825 matches
-
Să-ncep cu biata regină decapitată a Franței, interpretată de Kirsten Dunst. Pelicula se ține după trena ei doar pe perioada petrecută în Franța. Protagonista e actualizată, în sensul că sparge banii, prăjiturile și șampania ca să se consoleze pentru căsnicia anostă mai ceva ca într-un roman chicklit. Cu toată coloana sonoră extrem de eclectică, adaptată savant și, ce să zic, adecvată ca o mănușă, recunosc că în timpul filmului m-am trezit cu un cu totul alt cîntecel bîzîindu-mi prin cap. Nici
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
1) secularizarea moralei, adică separarea moralei de religie, urmarea fiind sentimentul debusolării care însoțește mentalitatea contemporană. Și cum un om se prăbușește cînd nu-și mai poate găsi refugiul într-o perspectivă ideală, o morală fără sentimenul sacrului e coerciție anostă. 2) Etica binelui și a datoriei a fost înlocuită de cultul bunăstării și de superstiția consumului, regulile de conduită fiind relative și în ultimă instanță facultative. 3) Amurgul datoriei e însoțit de o scădere a interesului pentru o pedagogie austeră
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
autorului care, pătruns de iluminare, le împărtășește semenilor experiența de viață. Cine vrea să facă paradă de înțelepciune scriind aforisme își pierde vremea. O culegere de aforisme despre esența vieții plictisește de moarte și se recuză singură prin cît de anostă e. Tocmai de aceea aforismul nu concentrează o esență, ci sesizează un amănunt. Cînd are pretenția de a surprinde esențe universale, aforismul dezamăgește. Vorbe puține nu înseamnă concentrare de sens, ci doar împuținare lexicală. Să nu uităm că, etimologic, aforismul
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
armoniei, se construia o stare privilegiată, o zonă fragil-subiectivă, un teritoriu interzis neinițiaților, o intimitate sonoră în care visai după legile și rigorile fantaste ale visului și îți construiai Legenda Personală pe măsura puterii tale de evaziune din realitate. Totdeauna anostă, previzibilă și conformistă. Continui să-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent perpetuu. Adică a unei persoane care, cu superbă ostinație, nu părăsește teritoriul visului și al inițierii. Alchimia
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
lui Marian Ciobanu. Nu avem explicațiile necesare și nici comentariile adecvate pentru ceea ce Emil Manu numește cu patetism "cariera ămpărătească a unui mare scriitor român " (p. 17). Nu aflăm mai nimic despre tânărul scriitor Marin Preda, expediat într-un paragraf anost despre nuvelist. Nu ni se spune nimic, dar absolut nimic, despre situația ingrată a scriitorului în anii "50, salvat de observația neargumentată că "la Marin Preda, chiar în 1952, totul avea prospețime " (p. 25), apostilă falsă pentru autorul nuvelei Desfășurarea
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
George Arion nu făcea decît să pună în lumină locurile comune ale literaturii și cinematografiei polițiste - la fel de îndobitocitoare ieri, ca și astăzi - și să ofere imaginea amuzant grotescă a felului în care se adaptează situațiile și limbajul acestora la peisajul anost al vieții cotidiene din România anilor '80. Critica literară a primit cu mult entuziasm acest tip de roman, novator pentru epoca respectivă (Ovid. S. Crohmălniceanu este, dacă nu mă înșală memoria, autorul exclamației "Avem un Chandler!"), ceea ce l-a determinat
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
spre expresia elaborată, manifest artista, așezată pe bună dreptate de exegeți sub semnul barocului sau al manierismului, adică al unei "exasperări stilistice", cu funcție compensatoare. E un discurs "îmbelșugat", asianic, săturat de figuri de stil, menit parcă a răscumpără insatisfacția, anostul, indigentă existențiala. Un lux expresiv elocvent, la care recurge plebeul. Că și, pe de altă parte, o abila pacificare a revoltei, prefirata printre ornamente, deviată în strălucirile verbului obsedat de sine. O "bunăstare" a scriiturii calofile, atît de accentuată deseori
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
simți cum te uită de cum v-ați despărțit. Evreii, nu. Ei pot avea defecte, ca toți oamenii, dar sensibili sunt. Excepția, în privința defectelor, a fost un băiat pe care nu pot să-l uit. Era atât de ireproșabil, încât puțin anost. Delicatețea făcută om. Și, cum se întâmplă prea des, soarta l-a pedepsit. L-a trântit un camion de pe bicicletă și l-a prostit. L-a prostit pe linia firii lui. Din puțin anost, devenise nătâng. Și se rupea inima
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3551_a_4876]
-
Era atât de ireproșabil, încât puțin anost. Delicatețea făcută om. Și, cum se întâmplă prea des, soarta l-a pedepsit. L-a trântit un camion de pe bicicletă și l-a prostit. L-a prostit pe linia firii lui. Din puțin anost, devenise nătâng. Și se rupea inima când vorbeai cu el. Până atunci, făcuse parte din grupa „mea”. Eu, ca elev răsărit, trebuia să am grijă de câțiva colegi. Ne adunam la noi acasă să ne facem temele. La matematică, el
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3551_a_4876]
-
de Jos. O adevărată surpriză finală ne oferă povestea Norei Părăluță. Nevasta maistrului, casieriță la un cinematograf, pare la început o Nora ibseniană, superioară bărbatului ei, și o doamnă Bovary, cuibărită în lectura romanelor de dragoste, depresivă din cauza unei căsnicii anoste, fără probleme, dar și fără pasiune. Ea suferă și de o boală ciudată și rară, „morbul lui Lampers”, maladie pe care ar mai fi avut-o prințul aviator Pangratti, iubitul Katiei Feodorovna, o verișoară a țarului Nicolae al II-lea
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
Marina Constantinescu Intru în sala de teatru. Și mă dumiresc greu dacă sînt afară sau înăuntru. Pe scenă, în spate, ca un fundal, un zid de bloc. Prea binecunoscut. Tern, anost, sordid. Populează privirile noastre în fiecare zi, în fiecare noapte. Mi se pare că mă plimb pe stradă, nu neapărat într-o mahala, și că trag cu ochiul, obsesia mea dintotdeauna, la ferestre, încercînd să intuiesc poveștile de dincolo. La
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
un vast apartament cu perdele trase ca să nu pătrundă lumina zilei, cu coridoare întortocheate, în care te poți rătăci ca într-un labirint. Amfitrionul solitar iese la intervale din letargie ca să vâneze afară noi victime. Deturnate de la traseul liniștit și anost, hărăzit alături de un logodnic convențional, fetele seduse capătă șansa de a se înălța prin jertfă mai presus de menirea lor de viețuitoare. Numai curmând țipetele de protest și zbaterile, dezmințind chiar clevetirea că sunt obiecte ale unui viol și probe
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
cuprins de agitație, leapădă ocupațiile destul de searbede de odinioară, nu mai poate scăpa de dependența nou creată. Din acel moment se dedică exclusiv îndeletnicirii de a desluși un mesaj pe care îl consideră adresat lui. Odată încrucișate biografiile, a lui anostă, încadrată în rame banale și cea a necunoscutului, aureolată de un nimb, destinele lor nu mai pot fi separate. Deși nu se aseamănă ca alcătuiri temperamentale și concepții de viață și nu pot apela la tezaurul unor amintiri comune -- se
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
perdea: țumbaișpil sau biziculină. Ce mai, un adevărat bazar de comicării inocente! Tragediile sunt, până și ele, carnavalești. Târgul Moșilor se încheie cu o înțeleaptă lecție de viață. Imobilizat la pat și forțat să respecte cu strictețe un regim alimentar anost, un anume Deftu, mare chefliu la vremea lui, convoacă în secret, în absența nevestei, vechi prieteni de petrecere. Fiecare aduce câte o delicatesă. Băutura e la discreție. Apar și lăutarii. Toate astea în toiul dimineții, când ai casei sunt la
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
amănuntul. Ca orice lume mică, Strada Salcîmilor e în același timp banală și interesantă. E un eșantion din realitatea cu care ne învecinăm cotidian, un spațiu pe care-l traversăm cel mai adesea indiferenți, ca pe orice spațiu cunoscut și anost. Raiul găinilor se citește însă cu sufletul la gură, ceea ce nu e un paradox, pentru că autorul are un merit esențial: știe să vadă și știe să spună ce a văzut. Rezumate, povestirile sînt neinteresante, farmecul lor vine din felul în
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
sub pecetea tainei. Odată tras pe sfoară, lui Lefter i se poate întâmpla, virtualmente, orice. E alegerea, perfidă, a naratorului pretins neștiutor, să-l transforme într-un bătrânel cu mințile pierdute, blocat în singurul moment relevant al unei existențe, altminteri, anoste. Însă, trecuți prin varii înfățișări ale absurdului, nu putem să nu ne punem problema că duhul care-i joacă feste nu-l va lăsa în pace. E violent, și circulă printr-un București crepuscular, periferic, prins într-un soi de
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
cu hormonii în mare clocot". Mimarea în colectiv a unei atracții dizgrațioase, pînă la urmă agasante, căreia i se ripostează cu... același limbaj crud: "canonul propus nu e canon, ci canoneală, dacă repetă iarășișiiarășișiiarăși Ťce pula mea!ť. E la fel de anost să stai tot timpul în gură nu cu moralizarea, ci cu înjurătura". Înclinația care putea marca un autor,doi, trei, a devenit emblema unei colonii abundente de pornografi, a unei veritabile industrii de texte scatologice. O indicație bibliografică are efectul
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
fruntea dregătoriei federale aparține jocului de împrejurări, și nu meritelor proprii. În fond, educația de pastor evanghelic i s-a impregnat prea puternic pentru a-l trăda tocmai acum, în ceasul cînd obligațiile de serviciu îl silesc la o conduită anostă: recepții fastuoase, discursuri-șablon și participarea la festivități comemorative, omul Gauck dispărînd sub spectrul impersonal al protocolului de stat. O singură dată Gauck s-a scuturat de morga diplomatică, redevenind omul al cărui curaj a însemnat, în ochii nemților, simbolul demnității
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
propriilor vanități. În jocul lor riguros și rece, după scena din actul al treilea există un punct și de la capăt. Cioburile se vor lipi, dar asta se va vedea mereu în ce va urma. Alte două marionete ce se învîrtesc anost în spațiul unor pași de vals tulburător. Care nu-i atinge. Nici realitatea nu-i atinge. Nici ne-iubirea. Nici moartea. Călătoresc inerți prin haosul visurilor de mult îngropate.
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui antilirism care, înlăturînd poeticul "pozitiv", îl înlocuiește cu cotidianul, narativul, anecdotica, propunînd printr-o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
spontan dilematic. Dacă damnații mai vechi manifestau o generalitate a deznădejdii, se revendicau de la o doctrină ( exprimată sau subînțeleasă) a condiției lor, legată de concepte creștine, în producția de acest tip avem a face cu o "dezechipare" filosofică, în favoarea cotidianului anost, a citadinismului celui mai pedestru. Metafizica e suprimată. "Căderea" se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens dezabuzată, enorm obosită: "nu am încredere în lumea asta. nici în cealaltă./ locuiesc în ziduri unde oboseala este mereu proaspătă și somnul
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
un semn de naivitate dacă i-am bănui pe retori de o deosebită profunzime spirituală. Firile adînci sînt de obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre care ne-am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
al unui nou „Desant”, în ce constă schimbarea mediului de producție sau dacă are proza românească o direcție underground. Pe lângă opiniile consistente ale participanților de la pupitru, speculațiile inteligente din partea asistenței au ajutat la construirea coerenței dezbaterii și la dizolvarea momentelor anoste. Dacă mai scepticii A. Goldiș sau A. Terian au privit proza și poezia în oglindă, constatând în planul prozei lipsa de spectaculozitate a formulelor întâlnită în poezie și imposibilitatea descoperirii unei noi paradigme literare, A. Mușina și A. Bodiu au
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
descriptivul și pastelul din poezia voiculesciană și uită să facă o istorie internă a poeziei religioase, pentru a nu se lăsa surprins de izbucnirea tematică din Călătorie spre locul inimii. Comentariul prozei se limitează, din păcate, la un șir destul de anost de rezumate ale povestirilor (p. 194-211), uitând cu desăvârșire parabolele religioase, pentru că rămâne uneori cu informația, în mod curios, la nivelul începutului anilor ´80, când acestea încă nu fuseseră editate semnificativ, nici în volumul Gânduri albe (1986), nici în Toiagul
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
spus. Cineva îl întreabă pe Ioan Andone dacă nu i-ar plăcea să-l aibă pe Mutu atacant la Dinamo, iar Andone răspunde că da, normal, orice antrenor ar fi fericit să-l antreneze pe Mutu. Acest schimb de replici anost se transformă însă în știrea: "Dinamo intenționează să-l cumpere pe Mutu!". După ce tot Dinamo învinge pe Craiova, Claudiu Niculescu e întrebat dacă nu ar fi indicat ca oltenii să folosească... Viagra. Oarecum stânjenit și încercând să scape de întrebare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]