953 matches
-
Câteva duc cadavrul și celelalte întovărășesc spre tainele unei deschizături. Convoi lugubru. Probabil că în ceată, fiecare își are rolul sau. Unele jelesc, altele țin stindardele furnicești, altele pregătesc discursuri. Și parcurg distanța mișcând harnic piciorușele. Ceea ce trebuie să fie anevoios și obositor. Din nenorocire, pentru uzul lor nu s-a înființat încă tramcare, să poată duce, comod și ieftin, toată familia deodată. Am cunoscut un bătrân armean, numit Garabet, de-abia tîrîndu-și picioarele după dânsul. Putea fi dat ca exemplu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
colinele, cabanele, cerul nu sunt decât creații ale imaginației mele, și mă tem că se va dărâma totul după plecarea mea. Am urcat cu Viky pe Ciracman. Ioana n-a venit cu noi, căci o obosește cel mai mic drum anevoios. Și poate că-i era dor să rămâie măcar două ore singură sau poate că eu îmi închipuiam că îi era ne-cesară această singurătate, căci mă atrăgea perspectiva din vârful Ciracmanului, sau posibilitatea de a face o plimbare numai cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sens. Faptul din urmă spune suficient despre o altă formă de solitudine pe care o trăiește, cu maxim orgoliu, omul acestei epoci. Nu intenționez să disloc această veche credință, mai ales acum când discuțiile cu privire la prezența sensului devin tot mai anevoioase. Aș vrea doar să revăd maniera - uneori de-a dreptul ciudată - în care vorbim despre cele cu sens și cele lipsite de sens. Ar putea fi întrevăzută, măcar în parte, lumea variată a celor din urmă. De ce anume socotim unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens. Faptul din urmă spune suficient despre o altă formă de solitudine pe care o trăiește, cu maxim orgoliu, omul acestei epoci. Nu intenționez să disloc această veche credință, mai ales acum când discuțiile cu privire la prezența sensului devin tot mai anevoioase. Aș vrea doar să revăd maniera - uneori de-a dreptul ciudată - în care vorbim despre cele cu sens și cele lipsite de sens. Ar putea fi întrevăzută, măcar în parte, lumea variată a celor din urmă. De ce anume socotim unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pacea să se pogoare, fără ca dreptatea să se realizeze, fără ca situația fiecăruia să se îmbunătățească". Pentru că, precizează profesorul Salazar, proletariatul socialist, caută "pacea în lume" printr-o revoluție mondială, în timp ce creștinismul crede în "pacea lui Hristos", realizabilă numai printr-o anevoioasă ascensiune spirituală a fiecărui ins în parte. Critica pe care o face iluziilor create în jurul ideilor de muncă, bogăție și putere - iluzii care provoacă și susțin agitațiile muncitorești de pretutindeni - o vom regăsi în întreaga sa activitate economică și socială
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
herald, iar în urmă cele două escorte, mergeau împreună pe drumul plin de oameni care, urmând o pantă ușoară, traversa centrul intens populat al cetății. Pe măsură ce se apropiau de Pretoriu, mulțimea devenea nesfârșită, iar înaintarea micului cortegiu era tot mai anevoioasă. Războinicii burgunzi, aproape toți călare și înarmați până în dinți, își făceau drum cu slujitorii lor printre cetățenii galo-romani. Atmosfera generală era mai puțin sumbră decât s-ar fi așteptat Sebastianus; sfidând riscul de a se confrunta cu acte de violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai spectaculos erudiția autorului și "anevoioasele nimicuri" dacă s-ar fi menținut eseu. Cutia cu bătrâni este o carte ciudată. Dacă, asemenea Bătrânului arhivar, ați dat vreodată un anunț în ziar "Caut obiecte stranii" o să vă încânte. Dacă nu, nu. Ioana PÂRVULESCU, "ROMÂNIA LITERARĂ" nr. 24-25
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bărbii: — Sunt prea bătrân, prea bolnav, prea sărac pentru a mai putea să mă târăsc pe drumuri sau pentru a înfrunta marea. Oare n-a spus Profetul: faceți cele ce sunt lesnicioase pentru voi și nu umblați zadarnic după cele anevoioase? Hamed se lăsă înduioșat de soarta grădinarului și, cu riscul de a-l supăra pe șeic, rosti cu glas modulat un verset încurajator din surata 1 femeilor: — „...ân afară de neputincioși, bărbați, femei și copii, care nu au nici un mijloc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șir să dezmierd copilul și pe mama sa, să-i contemplu pe amândoi în gesturile de zi cu zi, mai cu seamă la alăptat, care mă emoționa mereu. Așa că n-aveam deloc chef să-i trag după mine pe drumurile anevoioase ale pribegiei. Nici spre Florența, nici măcar spre Tunis, așa cum mi se sugerase în anul acela, în niște împrejurări ciudate. Mă aflam într-una din zile la cardinalul Giulio, cu puțin timp înainte ca el să plece spre Toscana, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măsură, Prin întunerec bîjbîiesc prin casă, Și cad, recad, și nu mai tac din gură. Amurg de toamnă Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleacă la pământ În larg balans anevoios, de gumă. Pustiu adânc... și-ncepe a-nnopta, Și-aud gemând amorul meu defunct: Ascult atent privind un singur punct Și gem, și plâng, și râd, în hî, în ha... Tablou de iarnă Ninge grozav pe câmp la abator Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o vale îngustă, având grijă ca sarazinul Brunello să meargă mereu înaintea sa. Au ajuns pe culmile Pirineilor, de unde privirile se puteau îndrepta spre Franța, Spania și cele două mări. De pe această înălțime ei au coborât iar pe un drum anevoios, într-o vale adâncă. Din mijlocul acestei văi se ridica un munte singuratic, făcut din stâncă tare, cu povârnișuri repezi și lunecoase, în creștetul căruia se afla un castel înconjurat de un zid de aramă. Iată fortăreața în care vrăjitorul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
are limite și e greu de explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas cu pas, treaptă cu treaptă, căderi și înălțări, mormânt lângă mormânt. Legionarul chinuit de toate frământările și greutățile omenești, lovit de toate mișeliile dușmanului, în anevoiosul său drum adulmecă înălțimile și azurul cerului și urcă către Dumnezeu, Golgota dată lui. Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei armonii. El merge pe linia onoarei, a trăirii aspre și severe. El este
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tun ca furnicile în mușuroi. Cel mai greu le-a fost să-l scoată din locașul de tragere. După o vreme, s-a auzit glasul lui Todiriță: ― Suntem gata de drum... Calea până la locul de adunare s-a dovedit destul de anevoioasă... Când au ajuns, abia suflau. Căpitanul i-a luat în primire: ― Lipsește cineva? Nu ați uitat nimic la plecare? În avangardă, tunul comandat de sergentul major Dumitru Dinsus, însoțit de grupa de pușcași destinată în acest scop. În ariergardă, o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
toată lumea Elena era un fel de tip model. Model de răbdare, de cumințenie, de toate virtuțile mijlocii, necesare unei fete crescute lângă o mamă, acea frumoasă Leonora, al cărei amor conjugal, pasionat, egoist, zgomotos și capricios, făcea situația copiilor foarte anevoioasă și pe a Elenei, cea mai mare dintre ei, cu deosebire. Elena ar fi putut lesne găsi un sprijin în tatăl ei, care o adora, dar acele virtuți tocmai aci se arătau. Nu cerea, ocolea chiar intervenția lui Hallipa, pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lucrul cu activitate. într-o vară totul fusese aproape gata. Decorarea vestibulului, pe care nevastă-sa o dorise după gustul ei propriu, încetinise puțin lucrul. La jumătatea lucrărei artistice însă, pentru care chemase specialiști, o boală nervoasă, o sarcină mai anevoioasă a Lenorei, făcuse imposibilă continuarea. Oboseala, pe care o dă un astfel de deranj, zgomotul meșterilor, dezordinea o nemulțumiseră într-atîta, încît nu mai fusese cu putință ani de-a rândul să o convingă să primească un dulgher, un meșter de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și serioase, Mini și Lina țineau hățurile. Mini nu refuzase să însoțească pe Lina, amica Nory fiind în ultimul moment reținută de afaceri ce nu se puteau amâna. - Singură nu mă duc! suspinase Lina. Situația ei era, în adevăr, cam anevoioasă. Hallipa făcuse la ea un apel suprem pentru a decide pe Lenora să plece de la Prundeni la București, la doctori. Nimeni și nimic nu o putea îndupleca și Hallipa declara că lucrurile nu mai pot rămâne așa cum sunt. Avea convingerea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
loc, i-a îndemnat dirigintele. Am marea bucurie de a vă ura bun venit! la întâlnirea cu școala, cu dascălii, cu colegii, după 20 de ani de când ați spus rămas bun anilor de școală și v-ați avântat pe drumul anevoios dar fascinant al vieții și al profesiei... Dumitru Dascălu le vorbește celor prezenți dar pe ecranul minții îi apar adolescenții de acum 24 de ani care făceau atunci primii pași în realizarea idealului lor profesional, acela de a deveni învățători
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
realizeze cât mai multe din cele ce îi sunt hărăzite a le înfăptui. Și Vasile Fetescu, născut la 23 decembrie 1929 pe plaiuri botoșănene, într-o familie numeroasă, din părinții Mihai și Soltana Fetescu, avea de parcurs în viață un anevoios drum presărat cu dificultăți și încercări, unele chiar dramatice. Primii pași în dobândirea științei de carte, adică începutul începuturilor devenirii sale spirituale, i-a făcut la școala primară din satul natal, Dorobanți, comuna Nicșeni, Botoșani unde și-a pus în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Deodată, dinspre coridor, răsună un tîrșîit de pîslari. Fredonînd, în ușă apăru un paznic grăsuț care, blajin, se opri să ne cîntărească din priviri. Cucerit de elocvența vorbitorului, se sprijini apoi cu palmele în canaturi. În luptă cu o atenție anevoioasă, puțin cîte puțin, maxilarul omului scăpa în jos. O vreme nu s-a auzit decît răsuflarea sa. Edificat, părăsi apoi ușa, lăsînd bărbătește în urmă un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
satului nostru. Iar faptul că una dintre măsurile importante avute În vedere de Domnia Sa este Înființarea Gazetei pe care tocmai o parcurgeți ne Încredințează pe deplin că ne aflăm, În sfârșit, pe drumul cel bun. Va fi, Însă, un drum anevoios, cu hopuri adânci și mărginit de prăpăstii fioroase. Vom avea puterea, fără Îndoială, să nu ne poticnim, să nu cădem În ele. Avem, iată, o publicație numai a noastră. S-o respectăm și s-o ocrotim, căci ea este mărturia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ferecate ale cămărilor memoriei, să‐i scotocesc ungherele și tainițele ca să descopăr fapte, întâmplări, locuri, ființe dragi și trăiri din trecute vremi. Stratul de colb al uitării s‐ a tot îngroșat, odată cu trecerea anilor, iar trudnicia mea este tot mai anevoioasă. Vreau să aduc la lumina prezentului, ca un pios omagiu, chipurile celor care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a îndepărtatului trecut, 168 am deslușit mai întâi figura estompată a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lor intrinsecă. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.4(29), trim. IV, 2007 *** Dorohoi - Capitala Țării de Sus - în presa vremii (1407-2007) Într-un recent număr al „Academiei Bârlădene”, comentând volumul „Mălin - vestitorul Revoluției”, puneam accent pe munca extrem de grea și anevoioasă depusă de autor în realizarea volumului respectiv și îi atribuiam calitățile unui adevărat Sisif. Era prima impresie pe care mi-o făceam despre activitatea publicistică a d-lui Ion N. Oprea. Între timp am primit încă trei volume ale aceluiași
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
degete. Ai simțit vreodată cum ți se scurge sufletul și bucăți din tine se ridică înfiorător spre cer?... Tu, de dragul celor dragi, trebuie să o iei de la capăt... și iar... și iar de la capăt. Simți că drumul e nesfârșit și anevoios? Dar mă întorc în gând, în lumea oglinzilor mele paralele și văd chipuri dragi ce și arată doar pentru o secundă fața, apoi se pierd înălțându-se cât mai sus, până în locul în care mâna mea nu mai poate ajunge
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încontinuu, până nu-i mai simțea forma și consistența. Praful și pulberea, da, sângele de consistența aerului umblându-i prin minte; sângele lumii, viața, vidul, și el urnindu-se tot mai anevoie spre vechile deprinderi, apăsat de urma curgerii lente, anevoioase, implacabile, totodată, a unui timp ferecat în sine, care dădea să-l prindă în el pentru totdeauna - moțăiala, somnul de veci prin paturile din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că eroicul răzbunător a ajuns În umila lor grădină. Când ești perceput ca un erou În ochii femeilor, dorești oare cu adevărat să le dezamăgești? Îmi dădeam asigurări că ar fi nechibzuit, dacă nu chiar imprudent, să provoc decepții. În anevoioasa mea luptă pentru supraviețuire, aveam nevoie de aceste aliate, de entuziasmul și curajul lor, de admirația lor neîntemeiată. M-am refugiat, așadar, Într-o enigmatică tăcere ce a risipit, În ceea ce le privea, ultimele Îndoieli. Trei femei, o grădină, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]