilă mai degrabă sub raportul teritoriilor literare explorate decât în planul comprehensiunii critice. Astfel, monografia N. Beldiceanu (1961) reprezintă o evocare empatică
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
în miniaturile medievale, fără simțul proporțiilor și fără profilul personajelor. Figuri minore deveneau, prin encomiu, uriașe. Ureche selectează piscurile, ierarhizează figurile, simte nevoia de a le da contur propriu, și de aici celebrele sale „portrete”, care nu sunt fizice sau anecdotice, ci țin de caracterologia istorică. GEORGE IVAȘCU Extraordinar [...] este că Ureche a putut să pară de la început un clasic. Selectarea lui uimitoare arată că nu s-au simțit nici efortul, nici ambiguitatea expresiei. Ureche s-a impus ca un maestru
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
nimenea nu scrie [...]. Prea vă treceți iute / triste flori de scamă / oamenii vă calcă / vântul vă destramă. / Nimenea pe lume / nu vă ia în seamă”. Cel mai frecvent, lirica lui U. se constituie în notații fulgurante, rezultat al renunțării la anecdotic, dar și la compunerea amplă, cu substrat „filosofic”. Atâta câtă există, această filosofie a miracolului se stinge în exclamația șoptită, care se vrea însă cât mai cuprinzătoare și mai esențială. Tiberiu Utan își are locul și nota lui originală, provenită
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
fiica îi ia bătrânei întreaga avere, un director din Ministerul Afacerilor Străine suferă de senilitate precoce. Dar semnificația istorisirilor ce constituie suportul epic al textelor lui Z. nu depășește nivelul unor fapte diverse, al relatărilor gazetărești, narațiunea exploatând nu o dată anecdoticul și așezând în prim-plan teza și finalitatea etică. Cât privește arta narativă, aceasta se realizează la nivelul meșteșugului. Cozeur prin vocație, autorul povestește agreabil, antrenant. Într-un județ oarecare urmează să vină un ambasador, însoțit de prim-ministru. Un
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
rezumate, comentarii, adnotări, glose, parodii. În conținut, versurile sunt, adeseori, clasice stricto sensu, cuminți, însă clasicismul este mistificat în permanență prin neologizări, ce introduc o notă de parodie subțire (cam de felul celei călinesciene) sau, mai rar, coborât în zona anecdoticului. [...] Estet de maxim rafinament, dar de un rafinament perfect „sănătos”, fără „perversități”, Romulus Vulpescu identifică arta cu meșteșugul. Cel mai elegant și mai reprezentativ volum al său de poezii originale se intitulează, semnificativ și oarecum programatic, Arte & meserie. DUMITRU MICU
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
unde se relatează o întâmplare din timpul ultimului război: un ofițer român dovedește că posedă al treilea timbru cap de zimbru, după ce un coleg german susținuse că în toată lumea nu existau decât două, al doilea în posesia lui. În marginile anecdoticului se consumă și epica altor compuneri, fără raport cu arhaicul. Un moșier grec, înșelat de consoartă, spulberă presupunerea că nu ar fi tatăl celor cinci fete care îi poartă numele, descălțându-le în public spre a se vedea că toate
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
mici scrieri rememorative relatările sunt înecate în descripții: Mănăstirea Dealu, Ceahlăul, împrejurimile orașului Albano. Spre Costești, un fel de reportaj cinegetic, întârzie asupra unor tablouri patriarhale, prevestindu-l pe Mihail Sadoveanu. Există în proza scurtă a lui Z. și o anecdotică animalieră, mai apropiată de paginile lui I. Al. Brătescu-Voinești decât de cele ale lui Emil Gârleanu (Bușcă, O curcă romanțioasă, Un pui și un gândac). Nuvelele par mai curând niște povestiri de factură fie romantică, fie realistă. Spre mare narează
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
contextului în care a apărut. Cu un talent precar, autorul încerca să reitereze limbajul, rețetele și imageria proprii „romanului popular”, ale foiletonului aventuros, gen paraliterar destinat unui public larg, puțin instruit și fără exigență artistică, doritor de evaziune și de anecdotică senzațională, captivantă, cu mesaj pretins justițiar și edifiant, în fond menită să desfete prin etalarea „exotismului” social și prin măgulirea prejudecăților și instinctelor. Dat fiind momentul istoric, cartea avea să reprezinte un „cântec de lebădă” al unui gen cu o
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
tocmai în imprecizie, în întreținerea enigmaticului. Nu se urmărește propunerea vreunei semnificații, ci, probabil, exersarea autorului în surprinderea unor jocuri de stări sufletești și înregistrarea de senzații. Altcândva, în relatarea altei nunți, naratorul, concomitrent și personaj, se menține la nivel anecdotic. Preavizul e un roman în care întâmplările se desfășoară pe zile. Scris la persoana a treia, el relatează fapte petrecute, timp de douăsprezece zile, de la depunerea de către inginerul Mihai Columban a cererii de demisie până la plecarea efectivă. Relatarea include incursiuni
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
din „Anii LIS”, notate cu exactitate și fervoare), memoria istorică (avatarurile satului natal în perioada comunistă) și memoria preistorică (regresiunea într-un tărâm arhetipal). Această dispunere a imaginarului se observă încă din La fanion, unde reactivarea copilăriei combină percepția prozaică, anecdotică, imediată cu o perspectivă hierofanică, mitizantă. Cantonul 248 se transformă într-un panteon sui-generis, iar gospodinele și ceferiștii sunt simple măști îndărătul cărora se întrevăd Zeus, Cronos, Hera, Afrodita sau Dionysos: „pe arșiță, sufletul meu, zeu al somnului, zboară,/ cu
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
frazele vibrează. Poematică este însăși structura romanului, dar unele pasaje posedă o încărcătură lirică specială, putând fi izolate, asemenea unei strofe. Stancu e efectiv un copil al câmpiei Dunării și-și scoate - cum mărturisește - poezia dintr-o biografie expurgată de anecdotică. Se zbate în versurile lui o energie vitală debordantă; vocația poetică e trăită ca o nevoie imperioasă de fapte cu țel nebulos; un neastâmpăr obscur nu-și află cauza și se transformă adesea în tânjire dureroasă. Dezrădăcinarea sufletului rural prin
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
măștile de ultimă oră. Lucru aproape firesc la un poet-dramaturg a cărui lirică se resimte de proximitatea teatrului (și invers). De altfel, fragmente de poem sau poeme întregi se regăsesc grefate în textele dramatice, în timp ce versurile au o pojghiță de anecdotic și de „reprezentabil”, în pofida filonului liric profund. S. are aptitudinea aparte de a pune degetul pe rănile perene ale poeziei. El trece în revistă aspectele grave și totodată pe cele banale, umile ale existenței. Candoarea genuină afișată este o capcană
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
net șpagat formal există între ciclul de cărți intitulat La Lilieci (I-VI, 1973-1998; Premiul Uniunii Scriitorilor, 1973) și unul dintre ultimele volume de versuri ale lui S., numit Apă vie, apă moartă (1987). În primul caz frapează predilecția pentru anecdotic, uneori chiar pentru narativ, ca și tenta de culoare istorică ori înclinarea către pitorescul arhaic. Nicăieri ca aici versul nu se află mai aproape de austeritatea prozei. Tematic vorbind, culegerea este un fel de muzeu arhetipal, adăpostind vestigiile cele mai eteroclite
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
a conduitelor etc. b) Anamneza trebuie să fie cât se poate de obiectivă. Se va face distincția între aspectele obiective ale bolii și relatările subiective ale bolnavului față de propria sa suferință și istorie biografică. Anamneza trebuie să evite aspectele nesemnificative, anecdotice, colecționând și reținând numai datele reale. Culegerea datelor anamnestice constă în a preciza și a ordona relatarea (narațiunea) spontană a bolnavului, căutând să i se completeze „golurile”. Principalele aspecte care trebuie urmărite sunt: - istoria vieții personale a bolnavului (psihobiografia); - istoria
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sinuos. Câteva repere sunt totuși necesare, pentru a se înțelege nu doar care sunt particularitățile actuale ale acestei istorii, în modul cum este ea practicată astăzi în Europa, ci, mai cu seamă, care e valoarea sa instrumentală pentru reconstituirea nu anecdotică, ci riguros științifică a cotidianului comunist (în genere, a celui totalitar) - un domeniu de explorare care, la noi, începe să fie, tot mai sistematic, defrișat, dar este încă departe de a-și dezvălui amploarea și profunzimea. În linii generale și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
noi am încercat cândva să rezolvăm o problemă fără s-o rezolvăm „direct”. Toate formele indirecte de a obține ceva fără un efort fizic sunt exercițiul inteligenței creative: dacă urmărești biografiile unor genii, vei constata că erau de o comoditate anecdotică. Dintr-o altă perspectivă, cuvântul scris și trecut de furcile cenzurii primea o greutate și o evaluare socială aparte pentru că, pe lângă subtilitățile sugestive și o ambivalență bine mascată, el primea eticheta de „subversiv” de la o intelectualitate care se hrănea exclusiv
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
chiar dacă acest strigăt este surdizat, încifrat uneori pentru a păcăli cenzura”, mărturisește autorul într-un pasaj autoreferențial. Piesele, scrise și jucate în perioada dictaturii, pot fi citite și acum cu interes, pentru că autorul a izbutit să îmbine jocul subversiv (cu anecdotică efemeră) cu un anumit tip de esențializare reflexivă. SCRIERI: Prețul alegerii, Iași, 1976; Cuvinte învinse, Iași, 1978; Perioada de instrucție, Iași, 1981; Împăcarea cu Faust, Iași, 1986; Școala de îngeri, Iași, 1991; Teroarea clepsidrei, Iași, 1996; Mașina de vânt, pref.
POPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288919_a_290248]
-
tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică a versului. Totuși, încă de la început se poate constata predilecția către anecdotic și ironie (inclusiv autoironie), către epicul ori portretul șarjat. Poetul declară, de altfel: „Sunt un François Villon, născut din flori,/ În jurul meu roiesc spânzurători” (Sunt un François Villon). Se disting unele poezii tip joc (cu „poantă” finală), de o simplitate
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
Al. I. Odobescu și Buzăul (1995) și în monografia Romanul vieții și operei lui Alexandru Odobescu (2001). O încercare îndrăzneață de îmbrățișare a întregii literaturi române dintr-o perspectivă nu lipsită de capcane și dificultăți realizează P. în O istorie anecdotică a literaturii române (1995), în care pasiunile, excentricitatea unora, viața de cafenea, dragostea și opțiunile politice devin puncte de plecare în conturarea unor portrete de scriitori, vizibilă fiind tentativa de a le apropia de cititor mai mult decât o fac
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Povarna și alte povestiri, București, 1987; Peregrin la Ninive, Cluj-Napoca, 1988; Flăcări și porumbei, București, 1989; Puii de urs nu merg cu automobilul, București, 1989; Cele mai frumoase poezii, București, 1992; V. Voiculescu și lumea lui, București, 1993; O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995; Al. I. Odobescu și Buzăul, Buzău, 1995; V. Voiculescu la Pârscov, Buzău, 1996; V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Babilon, orașul blestemat, București, 1998; Divinități, simboluri și mistere
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]