715 matches
-
cum frivolității negre i se pot dibui substraturi salutare! Nu doar creștinismul e abordat pe laturile sale arhaice, "erotice", iregulare, ci și ființa ca atare, reorientată spre elementaritățile ontologice, spre empirii. Senzațiile certifică în chipul cel mai apăsat alunecarea în anormalitate. "Dereglarea simțurilor" e mijlocul cel mai eficace al poeziei emanate de criza ființei: La miezul nopții am intrat pe ascuns în odaia lui Alois,/ gura mea mirosea a vinuri grele,/ trupul mi se uscase de plictis" (La Cesarina șIIȚ). Sau
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
a avut un succes destul de mare și formula "V-am prins, vrăjitoarelor!", care o oferit unei exclamații de uz frecvent ("v-am prins!") un adaos mai curînd absurd. Unele enunțuri au rămas în uz tocmai prin devierea lor lingvistică, prin anormalitatea formulării stîngace: "Prietenii știu de ce", " Perfect pentru familia mea". Persistența s-a datorat și capacității de adaptare a enunțurilor la situații comunicative foarte diferite: "Prietenii știu de ce" poate funcționa ca un substitut general de cauzalitate, ca un refuz de a
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
în descompunere. Manase Hamburda, Mihail Iorca, Epaminonda Bucevschi și ceilalți intelectuali din micul orășel de provincie - replică la celebrul tîrg unde se moare - constituie o "Societate a intelectualilor", organizată după tipicul societăților masonice, ale cărei obiecte de activitate sînt ofensiva anormalității și conștientizarea primejdiei, a faptului că traiul individului e o stare permanentă de risc. Cum? Mai întîi, prin abolirea modului duplicitar de a gîndi relația cu sine și cu ceilalți. Duplicitatea e boala care macină fibra omului din acel timp
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
o mizeze pe utopia care este, în fond, literatura. Cu atât mai puțin ar fi înțeles un astfel de personaj că există și o anume presiune, precum aceea a luminii, a talentului asupra destinului, care te obligă și la o "anormalitate socială", pitorească la o privire superficială dar, de cele mai multe ori, plină de înfrângeri și dezastre. Nu "timp" nu avea inginerul cu pricina, pe care poate că natura l-a înzestrat, realmente, cu înclinații artistice, ci frica de ratare i-a
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
o privire asupra cărții indicațiuni pentru balerina din respirație preferința mea pentru titluri alambicate oare și aceea pentru femei sofisticate? surâsul fragilei adriana sculpturala irina învăluită de azurul propriilor priviri (peste ani - ana ipătescu a internetului - marina iradiind good vibrations) anormalitatea devenită normă era agil contrariată de subtextul unor pagini cât o gură de oxigen pentru încă o săptămână rl își edificase propria mitologie bună să oculteze - ca orice mitologie - erorile și concesiile conjuncturale toate astea se întrezăreau din refugiul meu
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
coaguleze energiile societății civile. Cazurile izolate pot fi ușor ignorate și îndepărtate. Puterea se folosește cu abilitate de această «incapacitate de reacție la un stimul exterior»... Mi-a reținut atenția sintagma Dv.: «condiții normale». Este frecventă folosirea cuvintelor: «normal, normalitate, anormalitate»... Dar dacă am privi în urmă trecutul nostru mai îndepărtat și în special trecutul apropiat (14 ani după evenimentele din decembrie ’89), nu cumva ar trebui... să acceptăm (cu tot regretul) că această anormalitate este chiar... normalitatea noastră? Nu cumva
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Este frecventă folosirea cuvintelor: «normal, normalitate, anormalitate»... Dar dacă am privi în urmă trecutul nostru mai îndepărtat și în special trecutul apropiat (14 ani după evenimentele din decembrie ’89), nu cumva ar trebui... să acceptăm (cu tot regretul) că această anormalitate este chiar... normalitatea noastră? Nu cumva în «anormalitate» se ascunde un diagnostic, dar și nevoia de a găsi o scuză printr-o lipsă de luciditate critică și responsabilitate? Sigur, s-ar putea afirma că 14 ani sînt foarte puțini în
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
dacă am privi în urmă trecutul nostru mai îndepărtat și în special trecutul apropiat (14 ani după evenimentele din decembrie ’89), nu cumva ar trebui... să acceptăm (cu tot regretul) că această anormalitate este chiar... normalitatea noastră? Nu cumva în «anormalitate» se ascunde un diagnostic, dar și nevoia de a găsi o scuză printr-o lipsă de luciditate critică și responsabilitate? Sigur, s-ar putea afirma că 14 ani sînt foarte puțini în desfășurarea istoriei, dar... poate ar fi trebuit să
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
optimist, încheind cartea cu o fericită regăsire a normalității prin iubire. Cinismul micului funcționar din prima parte a cărții și ironia din a doua parte au o justificare comună: sancționarea prin rîs a unei lumi în care totul este anapoda, anormalitatea și automatismul (verbal și comportamental) reprezentînd norma. Atît în prima cît și în a doua parte, convenția este respectată, chiar dacă nu și asimilată, soluția pentru care se optează fiind mimarea prostiei, ceea ce îl situează pe personajul lui Hurubă în descendența
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
ele sînt întotdeauna însoțite de alibiul răului făcut fără premeditare. Ca cel pe care l-am provocat eu unei porumbițe. Ajunge, ajunge! Căt de îndelungată poate fi tenacitatea instinctuală a unei păsări? Și cît timp se poate trăi într-o anormalitate mentală, într-o obsesivitate disproporționată, în vreme ce viața îți creează neîncetat alte probleme și preocupări importante care se cer soluționate? în cursul sărbătorilor de Paște, nepoțica mea a fost adusă de părinții ei să petreacă 4-5 zile din vacanța școlară cu
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
însă o specie de tip Frankenstein: incomodă pentru canon, creată din fundamente științifice, raționale și mecanice, însă nu mai puțin senzoriale și umane. Precum Frankenstein este o creatură (ficțională) deviată de la normalitatea fiziologică și socială, experimentul în literatură este o anormalitate, o ieșire din tiparele canonului. Ironia este că tocmai această deviere de la canon va face ca experimentul să ajungă el însuși (în) canon, să fie un model de literaritate. Așadar, relația dintre experiment și canon nu este unidirecțională și nici
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
o ducă la un asemenea extrem încât absolut toate relațiile pe care le socotim firești să își iasă din albie. Poți recunoaște rudimente, de aceea sutura funcționează, dar îți amintești - tangibil - că normalitatea se definește doar prin granițele impuse de anormalitate. Iar firescul cotidian în care ne bălăcim are valoare de utopie la periferii. De la personaje fără brațe să trecem la unul fără un braț, de unde și titlul Îmbrățișarea pierdută. Al patrulea lungmetraj al lui Daniel Burman. Personajul principal, Ariel Makaroff
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
copleșit de filosofia kier-kegaardiana, până la identificare chiar, până la a se consideră o reincarnare a lui Kierkegaard. A scrie un roman înveselitor despre depresie - iată un pariu câștigat. N-ar fi fost nimic neverosimil în pasiunea unui filosof pentru Kierkegaard - dar anormalitatea "reîntrupării" danezului în Tubby Passmore e de tot hazul. Chiar modul nepriceput și ridicol în care acesta îl înțelege pe filosoful existențialist devine interesant și instructiv, demonstrând ce-ar putea să însemne azi gândirea acestuia pentru omul needucat, fanfaron și
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
cunoștinței. Într-un loc explică, în stilul său inimitabil, ce înseamnă, în filosofie, justificarea- " Justificarea însemnează, întotdeauna, crearea unui cadru de existență în care evenimentul se încadrează în chip normal. Dacă în lumea aceasta, a experienței noastre, n-ar exista anormalități, n-ar fi nevoie de justificare; justificarea este însăși legea ei de existență. Adică, însăși anormalitatea este o realitate a experienței mele". Ar fi trebuit să notez mai înainte că și în acest curs de metafizică, în care prelegerile sînt
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
întotdeauna, crearea unui cadru de existență în care evenimentul se încadrează în chip normal. Dacă în lumea aceasta, a experienței noastre, n-ar exista anormalități, n-ar fi nevoie de justificare; justificarea este însăși legea ei de existență. Adică, însăși anormalitatea este o realitate a experienței mele". Ar fi trebuit să notez mai înainte că și în acest curs de metafizică, în care prelegerile sînt denumite "convorbiri" aflăm mostre edificatoare ale sistemei sale maieutice de oralitate apăsată de predare ("Va să zică, vedeți
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
la Liceul �Sfîntul Sava� din București nu are vreo consistență în amintire), fiind mai atent la vorbele colegilor de clasă, la camuflarea stîngăciilor sale comportamentale și la consultarea fișierelor abia descoperitelor biblioteci bucureștene. O viață oarecum normală, trăită în plină anormalitate a istoriei. Confesiunile lui Octavian Paler demonstrează, o dată în plus, că dacă există un destin al omului, acesta nu este alcătuit, cum s-ar putea crede, din fapte eroice sau, măcar, exemplare, ci din amănunte la prima vedere lipsite de
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
presupune trei-patru viscole de genul celor care au fost. "O iarnă normală în România presupune trei-patru viscole de genul celor care au fost. Că în ultimii ani n-au mai fost trei-patru viscole de această intensitate, cred că asta e anormalitatea, dar cred că noi am cam uitat ce-nseamnă iarnă în România. Prin urmare, nu este absolut nimic ieșit din comun. Singura problemă mai deosebită e la temperaturile care au fost și sunt în continuare, această transformare în ploaie, care
Ion Sandu: Nu vor fi nămeţi ca în '54, cel puţin până duminică () [Corola-journal/Journalistic/23712_a_25037]
-
semnalare al celulelor, ce produce un raspuns metabolic la stres. Specialiștii au descoperit că medicamentul a reușit să “normalizeze”, la nivel molecular, conexiunile creierului care nu funcționau cum ar trebui. De asemenea, medicamentul a corectat până acum 17 tipuri de anormalități legate de autism, precum și probleme de comportament social, potrivit sursei citate. Datorită rezultatelor excelente din probele clinice, medicii de la Centrul de Boli Metabolice din Sân Diego vor începe o serie restrânsă de testări pe copiii care suferă de autism, în
Autismul la copii va fi testat, în premieră, cu un nou medicament by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64762_a_66087]
-
4.1990,1) etc. Sistemul conceptual revelat de metafore transpune violența în rândul fenomenelor naturale, primare: "Violența (...) licărește amenințător ca un joc în așteptarea curentului de aer care să stârnească vâlvătaia..." (Adevărul, 4.12.1990, 5). Ea reprezintă răul absolut, anormalitatea - fapt ce revine la a o metaforiza, alternativ, ca boală: "se întreține ca o afecțiune autoimună...; tot ceea ce organismul uman și social respinge ca nefiresc..." (Adevărul, 4.12. 1990, 5); "sindromul violenței... s-a acutizat neîncetat" (TL 20.2.1990
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
fost dominat doar de un ,sentiment acut al deșertăciunii", după cum mărturisește, ci că ,vigoarea" sentimentului zădărniciei a făcut ravagii și prin bibliotecă... A doua victimă a surprinzător convertitului la ,oierismul minții" e Mircea Cărtărescu, ,Ťmic poet de mâna-ntâiť", care, altă anormalitate!, a ajuns să-și ,consolideze fraudulos prin De ce iubim femeile - carte tristă, fără nici o intuiție esențială și doldora de clișeele mentalului colectiv, dacă e văzută prin perspectiva sistemului care l-a creat, dar de extremă popularitate din perspectiva celui care
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
titrează capitolul 10. Limbajul nu ajută identificării și definirii protagoniștilor și faptelor lor. Proces, călău, victimă intră în contexte manipulate și se supun unor sintaxe variabile. A sluji și a (auto)condamna ajung, așadar, acte contradictorii. Ele impun firescul în anormalitate.
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
ea a rămas singură cu metaforele sale lipsite de întrebuințare, în fața unui public infim, un public de elită, publicul cititorilor de poezie. Mi-a fost foarte greu să înțeleg. Dar am înțeles și cred că așa este normal. Cealaltă era anormalitatea. De aici însă și până la a stabili valoarea în funcție de marketing, adică a transforma mecanismele marketingului într-un seismograf al valorii este un drum foarte lung, pe care nu mai pot să-l accept. Am fost de curând la un târg
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
incert: „Voi fi, peste o sută de ani, altfel? (se întreabă scriitorul, n. n.). Mă va putea cineva scoate de sub picioarele turmei, vocea mea va putea fi auzită într-o sală cu acustică normală, corectă, nedeformatoare?” Trupul tras de boală spre anormalitate se asociază cu imaginea ingrată, deformată a operei în posteritate. Străinătate, absență, dezlipirea de lume În 23 noiembrie (1080), o scrisoare primită de la Norman Manea îl face să se gândească la „Străinătate, absență. Dezlipit de lume.”, după ce își manifestă teama
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
William precum și cei ai lui Emily sunt niște părinți minunați, mama lui Jim nu este mai puțin o femeie deosebită, iar tatăl nu a lăsat în urma sa o amintire respingătoare, ci dimpotrivă. Și în celelalte două cazuri, nimic nu revendică anormalitatea, nesiguranță, abuzul. Aceste stări se găsesc în acești tineri care, ca și cei din Elephant (2003) sau Paranoid Park (2007) ale lui Gus Van Șanț, trăiesc pe alte coordonate, alienante, într-o lume proprie, fabulatorie, căutând răspunsuri la întrebări neclare
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
bine zis, nu acceptă decît un unic adevăr hipertrofiat - al lor înșile. În Israel, asasini ca Baruch Goldstein și Igal Amir, nu numai personaje devenite emblematice precum Bin Laden sau cele provenite din rîndurile teroriștilor palestinieni, întruchipează ideea unei asemenea anormalități monstruoase a cărei misiune funestă se reclamă direct de la Dumnezeu. Dar oare președintele Bush cînd afirma, în democratica Americă: „Cine nu este cu noi, e împotriva noastră” nu ilustra o mentalitate fundamentalistă bine cunoscută nouă? Nu-i mai puțin adevărat
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]