720 matches
-
un album cu fotografii. Într-una din aceste scrisori, Popper își exprimă regretul că n-a mai putut reveni în țară de mulți ani declarând, "„M-am născut român, sunt român și voi muri român, deși mă găsesc în mările antarctice.”" Mai multe relatări despre aceste călătorii, despre locurile pustii si inospitaliere și despre frumusețile lor înfricoșătoare au apărut, în românește, în ziarul „Românul”, în 1891, texte care revelă și un scriitor de gen cu mari posibilități. Bulevardul principal și un
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
sunt scăzute atingând valoare de cca. 7°, fiind sub valoarea temperaturii medii din Europa centrală. Vânturile din regiune sunt vânturi intense ce bat tot timpul anului atingând uneori amploarea unor furtuni puternice. Vegetația de pe insule, aparține zonei de vegetației bogate antarctice existente pe Noua Zeelandă, insulele Kerguelen (insule aproape nelocuite din Oceanul Indian în apropiere de Antarctica) și Insulele Falkland (span. "Islas Malvinas" situate în Oceanul Atlantic de sud la est de Țara de Foc). Precipitațiile bogate cu temperaturi mai blânde în văi permite
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
situate în Oceanul Atlantic de sud la est de Țara de Foc). Precipitațiile bogate cu temperaturi mai blânde în văi permite pe un areal restrâns dezvoltarea unor păduri verzi tot timpul anului, compuse mai ales din fagacee (Nothofagus pumilio și Nothofagus antarctica), ce ating altitudini între 200 și 400 de m. În afară de copaci mai cresc arbuști și plante ierboase, astfel se pot aminti: coacăzele (Ribes magellanicum), agrișul ( Grossulariaceae) și fucsiile (Fuchsia magellanica), plante cățărătoare și epifite (alge, mușchi), ferigi din familia „ Hymenophyllaceae
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
după cum urmează: Există și câteva dependențe ce aparțin de coroană: Anguilla, Gibraltar, Insulele Bermude, Insulele Canalului, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud, Insula Man, Insula Montserrat, Insula Pitcairn, Insula Sfânta Elena, Insulele Turks și Caicos, Insulele Virgine Britanice, Teritoriul Antarctic Britanic, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian. Relieful Angliei constă, în majoritate, din coline joase, despărțite, de la nord la sud, de un lanț de dealuri și munți (Cumbria, Munții Penini). Altitudinile vârfurilor muntoase nu depășesc 1000 m. Râurile engleze majore sunt Tamisa
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
Solar în termenii unui potențial habitat și posibil, care poate găzdui viața extraterestră. Viața ar putea exista sub gheață, în oceanul satelitului, unde probabil există un mediu similar cu al oceanelor adânci cu izvoare hidrotermale de pe Pământ sau cu Lacul Antarctic Vostok. Viața într-un astfel de ocean ar putea fi similară cu viața microbiană de pe Pământ în adâncurile oceanelor. Până în prezent nu este confirmată existența vieții pe Europa, dar posibila prezența a apei în stare lichidă a stimulat ideea de
Europa (satelit) () [Corola-website/Science/302383_a_303712]
-
limba engleză fiind vorbită în mod curent, lucru care facilitează schimburile științifice cu alte baze și cu alți cercetători internaționali precum și schimburile logistice cu Australia. Insulele împrăștiate în Oceanul Indian sunt, din 3 ianuaire 2005 sub responsabilitatea prefetului Teritoriilor australe și antarctice franceze, în scopul de a le integra acestor teritorii sub forma unui al cincilea district, în ciuda revendicărilor din partea Madagascarului sau al Maurițiusului. Această acțiune are ca scop simplificarea procedurilor legale și juridice aplicabile teritoriilor, și la sfârșitul anului 2006 proiectul
Teritoriile australe și antarctice franceze () [Corola-website/Science/305760_a_307089]
-
umanității pe Pamant poate avea drept cauză acest lucru. Galaxia Pegas Acum mai multe milioane de ani, mai mulți Străbuni au plecat de pe Pământ în al lor oras-nava spațială, Atlantis, care în acel moment se află pe Pământ, pe continentul Antarctic. Cauza exactă a plecării este necunoscută, chiar dacă Doctor Daniel Jackson a speculat că ar fi putut pleca pentru a scăpa de boală care devasta civilizația lor. O Alterana cunoscută, numită după aceea Ayania de către investigatorii care au descoperit-o foarte
Străbuni (Stargate) () [Corola-website/Science/321934_a_323263]
-
Färöer, Islanda, Groenlanda precum și Terra Nova. Este delimitat prin ecuator de Atlanticul de Sud. Atlanticul de Sud este regiunea Atlanticului situată la sud de ecuator, între continentele America de Sud, Africa Occidentală și Africa Sudică. La sud, Atlanticul este limitat de Oceanul Antarctic și Antarctida. Marile care fac parte din Oceanul Atlantic (sunt considerate adiacente) includ: Marea Caraibelor, Marea Nordului, Marea Labrador și Marea Baltica. Insulele importante din Oceanul Atlantic sunt: Insulele Faroe, Svalbard, Groenlanda, Islanda, Rockall, Marea Britanie, Irlanda, Fernando de Noronha, Insulele Azore, Insulele Madeira, Insulele Canare
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
la premiile BAFTA și Globurile de Aur pentru rolul său din Schindler's List. După Schindler's List, Neeson a devenit un actor cunoscut pe plan internațional. Neeson a narat documentarul Journey Into Amazing Caves and The Endurance: Shackleton's Antarctic Adventure (2001). În anul 2002 a aparut în Gangs of New York, alături de Leonardo DiCaprio, Brendan Gleeson, Cameron Diaz și Daniel Day-Lewis. De asemenea a jucat rolul unui scriitor văduv în comedia Love Actually (2003), în regia lui Richard Curtis. Rolul
Liam Neeson () [Corola-website/Science/322156_a_323485]
-
cocoașă este un animal de dimensiuni foarte mari, cu gabaritele unui autobuz școlar. Lungimea medie a corpului unui adult variază între 13,5 m la masculi și 14,5 m la femele (în perioada anilor 1949-1962, femelele capturate în apele antarctice și australiene aveau dimensiuni reduse față de masculii din aceleași regiuni). Cele mai impunătoare balene cu cocoașă ating lungimea de 17-18 m, dar sunt rar întâlnite. Greutatea medie este de 30 t, iar cea maximă — 48 t. Dintre toate balenele brăzdate
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
cea mai mare distanță parcursă în timpul călătoriilor. Urmărirea traseului parcurs de 7 indivizi (inclusiv o femelă cu puiul său), care au iernat în apele de litoral ale Costa Ricăi (până la 11° lat. N), iar apoi s-au deplasat în zona antarctică, a determinat că indivizii adunaseră 8.300 km în călătoria lor. Este interesant faptul că în aceleași ape ale Costa Ricăi iernează populațiile de balene cu cocoașă ale emisferei nordice, astfel încât acesta este unicul loc în care se pot întâlni
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
de Cercul Polar de Sud pe 17 ianuarie 1773. A explorat, cartografiat și luat în posesiune britanică Georgia de Sud, explorată de Anthony de la Roché în 1675, descoperită și numită de Clerke Rocks și Insulele Sandwich de Sud. În ceața antarctică, "Resolution" și "Adventure". s-au separat. Furneaux s-a îndreptat spre Noua Zeelandă, unde a pierdut o parte din oameni în urma confruntărilor cu populația Măori după care s-a întors în Anglia, în vreme ce Cook a continuat să exploreze zona antarctică, ajungând
James Cook () [Corola-website/Science/298669_a_299998]
-
ceața antarctică, "Resolution" și "Adventure". s-au separat. Furneaux s-a îndreptat spre Noua Zeelandă, unde a pierdut o parte din oameni în urma confruntărilor cu populația Măori după care s-a întors în Anglia, în vreme ce Cook a continuat să exploreze zona antarctică, ajungând la 71°10'S pe 31 ianuarie 1774. Cook aproape a ajuns pe continentul Antarctica dar a trebuit să se îndrepte spre Tahiti pentru reaprovizionare. Apoi a reluat traseul sudic în a doua tentativă eșuată de a găsi presupusul
James Cook () [Corola-website/Science/298669_a_299998]
-
Sir Ernest Henry Shackleton (n. 15 februarie 1874, Kilkea, Comitatul Kildare, Irlanda - d. 5 ianuarie 1922, Insula Georgia de Sud) a fost un explorator anglo-irlandez, una dintre principalele figuri ale perioadei cunoscute ca epoca eroică de explorări antarctice. Prima experiență a sa în regiunile polare a venit când a participat, în calitate de al treilea ofițer, la expediția Discovery, condusă de căpitanul Scott, în perioada 1901-04, din care a fost trimis acasă mai devreme pe motive de sănătate. Hotărât să
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
a fost înnobilat de regele Edward VII-lea la întoarcerea acasă. După ce cursa spre Polul Sud s-a terminat în 1912 cu reușita lui Roald Amundsen, Shackleton și-a îndreptat atenția spre ceea ce el considera singurul mare obiectiv al călătoriilor antarctice—traversarea Antarctidei de la mare la mare, cu trecere pe la pol. În acest scop, el a făcut pregătiri pentru ceea ce a devenit Expediția Imperială Transantarctică, 1914-17. Această expediție s-a soldat cu un dezastru, deoarece nava principală, "Endurance", a rămas blocată
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
și de explorare a oceanelor sudice. Pym studiază insulele din jurul Capului Bunei Speranțe, devenind interesat de structurile sociale ale pinguinilor, albatroșilor și altor păsări de mare. La îndemnul său, căpitanul este de acord să navigheze mai la sud spre regiunile antarctice neexplorate. Nava traversează o barieră de gheață și ajunge în largul mării, aproape de Polul Sud, dar unde era o climă blândă. Aici, "Jane Guy" ajunge la o insulă misterioasă numită Tsalal, locuită de un trib de negri aparent prietenoși, condus
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
din roman. RPG-ul "Beyond the Mountains of Madness" lansat de Chaosium în 1999 este o continuare a nuvelei lui Lovecraft și include un „final lipsă” al romanului lui Poe, în care Pym întâlnește câteva creaturi lovecraftiene în așezarea lor antarctică. Pictura "Not to be Reproduced" (1937) a lui Rene Magritte prezintă o copie a cărții lui Poe în partea dreaptă jos. O altă continuare franțuzească a fost "La Conquête de l'Eternel" (1947) de Dominique André. Romanul "A Void" (1969
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
În România sunt deosebit de frecvente, ca specii și indivizi, în Delta Dunării, complexul lagunar Razim, precum și în multe bălți interioare din zonele joase și chiar pe lacurile de acumulare de la altitudini mai mari. Anzeriformele sunt răspândite pe toate continentele, cu excepția Antarcticei; cele care cuibăresc în zonele reci și temperate sunt migratoare. Unele specii au fost domesticite, ca găștile și rațele. Prezintă un deosebit interes cinegetic. Sunt mult vânate pentru carnea și penele lor și la multe din ele se consumă și
Anzeriforme () [Corola-website/Science/306980_a_308309]
-
(în limba rusă: Станция Восток) este o stație rusă (fostă sovietică) de cercetare antarctică. Este Polul sud al frigului, cu cea mai scăzută temperatură măsurată pe Pământ de -89.2 °C. Cercetarea include foratul gheții și magnetometria. Vostok (în limba rusă înseamnă "Est") este numită dupa nava lui "Fabian von Bellingshausen", un pionier al
Stația Vostok () [Corola-website/Science/321734_a_323063]
-
înseamnă "Est") este numită dupa nava lui "Fabian von Bellingshausen", un pionier al Antarctidei. Stațiunea de Cercetare Vostok este situată la aproximativ 1.300 km de Polul Sud geografic, în centrul calotei de gheață "Antarctida de Est" și în cadrul Zonei Antarctice Australiene. Ca parte semnatară a Tratatului Antarcticii, Australia nu își exercită suveranitatea asupra teritoriului. Vostok este situată în apropiere de Polul Sud al Inaccesibilității și de Sud Polul geomagnetic, făcând-o unul din locurile optime pentru a observa schimbările în
Stația Vostok () [Corola-website/Science/321734_a_323063]
-
locurile optime pentru a observa schimbările în sfera magnetică a Pământului. Alte studii includ actinometria, geofizica, medicina și climatologia. Stația este la 3488 de metri deasupra nivelului mării și este cea mai izolată stație de cercetare cu sediul pe continentul antarctic. Stația este alimentată de la Stația Mirny de pe coasta Antarctidei. Stație conține vara de obicei 25 oameni de știință și ingineri. În timpul iernii, numărul lor scade la 13. a fost stabilită la 16 decembrie 1957 (în timpul Anului Internațional geofizic) și a
Stația Vostok () [Corola-website/Science/321734_a_323063]
-
în 1993 "Gaura 5G" a ajuns la o adâncime de 2755 m, după o scurtă închidere, foratul a continuat în timpul iernii din 1995. În 1996 a fost oprit la o adâncime de 3623 m, prin cererea Comitetului Științific pentru Cercetări Antarctice, care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la posibila contaminare a lacului Vostok. Acest nucleu de gheață, forat în colaborare cu francezii, a furnizat date care au arătat condițiile de mediu din trecut, aceste date se întind înapoi cu 420000 ani și
Stația Vostok () [Corola-website/Science/321734_a_323063]
-
Insula Lindsay") este o insulă subantarctică de origine vulcanică, nelocuită permanent, situată în Oceanul Atlantic de Sud, la sud-vest de Capul Bunei Speranțe din Africa de Sud (la ). Este o dependență a Norvegiei, fiind plasată la nord de limita de aplicabilitate a Tratatului Antarctic. ocupă o suprafață de 49 km, din care 93% este acoperită de gheață; Linia de coastă, abruptă și înaltă, are o lungime de 29,6 km. Insula Bouvet este cea mai izolată insulă din lume. Cel mai apropiat punct de
Insula Bouvet () [Corola-website/Science/313422_a_314751]
-
ar fi petrelii giganți, "Macronectes Halli". Datorită climatului aspru și terenului acoperit în cea mai mare parte de gheață, vegetația este limitată la licheni și mușchi, lipsind plantele superioare, astfel că insula Bouvet poate fi considerată ca aparținând zonei botanice antarctice. Fauna este limitată la foci, păsări de mare și pinguini. Bouvetøya are un climat polar moderat, cu temperaturi nu prea departe de la 0° C pe tot parcursul anului. Insula Bouvet a fost descoperită la 1 ianuarie 1739 de către exploratorul francez
Insula Bouvet () [Corola-website/Science/313422_a_314751]
-
său oamenii de știință din diferitele domenii pasionați de cercetările polare. Fondurile pentru cercetare provin din sponsorizări și din granturile guvernamentale sau fondurile europene, prin proiectele de cercetare la care participă Fundația. Din anul 1995, a înființat și conduce Fundația Antarctică Română, cu scopul de a strânge finanțări pentru expedițiile ulterioare. Teodor Negoiță s-a pregătit mai mult de un an pentru a efectua o expediție la Polul Nord. În acest scop, și-a îmbunătățit condiția fizică, pentru a putea fi capabil
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]