126,166 matches
-
întocmai la poetul rus. Pe fondul insatisfacțiilor mocnite, al inaderențelor, ia proporții de calvar reținerea de sine. Apar semnele exasperării: „Nu pot striga. Mi-e gura plină“ (Singură - mai întîi în „Azi“, 2/1933). Nu mai departe decât în numărul anterior al revistei, poezia Foame (remarcată și reprodusă de „Viața literară“ (nr.141/1-20 febr.1933, ca probă de „real temperament“) distila revolte vag amortizate interogativ: „Cât o să rumeg înlănțuirea cleioasă ca un mugur nedespicat ?“ De aici, radicalizarea atitudinilor: „numai cântecul
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
de nopți”; ea e aidoma unei cămăși dintr-un fir, vestmânt pe care iubitul frate va aprecia singur cât de potrivit va fi el ,,cuvioasei Dumitale staturi”. Ioan Alexandru consideră că firul creației sale își reînnoadă, sub semnul Imnelor, segmentele anterioare, adică volumele: Cum să vă spun, Viața deocamdată, Infernul discutabil, Vămile Pustiei, Imnele bucuriei. Din însoritul volum al debutului, poemul Mânzul forțează amintirea. Mai întâi, prin naturalețea amintirii unui tânăr țăran (atunci la sfârșitul studiilor sale universitare la Cluj), care
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
bibliografică, numărul de inventar al manuscrisului sau datele calendaristice ale revistei, când nu a fost descoperit originalul. Notele și comentariile sunt extrem de informate, minuțioase și exacte. Ori de câte ori e nevoie de precizări sau clarificări suplimentare, se fac trimiteri la diverse volume anterioare ale ediției. Niculae Gheran corectează afirmații fără acoperire ale scriitorului, ca de exemplu, că ar fi urmat Facultatea de Litere la Budapesta și Viena sau că ar fi condus Revista Bistriței (1906-1910). Alteori, se autocorectează în privința unor date bibliografice pe
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
a lui Joyce sunt recitite în cheie textualistă, accentul căzând, în ambele cazuri, pe elementele de autoreflexivitate, ironie și pastișă sau, în Priveghi, pe „fragmentarea și distorsionarea limbajului la nivelul cuvântului." La un moment dat, autorul trece în revistă interpretările anterioare ale textului proustian și se oprește la cea a structuralistului Genette, care intuia în scrierile lui Proust o „capacitate a narațiunii de autonomie temporală." „Dinamica temporală a romanului," intervine Radu Lupan, „relevă o dispariție frecventă a timpului ca prezență, el
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
Roxana Racaru Interesul constant al lui Ion Ianoși pentru opera și figura lui Thomas Mann, manifestat încă din ani ’60, se materializează într-o monografie care reia (și rescrie) analizele anterioare structurîndu-le pe coordonatele cîtorva laitmotive. Prima parte a volumului (tema), centrată pe analiza romanelor, introduce și dezvoltă motivele din opera lui Thomas Mann asupra cărora analiza va reveni în nenumărate rînduri, modificînd perspectivele. Riscul asumat al repetărilor își găsește justificarea
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
Radu Sergiu Ruba Literatura este, fără îndoială, anterioară scrisului. E o invenție a sălbaticilor, ea însăși specie sălbatică, multă vreme cinegetică și carnivoră. Edgar M. Forster are un scenariu pentru peșterile neoliticului, poate chiar ale paleoliticului: Spre seară, în jurul focului, temându-se teribil de întuneric, mănunchiul de oameni
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
și tendința de a reveni asupra unor pagini din cauza asemănării, a repetiției informațiilor, nu o dată ci de mai multe ori. Totuși, analiza întreprinsă în Albert Camus și exigența unității este bine condusă tocmai pentru că ea revine mereu asupra propriilor etape anterioare, nelăsându-te să uiți nici o clipă de unde s-a pornit și de ce ai ajuns în punctul în care ai ajuns. Studiul nu se îneacă în informații ci le subliniază pe câteva cu mai multe culori. Mai precis, cu mai multe
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
Un prim arbore genealogic și-l alcătuiește Sadoveanu însuși. Părinții tatălui au fost pribegi olteni, veniți la Iași după revoluția din 1821. Bunicul era gorjan și se numea chiar . Tatăl (Alexandru) învățase la Academia Mihăileană și avusese dintr-o căsătorie anterioară un fiu ajuns colonel, devenit soțul Izabelei Sadoveanu, prolificul publicist și critic literar. Alexandru întemeiase gospodărie la Pașcani, fiind bun cunoscător în ale pomiculturii și agriculturii. Era, îl caracterizează fiul, "un boiernaș voltairian și sceptic". Nu-i simpatiza pe țărani
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
deja reacții profesionale vii, trece drept vrednic de luat în seamă dintr-o sumedenie de motive: - În primul rând, cel puțin unul din semnatarii săi, Bernard Lortat-Jacob, este o somitate în lumea etnomuzicologică franceză și internațională. Ideile și producțiile sale anterioare - pentru unii deosebite, pentru alții exemplare - i-au asigurat o autoritate și o audiență quasi-nelimitate. - În al doilea rând, cel puțin unul din referatele solicitate de editură înainte de publicarea cărții, cel semnat de Jean-Jacques Nattiez - în anii '70 promotor al
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
Prima mențiune a nuvelei în textul Crailor... survine la începutul capitolului al doilea, cînd naratorul face un portret mai extins al acelui om "ciudat", îndrăgit înainte de a fi cunoscut, al acelui "alt eu însumi" despre care vorbise la sfîrșitul capitolului anterior (capitol încheiat chiar cu aceste cuvinte, "...un alt eu însumi", pentru ca următorul să se deschidă, la fel de semnificativ, cu "Un prieten de cînd lumea...", pp. 73-74).l) În al doilea paragraf al "Celor trei hagialîcuri", citim: "Sunt ființe cari prin cîte
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
plină de idei noi, de asocieri incitante, un eseu liber, ca viziune, dar și bine strunit, structurat, sub aspectul construcției intelectuale. Este de observat totodată că Versiune și subversiune aduce o schimbare de perspectivă în scrisul autorului. În cărțile lui anterioare (Un an de poezie, 1974, Arcadia imaginară, 1977, Faptul de a scrie, 1980) cultiva cu precădere fragmentul, notația, reflecția nesistematizată, orientată simpatetic spre anumite subiecte și autori, mai ales când era vorba, și era cel mai adesea, să comenteze poezie
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
pînă la urmă să devină ceva mai mult decît un pumn de cenușă." Acest "ceva mai mult" îmi evocă versul lui Mallarmé, "tel qu'en lui-même l'éternité le change", sculptat și rămas în memoria mea din parcă o viață anterioară (anterioară exilului care e și el un fel de moarte), din acea vreme ireală care va deveni și mai ireală, în care jucam împreună cu Nichita Stănescu jocurile secunde ale poeziei. N-a ars și Nichita ca o flacără devoratoare în
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
la urmă să devină ceva mai mult decît un pumn de cenușă." Acest "ceva mai mult" îmi evocă versul lui Mallarmé, "tel qu'en lui-même l'éternité le change", sculptat și rămas în memoria mea din parcă o viață anterioară (anterioară exilului care e și el un fel de moarte), din acea vreme ireală care va deveni și mai ireală, în care jucam împreună cu Nichita Stănescu jocurile secunde ale poeziei. N-a ars și Nichita ca o flacără devoratoare în propriul
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
Victor Iancu În numărul 30/2002 al României literare, reputatul istoric literar și temut polemist Ștefan Cazimir se referă la câteva luări de poziție anterioare în problema mult-discutatelor norme ortografice privitoare la a și sunt - suntem - sunteți. Fiindcă d-sa și-a intitulat demersul Scrisoarea a treia, cer redacției permisiunea că intervenția mea să poarte titlul . Cititorii care au urmărit de-a lungul anilor (ba
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
să formulez numai trei obiecții: 1. Ortografia promovată de Viață Românească a fost o excepție izolată în peisajul publicistic românesc de până la reforma din 1953. Tradiția noastră ortografica l-a păstrat pe a în interiorul cuvântului de-a lungul întregii perioade anterioare acestui an. Aproape la fel se prezintă lucrurile și în ceea ce-l privește pe sunt, desi aici abaterile sunt ceva mai numeroase. 2. Persoană a III-a plural a verbului a fi nu provine din sînt, desi într-o primă
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
multiple, a asumării diferitelor identități într-un scop bine definit și urmărit într-un proiect coerent, despre capacitatea acestei literaturi de a încorpora și utiliza modele culturale ieșite astăzi din uz, dar definitorii pentru tiparele de gîndire ale unor epoci anterioare, cum ar fi cele retorice cu scop fie persuasiv, fie dialogic, disputational, teatral în ultimă instanță. Cartea lui Gabriel Mihăilescu plasează problemă barochismului lui Cantemir în contextul conexiunilor barocului din sec.al XVII-lea și al XVIII-lea cu rolul
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
dialectica barocului; înțeleasă că un releu al comunicării sociale, ca un cod literar, alegoria este un procedeu de bază și totodată formă generală de manifestare a intențiilor autorului Istoriei ieroglifice, observație mai veche și utilizată cu rezultate notabile de autori anteriori, între care Manuela Tănăsescu și Dragoș Moldovanu. Gabriel Mihăilescu folosește însă aceasta observație că temei al unui studiu sistematic cu scopul de a trece dincolo de interpretările parțiale, căutînd să releve, pe cît e posibil, toate dimensiunile unei asemenea opțiuni, concordante
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
Simona Tache Așa cum am lăsat să se înțeleagă în posturile anterioare, am avut câteva zile de vacanță, pe care le-am petrecut la Londra. Foarte frumoasă Londra, foarte cosmopolită și cool, e un oraș în care mi-ar plăcea să trăiesc. Cel mai tare m-au impresionat așa: 1. Faptul că
Englezii şi-au găsit Regina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21212_a_22537]
-
Simona Tache Că tot vorbeam la postul anterior de gătit, în loc să vorbim despre fantome, să vă arăt ultima mea creație în materie de bucătărie: conopidă la cuptor cu pui. Miamiam, foarte bună și nici n-am rămas de pe urma ei cu mai mult de o arsură mică la mână
Ce vrăji am mai făcut prin bucătărie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21248_a_22573]
-
formă, nediscutând niciodată fondul. care în cazul de față ar trebui discutat. chiar dacă ar fi să îi dăm dureri de cap regelui mihai, lui ion iliescu, liviu mihaiu și alți asemenea care s-au pișcat foarte din cauza acestui subiect. postul anterior a fost publicat inițial la http://traianungureanu-tru.blogspot.com/ @pt George: - ai scris așa: “La 31 decembrie 1949 (da @Fuscus, una mie nouă sute patru zeci și nouă) : Regele Mihai se adresează pentru prima oara din exil românilor prin intermediul postului de
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
Maria. Acestea ar fi punctele de reper, pentru că altfel pânza narațiunii se dovedește ceva mai largă. Și de astă dată figura de prim plan este a autoarei, conturându-și încă mai apăsat portretul, ale cărui trăsături le cunoscusem din volumele anterioare. Mândră că se trăgea din cel mai pur sânge albastru, Regina e o ființă dominatoare, plină de inițiativă, recunoaște că ea "dă tonul, iar Nando (Ferdinand) îi dă curs întocmai", că are un mod "rapid și energic de a decide
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
Al. Săndulescu Dacă volumul anterior Trădarea intelectualilor, pe care l-am comentat în numărul precedent, se deschidea cu un capitol privind " Vânătoarea de vrăjitoare", mai exact cu asanarea terenului de "fasciști", "legionari", "trădători", "mistici", "reacționari" etc., cel de față, Reeducare și prigoană, înfățișează pe larg
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
și intelectual românesc cu privire la Eliade, așa încât viața și opera lui Eliade nu mai pot face abstracție de modul în care au fost interpretate de Florin Țurcanu, un istoric curajos, cu firească și decomplexată atitudine în fața "modelelor"3. în intervenția mea anterioară salutam, în primul rând, caracterul monumental al acestei biografii, valoarea ei documentară. Florin Țurcanu a avut permisiunea și mijloacele materiale de a putea cerceta Arhivele Ministerului de Externe, cele ale Serviciului Român de Informații, precum și numeroase fonduri din Franța, Portugalia
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
ai operei lui Eliade sau de la cei ce și-au întrețesut drumul cu eroul nostru în diferite etape ale vieții. Elogiam în articolul meu puterea de muncă, tenacitatea, perseverența și corectitudinea autorului, reproșând, în același timp, ignorarea sau minimalizarea cercetărilor anterioare ale predecesorilor, petele albe din biografia spirituală a lui Eliade. Comparând versiunea recentă cu ediția princeps, constat unele ameliorări. Autorul adaugă câteva informații, bazate pe publicarea în ultimii doi ani a unor "noi mărturii care interesează direct biografia lui Mircea
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
în prima polemizez cu Norman Manea, Leon Volovici, Daniel Dubuisson, Alexandra Laignel-Lavastine, în cea de-a doua urmăresc cronologic șubrezenia atacurilor anti-Eliade. Dar să nu fiu cârcotaș și egolatru și să nu insist asupra amănuntelor pro-domo. Spuneam și în recenzia anterioară că marele merit al autorului este că reproduce ireproșabil fragmentele cele mai semnificative din memorialistică, documente, scrisori, care evidențiază, fără rezerve, strălucita personalitate omagiată. Georges Dumézil îi scria, de pildă, entuziasmat prietenului său la 30 decembrie 1958: "Sunt bucuros că
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]