620 matches
-
târa Întâmplător Împreună s-a blocat cu un scrâșnet sec de fierărie veche ce se freacă de altă fierărie veche; las cartea lui Melville, mă ridic, ies, mă plimb Încordat pe sub teii Încărcați de mirosul acesta neverosimil. (luni) Azi, În fața anticariatului, mi-am Încrucișat ochii În vitrina (mă uitam la cărți) cu noutăți - cred că a fost una dintre rarele mele Întâmplări amoroase - cu o femeie extraordinară. Ochii ei s-au Încleștat atât de dureros de ai mei, că, o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un an fericit Îți vestește Și În cântecul meu locul dintâi e al lui Ianus cu-obraz Îndoit, tu ești la cap la anul ce curge-n Liniște și dintre zei singur tu spatele-ți vezi.” Tu, ai cumpărat de la anticariat Fastele de Ovidiu, pomană curată, 6 lei. Între paginile cărții, uitată de cineva și Îngălbenită de timp, o broșură: Ce este sufletul? de Tamara Dobrin, tipărită de Societatea pentru răspândirea științei și culturii - București, 1959. Se pare că această carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un serviciu din Hamburg-Bahrenfeld pentru poze destinate cumpărătorilor de țigări livrase acele minunate reproduceri în schimbul unor bonuri valorice și, la comandă, albume pătrate. De când toate trei îmi stau din nou la dispoziție datorită galeristului meu din Lübeck, care ține un anticariat pe Königstraße, e sigur că ediția apărută în ‘38 a albumului dedicat Renașterii a fost tipărită până la cel de-al patru sute cincizeci de miilea exemplar. În timp ce întorc pagină după pagină, mă văd la masa din sufragerie lipind pozele într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Kiepenheuer, să strecoare în program și cartea cu poze și partituri de jazz Oh, Susanna. Acest obiect de artă demult epuizat, în format lat, care pune în scenă blues, spirituals și gospel songs, nu mai e de găsit decât în anticariate și pe internet. Fluieraș a rezistat mai mult decât Frank Witte. Pe la începutul anilor ‘60, când eu mă pierdeam în manuscrisul de la Ani de câine, el a venit la Berlin și pe la noi pe Karlsbader Straße, deja umflat de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Urmarea nu mai contează, deoarece Runaway Train s-a oprit pentru totdeauna În Siberiada, iar despre Homer se spune c-a orbit a doua oară văzîndu-și odiseea făcută tocăniță de-un mare regizor. Surd și dublu nevăzător acum, poetul de anticariat n-a mai putut citi Orbirea lui Canetti. N-a pierdut nimic, În definitiv nici publicul american n-a citit-o. ÎN REZERVĂ „Citesc cărți care nu-mi plac, și asta doar pentru că autorii lor par atît de dornici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nordul Europei. Stațiunea respinsese turismul de masă și nu exista aici niciun zgîrie-nori precum acelea care răsăriseră pe malul apei la Benalmadena sau Torremolinos. Orașul vechi de lîngă port fusese transformat Într-o bijuterie, căsuțele de pescari deveniseră wine-baruri și anticariate. Apucînd pe drumul care ducea la Clubul Nautico, am trecut pe lîngă o ceainărie elegantă, o casă de schimb decorată cu schelet de lemn În stil Tudor și un butic În a cărui vitrină modestă era expusă, solitară, o splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înșfac și să-i arunc În rigolă, cu atît scădea riscul să mă Împiedic de ei și să cad cît eram de lat În mersul meu bîjbîit prin desișul Întunecat. Pe cînd mergeam la pas către port, trecînd pe lîngă anticariate și galerii de artă, cercetam cu privirea acoperișurile orașului. Girueta de pe biserica anglicană se ridica peste Plaza Iglesias, neîndoios cea pe care o Întrezărisem În imaginea de pe bandă. M-am oprit pe treptele bisericii, o structură geometrică albă ce reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la punct, la preț redus, zestrea de cărți pentru un sezon. Pentru asta există "galantarele" din fața librăriilor, în care ediții vechi de vreo doi ani se vînd și la o treime din prețul lor inițial. De fapt, conceptul german de anticariat în librărie - Mayersche, ca și Thalia, are și așa ceva - înseamnă mai mult o strategie de revindere a unor cărți parțial scoase din uz (de apariția unei reeditări, a unei alte traduceri, după caz), pentru cei pe care meseria sau un
Vedere din Köln by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8690_a_10015]
-
deschise, ajutat de ea, că nu vei găsi nici un fel de amatori pentru tratatele mele de filozofie. Ar fi mare minune!'" Cine știe, râse ea, poate mai tîrziu!"' "De ce mai tîrziu?" "Pînă se termină epurarea bibliotecilor în oraș și a anticariatelor. N-ai auzit?" Auzisem. Funcționa o comisie de epurare în oraș, dar nu mă gândisem și nu știam până la ce limite se epura, credeam că erau epurate doar cărțile naziste și rasiste ceea ce mi se păruse firesc. "Vrei să spui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imediat tot ce debitam la curs și nu știam cum să ajung mai repede acasă, să mă bucur de colecția mea de Pif-uri. Îmi lipseau doar câteva numere, pe care le căutam cu pasiunea și nebunia colecționarului. Umblasem prin toate anticariatele, vânzătorii deja mă cunoșteau, îmi deschideau ușa prin spate, să intru direct la teancuri. Iubeam benzile desenate, mă regăseam în lumea cauciucată a Castravetelui Mascat și simțeam bucurii inimaginabile în călătoriile transatlantice ale lui Corto Maltese. Îmi plăceau slipul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu „Rivanol“ după ce se pupa cu trimișii diverselor bantustane, de care zicea că sunt coborâți din curmal direct în ambasade. Cât despre timpul meu liber, bunul neprețuit în numele căruia acceptasem să-mi prostituez mintea și sufletul, el mă purta când prin anticariate, când pe străzile vechi ale Bucureștilor. Umblam singur, conspirativ, cu șapca trasă discret într-o parte. Parcă eram Belmondo, în căutarea borfașilor care-i răpiseră fiica. Eu căutam altceva: Pif-uri și ediția princeps a poeziilor lui Eminescu. Îmi plăcea cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să ștergem din istorie urmele prețioase ale începuturilor, să nu se mai bucure nimeni de ele. Să tragem un desen gros peste impostor, cum propunea Cezar. Planul era simplu, de-a dreptul rudimentar: să scotocim, Mihnea și cu mine, fiecare anticariat, fiecare tarabă, fiecare depozit de maculatură, raft cu raft, vânzător după vânzător, până dădeam de exemplarele princeps. Ce-i drept, nu le găseai la fel de ușor ca pe-o franzelă la colț și nici nu le luai la fel de ieftin, dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcut-o? „Ți-ai spălat papucii?“ „Nu. Nu facem baie împreună eu și papucii mei!“ Încercam să rămân serios, dar arătam ca o barză în șlapi. Și eu aș fi râs de mine. „Îl sun pe Scurtu. E încă la anticariat, la ora asta.“ „De ce? Ce-ai mai găsit? Zi-mi și mie!“ „Îți spun după aia.“ Multă vreme crezusem că nimic n-are sens: alergam după fluturi. Dimineața, dacă m-ar fi întrebat cineva de ce mă agit atâta, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Iar persoana cea mai în măsură să umble cu ea era Scurtu. Am pus mâna pe telefon și-am format numărul. Despre Nicolae Scurtu, circulau fel de fel de povești. Nimeni nu-i știa vârsta; părea la fel de bătrân ca și anticariatul său. Unii ziceau că făcuse avere cărând biblioteci întregi în ’40 și-n ’44, la cutremur și după bombardamentele nemților: intra cu cinci-șase elevi în clădirile lovite și pleca de-acolo cu camionul de cărți. După 1977, ar fi participat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am trimis elegant la plimbare. Apoi am luat o gură din berea mea fără alcool: ștearsă, fără gust, neacidulată. Și, bineînțeles, prea rece. „Să mergem la ediția originală a romanului.“, am zis. „Cea din 1933, scoasă de «Naționala Ciornei». Prin anticariate, volumul e de negăsit. Tânărul nostru domn avocat poate confirma.“ „Confirm!“, a spus Lupu. „Îl au în schimb la Biblioteca Academiei, la sală. M-am dus direct la pagina 120, rândul 50.“ „Și ce zice rândul 50?“, s-a interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
păcălească, aducându-i un volum trucat, cu vreo cinci pagini noi lipite în locul celor vechi, undeva pe la mijlocul cărții. Nu mai auzise nimeni de el de-atunci. Altul întârziase o plată pentru un manuscris; i se găsiseră două degete într-un anticariat, presate în Enciclopaedia Brittanica. Poveștile circulau repede, le aflau toți cei interesați, nici măcar nu trebuia să fie perfect adevărate. „Garantez eu pentru el.“, am zis. „O să ne-ajute să ieșim din încurcătura asta.“ Tânărul Lupu nu bănuia despre ce încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l puteam suferi. Ușa se deschidea larg, și doamna Ioana intra veselă, însoțită de cohorta ei de mături și bidonașe. O încuiam în casă, ca pe-un hoț. Când Maria lipsea, fugeam la Mihnea sau bântuiam jumătate de zi prin anticariate și librării, până trecea prăpădul. Altfel, ideea îți aprindea un beculeț, din exterior suna interesant, exploatator, plăcut. Păstrasem de la bunici obiceiul boieresc, chemam periodic bona, slujitoarea, valetul - oricum i-ai fi zis - care să se-ocupe de treburile casnice. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai sunt Pif-uri de-un an jumate. Și nu e unul amărât; dimpotrivă, e-un număr special.“ „Adică vrei să-mi spui mie că au dispărut toate Pif-urile, nu mai găsești nici unul? Păi cu relațiile tale cum rămâne? Dar cu anticariatele? Sau te pomenești că nici acolo nu dai de ele?“ „Exact, le-au adunat tarabagiii pe toate. Piața e moartă în momentul ăsta.“ „O laie...“, m-a ironizat Mihnea, „Cine te crede? Am văzut eu cu 10 000 de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alea interzise zăceau acum peste tot, iar ălelalte, care circulaseră ani de zile, dispăruseră ca prin farmec. Posesorii vânduseră tot (firesc: între timp crescuseră și nu mai citeau benzi desenate), iar tarabagii blocaseră piața, cumpărând exemplarele ajunse în depozite sau anticariate. Dacă întrebai la Romană sau la Universitate, ți se zicea să mai încerci: asta era varianta politicoasă pentru nu. Puteai să încerci și-un an-doi; degeaba. Raționamentul părea simplu și eficient: numărul de exemplare prezente pe piață era finit, revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mă duc la nimereală.“ „I-a vândut cineva un pont!“, s-a aprins dintr-odată Mihnea. „De-aia mergem la Viena. Nu e prost, dom’ profesor, trage la punct fix. Aș pune pariu c-are și-un nume de-anticariat sau o întâlnire c-un nene.“ „Bingo! Matematicianul nostru a refăcut traseul logic! Bine-ați venit în lumea oamenilor deștepți!“ „Așa mai merge.“, s-a liniștit Maria. „Cât îți iei tu Pif-ul, noi avem liber. O să pot și eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
același punct și iese în două locuri diferite. Și le-oferisem și câteva detalii despre Pif-ul din Viena. Nu le trebuia mai mult. Doar eu știam prin ce trecusem cu-adevărat, câte luni durase căutarea. Începusem cercetările prin depozite și anticariate, mă mutasem apoi la tarabagii și vânzători ambulanți și, de-acolo, la clienții particulari. Dădusem și anunț la mica publicitate, îmi cumpărasem un număr nou de mobil, special pentru chestia asta. O lună, două, trei, șapte; nimic. Anticariatele erau goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
depozite și anticariate, mă mutasem apoi la tarabagii și vânzători ambulanți și, de-acolo, la clienții particulari. Dădusem și anunț la mica publicitate, îmi cumpărasem un număr nou de mobil, special pentru chestia asta. O lună, două, trei, șapte; nimic. Anticariatele erau goale, tarabele încuiate. Telefonul nu suna. Nici măcar nu spusesem ce caut, scria doar „Cumpăr Pif-uri. Anii ’70. Rog seriozitate.“ Chestia cu „seriozitatea“ suna important, o foloseau și proxeneții, când vroiau să racoleze; mai nou, o întrebuința și poliția, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
caut ceva despre o bandă desenată perpetuă. Mai exact, prima bandă desenată perpetuă din lume: în orice fel ai suci pagina, povestea se-ntoarce și-o ia de la capăt. Am umblat după ea prin toate colecțiile posibile, am răvășit toate anticariatele, n-am găsit nimic. Am informații clare că există. Și mai cred că e-n numărul Dvs.“ „Dacă e,“, a coborât inginerul Grosescu tonul, „ar trebui s-o știu. Eu îmi cunosc toate benzile desenate, le studiez de 35 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ales cei din secolul XX) vor Înclina spre o viziune pozitivă asupra răscoalei, iar cei maghiari (mai ales cei din secolul al XIX-lea), spre una negativă. Este timpul, poate, ca aceste perspective ideologice să-și ocupe locul cuvenit În anticariate și muzee, transformându-se, din paradigme explicative, În simple subiecte de analiză. Un ungur printre români: relatarea de călătorie prin Țara Românească a lui Ürmösy Sándor XE "Sándor" În Istoria românilor prin călători, Nicolae Iorga XE "Iorga" atrăgea atenția asupra
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și un banner imens - care acoperă clădirea fostului Cinematograf „Tineretului” sunt elementele care mobilează acest spațiu. Fără nici un fel de ezitare, putem spune că, singurele mesaje vizuale care ne trimit la strada Lăpușneanu de odinioară sunt cele date de Galeriile Anticariat, Turnul clădirii Policlinicii, evidentul Muzeu al Unirii și benner- ul. În urma achizițiilor pentru mobilarea stradală (aproape 170 de bănci, 10 stâlpi și 15 fântâni arteziene), au fost montate doar câteva bănci, restul zace pe undeva - unde ar trebui depozitat mobilierul
IA?IUL din perspectiva regener?rii urbane by Anca Mihaela Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83081_a_84406]