500 matches
-
române democratică liberală sau național-fascistă fuseseră distruse de către istoria României socialiste. A existat tendința de a valoriza conflictele dintre persoane pe seama confruntărilor de idei, ca și cum linia de fractură se reducea la un raport între negru și alb, între comunism și anticomunism. Căderea regimului comunist în 1989 a permis limpezirea specificității angajamentelor fiecăruia dintre participanți. Există în România anului 1944 o alianță antinazistă între stînga comunistă și social-democrată, dreapta monarhistă, democrații liberali și național-țărăniști. A existat și o încercare eșuată a Germaniei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
franceză, la chanson franșaise, primul fiind Înlocuit de o gîndire tot mai politică sau de derivații ale fenomenologiei, apoi de pragmatismul teoriilor culturale, iar a doua Înghițită de jazz-ul, pop-ul și rock-ul anglo-saxone. Pe de altă parte, anticomunismul sau liberalismul n-au reușit să-și găsească voci carismatice. Nici Furet, nici Aron, al căror succes relativ se produce În deceniul nouă, poate tocmai datorită atitudinii lor echilibrate, n-au avut susținerea publică de care se bucurase Sartre. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
astfel, cu un ecou din Hannah Arendt), nu de tragismul confruntării între libertate și tiranie. Nici în Occident, cu excepția relativ puținilor liberali „puri și duri”, anticomuniști ireductibili, nu se găseau prea mulți parteneri pentru posibilii anticomuniști estici, vârstnici sau tineri (anticomunismul acestora din urmă fiind un direct rezultat al funcționării catastrofale a „sistemului”). Deși organizațiile occidentale anticomuniste continuau să-i ajute pe esticii ajunși într-un fel sau altul în Vest, eventual închizând ochii dacă oaspeții păreau a proveni din privilighenția
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
democratizare rapidă. Discursul este fără îndoială diferit înainte și după 1989, dar numeroși demnitari ocupă aceleași poziții. În acest climat agitat, în care o societate civilă care a ales ca președinte un umanist comunist, Ion Iliescu, proclamă sus și tare anticomunismul, au avut loc numeroase reglări de conturi, mascate sau publice. În locul rupturii categorice, se instalează calomnia: mari manevre de destabilizare, de competiție și concurență, foarte greu de descifrat pentru străinii față de care țara se deschisese și cărora le lipsesc grilele
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
atunci când trezirea este prea brutală. Timpul dezvăluirii crimelor comunismului, pentru a relua formula istoricului Stéphane Courtois, a fost într-un fel confortabil. Căci puterea politică instalată, disprețuindu-i pe intelectuali, nu le pune opreliști. Nu există cenzură. Mai mult, cauza anticomunismului are audiență și susținere în Occident: o mare parte a intelectualității europene, cel puțin, resimte culpabilitatea de a nu fi înțeles destul de devreme și destul de profund adevărata natură a comunismului. Se declanșează astfel un proces de reflecție, însoțit, în unele
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
un nou mod de angajare în dezbaterea civică. Se constituie și Asociația Foștilor Deținuți Politici, care e adusă foarte repede să militeze nu doar pentru drepturile materiale și compensațiile așteptate de foștii prizonieri ai gulagului românesc, ci și în favoarea unui anticomunism cât se poate de radical, care apropie AFDPR de partidele istorice și cu deosebire de PNȚCD. Apariția unei organizații deopotrivă politice și civice a minorității maghiare, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, UDMR, inaugurează o problematică dintre cele mai dinamice
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
decență, președintele declară nelegitim și criminal regimul comunist, incriminând chiar și continuitatea guvernării Iliescu cu acest regim. Scandalul fără precedent din parlament a contribuit fără îndoială într-o măsură importantă în transformarea subită a lui Traian Băsescu în efigie a anticomunismului. Fără a lua în seamă antecedentele personajului, sau faptul că, în 1997, Emil Constantinescu îl precedase în această acțiune simbolică, ignorând până azi faptul că niciuna dintre măsurile legislative sau instituționale pe care raportul din 2006 le presupunea nu a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
legislative sau instituționale pe care raportul din 2006 le presupunea nu a fost adoptată în cei patru ani care au urmat, o bună parte a electoratului urban educat nu a încetat până azi să nu ia în seamă faptul că anticomunismul lui Traian Băsescu e departe de a fi autentic. Nici măcar alianța din 2008 cu partidul lui Ion Iliescu nu i-a dezvrăjit pe fidelii necondiționați ai președintelui, care nu au încetat în schimb să incrimineze PNL și pe candidatul acestuia
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
la postnaționalism (după 1989) / 328 3.6.1. Cadrul politic / 328 3.6.2. Sistemul educațional / 335 3.6.3. Concepția despre naționalitate: resurgența și decadența etnicității ca marker identitar / 339 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare / 345 3.6.5. Memoria istorică românească "sub specie Europaea" / 370 Capitolul 4. Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei / 389 4.1. Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat / 389 4.2. Memoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare / 345 3.6.5. Memoria istorică românească "sub specie Europaea" / 370 Capitolul 4. Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei / 389 4.1. Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat / 389 4.2. Memoria colectivă în contextul justiției tranziționale / 389 4.3. Raportul Tismăneanu: comisionarea politică a adevărului istoric / 390 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului / 396 4.5. Nostalgie vicariantă: tânjind după
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
procente din totalul de voturi exprimate, asigurându-și o incontestabilă dominație parlamentară. PNL nu a strâns decât 6,4 la sută din voturi, iar PNȚCD de-abia 2,6. În pofida rezultatelor lamentabile înregistrate de partidele de opoziție împotriva FSN, susținătorii anticomunismului au continuat să rămână în stradă trei săptămâni după sfârșitul alegerilor. Definiți drept "golani" de către Ion Iliescu, pe care protestatarii îl vedeau ca întruchiparea umană a neocomunismului, termen pe care aceștia l-au îmbrățișat ca etichetă nominală identitară, contestatarii au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pașnic al puterii. În pofida faptului că sub cupola CDR conviețuiau nu mai puțin de optsprezece organizații diferite (cele mai importante fiind totuși PNȚCD și PNL), mesajul politic secretat de coaliție era unul omogen, structurat în jurul unei serii de idei forță: anticomunism, reformă structurală, anticorupție, drept la proprietate, probitate morală (Gallagher, 2004, p. 167). Sub inspirația acestor idei, CDR a demarat un amplu program renovator, menit să grăbească tranziția către capitalism și democrație atât de încetinită de moștenitorii PCR. În 1998, guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
30 martie 1998, Victor Ciorbea a demisionat, fiind înlocuit de Radu Vasile, al cărui premierat nu a reușit să salveze imaginea dezastruoasă a guvenării CDR. Coaliția a eșuat lamentabil în a-și onora promisiunile electorale definite de două axe centrale: anticomunism și anticorupție. Important de subliniat este că în cursul guvernării CDR, punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, care stipula principiul lustrației, a fost abandonat de Emil Constantinescu, iar lupta anticorupție a încasat o lovitură teribilă prin afacerea "Țigareta II" atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc simbolizează închierea tranziției către condiția postnaționalistă a societății românești, în care identitatea națională și mândria etnică, deși continuă să structureze simțul identitar românesc, și-au pierdut proeminența și tonalitățile belice. 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare Sfidând structura anului școlar, Revoluția română izbucnită în decembrie 1989 a dat peste cap planurile didactice care, desigur, nu au inclus în prognozele sale evenimentul revoluționar. Ivită în mijlocul anului școlar, Revoluția din '89 a bulversat planurile autorităților școlare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conștiinței istorice românești, trei noi idei inter-relaționate s-au impus ca principii organizatoare ale memorie naționale post- comuniste: democrația ca principiu evaluativ, Europa ca noul cadru de referință (spațial, istoric, axiologic, civilizațional) în locul autohtonismului cu tendințe autarhice moștenit din național-comunism; anticomunismul, care a dus la configurarea unui panteon al disidenților ca substitut structural pentru panteonul proletar-partinic edificat de vechea ordine socio-politică. Democrația și societatea civilă. Memoria istorică românească s-a conturat începând de la mijlocul secolui al XIX-lea în cadrele fixate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politică a trecutului românesc, ce pot fi înțelese în cheia oferită de noțiunea de "revoluție mnemonică", ilustrează noua condiție postnaționalistă a memoriei istorice românești. Capitolul 4 Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei 4.1. Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat Analiza manualelor de istorie postcomuniste, în special a celor din a doua generație marcate de polifonie discursivă, a relevat turnanta critico-reflexivă pe care s-a înscris reflecția despre trecut în literatura didactică românească. Ieșit din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cufundat pentru prima decadă a tranziției, pe măsură ce manualele școlare au venit purtătoarele ideologice ale democrației și europenismului. În paralel cu centrarea discursivă pe aceste două idei forță, noua semantică a trecutului se sprijină și pe un al treilea pilon structural: anticomunismul. Vom urmări, în această secțiune finală a lucrării, articularea progresivă a discursului anticomunist ca retorică oficială de stat, singura legitimată simbolic pentru a fi pusă în circulație în forumul public. Simbolul oficializării noii ortodoxii discursive a anticomunismului este exprimat de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
treilea pilon structural: anticomunismul. Vom urmări, în această secțiune finală a lucrării, articularea progresivă a discursului anticomunist ca retorică oficială de stat, singura legitimată simbolic pentru a fi pusă în circulație în forumul public. Simbolul oficializării noii ortodoxii discursive a anticomunismului este exprimat de comandarea și asumarea publică, de către Președinția României, a Raportului de condamnare a comunismului elaborat de către "comisia adevărului" condusă de V. Tismăneanu. Examinarea procesului de impunere a unei grile oficiale de interpretare a trecutului recent, o grilă descrisă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Raportului de condamnare a comunismului elaborat de către "comisia adevărului" condusă de V. Tismăneanu. Examinarea procesului de impunere a unei grile oficiale de interpretare a trecutului recent, o grilă descrisă de axa pozitivă a democrației occidentale și de cea negativă a anticomunismului, prilejuiește o abordare mai amplă asupra politicilor memoriei recente. Totodată, plasând cazul românesc în context politicilor memoriei în cadrul justiției tranziționale, analiza deschide posibilitatea pentru explorarea mecanismelor operante în gestionarea politică a trecutului. 4.2. Memoria colectivă în contextul justiției tranziționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
celelalte capete de acuzare, concluzia "ilegitimității și criminalității" regimului apare ca auto-evidentă, iar datoria de a condamna comunismul apare ca o necesitate morală imperativă. Vulnerabil la critici substanțiale formulate din diverse unghiuri de atac, cele mai multe fiind grupate în volumul Iluzia anticomunismului (Ernu et al., 2008), Raportul poate fi descris ca fiind un document paradoxal: în primul rând, deși este anunțat ca cercetare științifică, argumentația dezvoltată pe întreaga lungime a analizei are mai degrabă intenții acuzatorii decât merite analitice. Natura sa incriminatorie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
interpretării oficiale ar trebui să fie pasibili de sancționare judiciară pentru acte de apologie la adresa fostului regim și negaționism. Jubileul comemorării a 25 de ani de la căderea comunismului, ce trebuia, în perspectiva narativei liberale, să ocazioneze o aniversare celebrativă a anticomunismului s-a petrecut sub auspiciile nostalgiei colective. După cum o arată studiul realizat în decembrie 2014 de către INSCOP, la o pătrime de veac de la prăbușirea regimului comunist, viața în România este evaluată per general ca fiind "mai rea" de 40,5
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pasiunilor etnice, al "reformei comprehensive" a învățământului și mai ales al intensificării eforturilor de integrare în structurile euroatlantice demarate de elita politică românească. Memoria postcomunistă suferă o dublă prefacere, configurându-se ca memorie postnațională și ca memorie anticomunistă. Oficializarea discursului anticomunismului ca retorică de stat, dobândind hegemonie discursivă în sfera publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului de condamnare a comunismului de către Președinția României în 2006. Una dintre concluziile generale care se desfac din expunerea facerii și prefacerii memoriei naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
R. și Mishler, W. (2007). New Europe Barometer VII, 2004-2005. Colchester, Essex: UK Data Archive. SN: 5243. Lucrări de specialitate Abraham, F. (2008). Raportul Comisiei Tismăneanu: analiză istoriografică. În V. Ernu, C. Rogozanu, C. Siulea și O. Tichindeleanu (coord.). Iluzia anticomunismului: Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu (pp. 7-42), Chișinău: Cartier. Adler, P.A. și Adler, P. (1998). Moving Backwards în Ethnography at the Edge: Crime, Deviance, and Field Research. Evanston, IL: Northwestern University Press. Administrația Prezidențială, Comunicat de presă, 20 Aprilie 2006
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ideology. În G. Eley și R.G. Suny (coord.). Becoming National: A Reader (pp. 132-150), Oxford și New York: Oxford University Press. Barbu, D. (2008). O istoria naturală a comunismului. În V. Ernu, C. Rogozanu, C. Siulea și O. Tichindeleanu (coord.), Iluzia anticomunismului: Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu (pp. 71-104), Chișinău: Cartier. Băban, A. (2002). Metodologia cercetării calitative. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană. Bădescu, G., Comșa, M., Gheorghiță, A., Stănuș, C., Tufiș, C.D. (2010). Implicarea civică și politică a tinerilor. Constanța: Editura Dobrogea. Benavot
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
of Involvement and Detachment. The British Journal of Sociology, 7(3), 226-252. Elster, J. (2004). Closing the Books: Transitional Justice in Historical Perspective. Cambridge, MA: Cambridge University Press. Ernu, V., Rogozanu, C., Siulea, C. și Tichindeleanu, O. (coord.). 2008. Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu. Chișinău: Cartier. Evans, R.J. (1997). In Defence of History. Londra: Granta Books. Febvre, L. (1982). The Problem of Unbelief in the Sixteenth Century: The Religion of Rabelais. Cambridge, MA: Cambridge University Press. Febvre, L. și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]