648 matches
-
sînt construite credibil, lucrînd pe spații mici, cu economie de elemente și cu interesul limitat, aparent, strict la înșiruirea de fapte. Clișeele de atitudine existențială masculină sînt puse în lumină cu austeritatea obiectivității. Naratorul-personaj al primei povestiri este un bătrîn anticar evreu căruia celebrul căutător al Troiei îi va dărui, mai tîrziu, o singură frază în amintirile publicate. Din perspectiva acestui �marginal�, însă, existența lui Schliemann și a sa sînt împletite - în eterna repetare a acelorași greșeli. Hotărîrea și tenacitatea lui
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
și a sa sînt împletite - în eterna repetare a acelorași greșeli. Hotărîrea și tenacitatea lui Schliemann, elanul nepăsător al tinereții mereu convinse că mai este destul timp, sacrificarea perpetuă a prezentului în vederea atingerii unui viitor orbitor sînt prezentate de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt(ul vieții), intransigent: pentru a ne feri de eroismul dezumanizant, ne vom
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
alta temeinică, retrăind cu creionul în mînă plăceri rafinate - stîrnesc aceeași imagine, a foiței de pergament purtătoare de amintiri. Prima e Corp transparent, cele cincisprezece poezii ale lui Blecher, un debut cvasi-invizibil, cu sprijinul lui Bogza, în 1934. Plachetă, spun anticarii, cu neputință de evaluat, datorită rarității ei. Nu știu în ce lună a apărut, dar în ultima zi de octombrie a aceluiași an, Blecher îi scrie lui Bogza: "Zilele trecute m-a vizitat un tînăr poet din împrejurimi și mi-
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
dorește un exemplar al celei mai frumoase cărți tipărite vreodată, Hypnerotomachia Poliphili, și îl dorește perfect, fără urme și găuri, cu margini late și, dacă s-ar putea, să aibă colile nelegate încă. Dar ce ne-am face noi și anticarii dacă s-ar afla în circulație un exemplar cu note scrise mărunt în dialect gaelic de James Joyce?" Frumosul obiect al dorinței, de la 1499, ajuns, într-un roman al lui Eco însuși, subiectul unei teze de doctorat, dă seama despre
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
bună conviețuire, puștiul delăsător se dovedește vital pentru funcționarea fanfarei, colegul de facultate care-și pierduse aplombul de odinioară a făcut operă de filantrop în medicină, investindu-și toată averea într-un spital din China, ceasul la care se calicește anticarul are autograful lui Hitler, iar tabachera e o făcătură, ca și poveștile exotice ale călătorului închipuit. Sunt secvențe, permanent amenințate de bruște răsturnări de situație, din proza scurtă a lui Vonnegut, scrisă în anii ‘50 pentru publicațiile vremii și reunită
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
amabil, din contra, brutal " să ies din închisoare fără să aflu ce este aceea o bătaie adevărată. Din mediul penitencitar ăl menționează cu satisfacție pe un bun amic, Radu A. Sterescu, un om simpatic, cam zăpăcit, dar amuzant, cunoscut ca anticar, care a avut bunăvoința a-i procura și subsemnatului o serie de cărți rare, la finele anului 1954, între altele un exemplar virgin din Istoria literaturii române de la origini pănă în prezent a lui G. Călinescu... Dar viața zbuciumată de
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
mai multă informație, acolo unde nici nu se gândise: un capitol al cărții lui Manuel Azaña, Valera in Italia (1929), interzisă în Spania, trei scrisori ale marchizului Bedmar despre România, descoperite la Biblioteca Națională din Paris, cartea cumpărată de la un anticar Voyages à travers le monde de Albert Wolf, din 1884, cu informații despre marchizul Bedmar, "tocmai acum când mă ocup de Lucia", comunicarea lui Al. Ciorănescu precum că Biblioteca Academiei Române este posesoare a câtorva date, aflate sub sigla Mme de
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
din jurnalul pe care îl ține fiecărei lucrări pe care intenționează să o scrie. Poate părea exces din partea mea să insist asupra acestui subiect, dar nici nu am dreptul să trec ușor pe deasupra faptului că Alexandru Busuioceanu descoperă la un anticar și achiziționează pentru "un franc" o cărticică neștiută Nationalisme roumain du XIX-ème siècle, lecție de deschidere a unui curs ținut la Sorbona de Alex. A. C. Sturdza, elev al lui Hasdeu, autor al mai multor lucrări de literatură antică, premiate de
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
sînt, de fapt, cele care decid soarta înfruntării pentru Hernani, proscrisul. Charles Surface, nepotul risipitor, nu-și vinde rudele (în efigie) decît atunci cînd nu mai poate vinde nimic altceva. După ce și argintăria și biblioteca au ajuns pe la zarafi și anticari, i-a mai rămas, ca ultimă resursă, galeria de portrete, ce vor fi adjudecate la bucată, în perechi sau cu toptanul. Ceea ce Charles ignoră, însă știe bine spectatorul, e faptul că telalul care vine să le cumpere e chiar Sir
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
ca traducător, ca tălmăcitor, ca povestaș al scrierilor altora, mă simțeam privilegiată, intuiția și sensibilitatea îmi spuneau că abia zgâriam pojghița gheții: material exista din abundență, totul era să am răbdare, să caut prin biblioteci, în podul cu vechituri al anticarilor, în revistele ce-mi parveneau păcălind cenzura ori direct, în cărțile primite de la turiștii spanioli pe care începusem să-i însoțesc prin țară, în calitate de ghid ONT, și să transpun în românește tot ce-mi părea că merită efortul. Era abia
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
Simona Vasilache Confreria anticarilor e - au fost tentative... - subiect de roman de mistere. Nu mă așteptam, mărturisesc, la confreria celor ce le colindă, deși ar putea fi, și ea, măcar bănuită. Însă iată-mă scriind la o carte dăruită - nu de autorul ei, ar
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
turnurile și zidurile sale, cu acoperișurile sale înclinate, cu biserică să gotica, supranumita Neagră, Brașovul, orașul meu natal, este un oraș medieval, ultimul din Occident. Tatăl meu, care a studiat la Sorbona, era profesor de literatură franceză. Adoră Parisul și anticarii, pe Sarah Bernhardt, secolul al XVIII-lea, enciclopediștii și moraliștii francezi. Are acum 80 de ani si compune poeme mamei mele în vîrstă de 75 de ani ". De altfel, tatăl său, Halăsz Gyula senior, ce s-a bucurat de o
Centenar Brassai by Daniel Nazare, Irina Bernad () [Corola-journal/Journalistic/17633_a_18958]
-
încât ai fi zis că adie sub ochii tăi ca niște pânze de păianjen.” (p. 151) Abandonată într-un cufăr laolaltă cu alte vechituri, cartea din poveste începe să degaje mirosuri insuportabile. Este repede vândută la un anticariat. Noroc că anticarului i se tociseră binișor simțurile. Iarăși noroc, o nepoată a acestuia, destul de șleampătă, îmbrăcată ca vai de ea și purtându- se prin lume cu nasul înfundat, dă de cartea buclucașă și o ia acasă. Citind, se transformă treptat într-o
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
Nolte, susținut discret de francezul François Furet, în care se formula prima oară echivalența dintre crimele naziste și cele comuniste. Capodopera necunoscută Istoria începe în 1985, când parohul bisericii din orășelul Vic-le-Comte din provincia franceză Auvergne vrea să vândă unui anticar câteva scaune din sfântul locaș, ca să poată monta o instalație de încălzire. Anticarul îi plătește echivalentul a 500 euro de azi pentru scaune și pentru alte câteva... mărunțișuri, între care o pictură pe lemn de nuc foarte deteriorată, de 1
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
echivalența dintre crimele naziste și cele comuniste. Capodopera necunoscută Istoria începe în 1985, când parohul bisericii din orășelul Vic-le-Comte din provincia franceză Auvergne vrea să vândă unui anticar câteva scaune din sfântul locaș, ca să poată monta o instalație de încălzire. Anticarul îi plătește echivalentul a 500 euro de azi pentru scaune și pentru alte câteva... mărunțișuri, între care o pictură pe lemn de nuc foarte deteriorată, de 1 m. x 0,60 m., înfățișându-l pe Christos coborît de pe cruce. Anticarul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
Anticarul îi plătește echivalentul a 500 euro de azi pentru scaune și pentru alte câteva... mărunțișuri, între care o pictură pe lemn de nuc foarte deteriorată, de 1 m. x 0,60 m., înfățișându-l pe Christos coborît de pe cruce. Anticarul apelează la un restaurator ca să curețe tabloul. Își dă seama că e vorba de o operă veche, probabil italiană, în opinia lui. O prezintă câtorva specialiști, între care custodele Muzeului Luvru, care, mai bine de un sfert de secol, se
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
Luvru, care, mai bine de un sfert de secol, se străduiesc s-o identifice și, apoi, să rezolve complicatele probleme de proprietate. În 2011, tabloul e achiziț ionat de Louvre contra sumei de 7,8 milioane de euro, care revin anticarului (care a ținut să rămână anonim), plus 2,3 milioane, plătiți primăriei din Vic-le-Comte. Excepționala pictură se dovedeș te a fi opera lui Jean Malouel (1370-1415), un pictor bine cunoscut de la sfârșitul Evului Mediu, într-o perioadă relativ săracă în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
pe sub portalul fostei abații de călugărițe. Nu a mai rămas mai nimic din ea, din femeia pragmatică, din omul de afaceri care, cu doar câteva câteva zile în urmă încheiase încă o afacere profitabilă, un bonus, pentru aptitudinile sale de anticar veros și notoriu. Cât ai pocni din degete l-a prins pe turistul japonez, i-a vândut măsuța cam șchioapă, dar... sculptată fin în lemn de trandafir levantin. O piesă de care, ea se cam săturase s-o vadă și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Sâmbure să fie pusă în aceeași oală cu o sufragetă din perioada emancipării industriale. știa că nu avea stofă de artist, ea doar valorifica Arta! Epata, se lăuda că-i sunt cunoscute toate vicleniile lumii în care se învârt samsarii, anticarii marilor case de licitație. Melodramatică din convingere, prefera veșmintele pe care și le crea singură, accentuând detalii ale stilului tenebrosfastuos; o modă care, mai este convinsă că i se potrivește, încă. Albul, negru, auriul, roșu, sunt culorile care o pun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poetul nu poate setea voastră, mai aprigă decât voința, s-o domolească. Am ars ca o țigară uitată, până la ultima ei licărire, până la cel din urmă al ei tremur, plătind a-nsuflețirii noastre vamă unui ev aprins. Mâine poate vreun anticar scormonind în funinginea zilei de ieri va descoperi urmele unei generații, care cu degetele minții și-a pipăit drumul și, ca și poetul de douăzeci și unul de ani și încă unul, Va rămâne o amintire frumoasă, Un cântec care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
iar în 2011 romanul Suburbii municipale de care ne vom ocupa în prezentele notații de lector, o carte de 656 pagini, format academic. Lucrare prefațată de Constantin Dram cu titlul Condiția de poetromancier și postfațată de Theodor Codreanu în Deliciile Anticarului și lepra zidurilor. Într-un interviu cu Virgil Diaconu, publicat în Cafeneaua literară, autorul respinge ideea că în poezie sau în proza sa ar practica un stil postmodernist și declară că a fost și rămâne un romantic. Am precizat această
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
păianjenului ce-și împletește plasa, cu arta înnăscută a albinei în geometrii hexagonale, poetul și prozatorul-poet dă strălucire și mister fiecărui paragraf: „Așchiile care săreau din această bucată de piatră erau adunate cu multă răbdare, o răbdare sisifică, de Bătrânul Anticar și așezate strat după ce erau măcinate fin, fin de tot, în mașina de râșnit (o altă invenție, la fel de simplă ca și roata pe care o pusese la punct în perioada cât suferise de boala care îl orbise) și pe care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
trandafir galben și de lemn de mesteacăn.” „Și dacă întreaga și voluminoasa carte este o poemă înaripată cu talentul și îndrăzneala imaginației, mai redăm un fragment grăitor pentru sumara înțelegere a cititorului, fragment legat de o minune: redobândirea vederii Bătrânului Anticar, pe numele lui adevărat Heracles Monastirio Cancellaria, personaj central în rândul eroilor din roman, permanent în căruciorul cu rotile, lângă alambicul lui în care bolborosea fiertura miraculoasă, de esențe tari, adesea grăitor de chintesențe filosofice: „Bătrânul Anticar se lingea pe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
redobândirea vederii Bătrânului Anticar, pe numele lui adevărat Heracles Monastirio Cancellaria, personaj central în rândul eroilor din roman, permanent în căruciorul cu rotile, lângă alambicul lui în care bolborosea fiertura miraculoasă, de esențe tari, adesea grăitor de chintesențe filosofice: „Bătrânul Anticar se lingea pe degete, un gest necontrolat, amușind parfumurile greoaie, sacre, zăcând în flacoanele subțiri ca o pasăre-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii și apucând brusc laba de urs bine fiartă și buzele de crap
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
cincizeci de ani, de când sosise la Paris din băcănia lu’ tată-su de la Galați, Gaspadin încă vorbea foarte bine românește, chit că băga multe franțuzisme. îl simțeai că stă-n Franța numai după r-uri, graseia mai abitir ca localnicii. Anticar. De un an de zile, Nur Iulian îi înrăma tablourile și îi curăța cărțile rare cu miez de pâine, o metodă pe care o știa din școală, dar care lui Gaspadin i se păruse de o ingeniozitate nemai pomenită. — Am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]