489 matches
-
mafioticeasca Vrance, fesenistă, pedeseristă, meschină dar harnică și îl descifrez agil pe Gagademicianul local, indicibilul Cotea, de vîrstă ciopragescă, de se lamentează la televedeniile locale că în 1989 or ieșitără din Cutia Pandorei toate relele imaginabile: contestația, grevele, sindicatele, pluripartidismul, anticomunismul, nerespectul pentru Organe, fie și ale Secului, la fundul ei perdurând, izolată, Tovarășa Speranța instituțiile conducerii municipale și județene, în jurul cărora populațiile zonei au a se uni strâns. Estimp, teatrul orășelului, tot în paragină, absentând Filarmonica, viața studențească, revistele serioase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe care trebuie să-l urmeze artiștii.“ (Scînteia, 8 iulie 1978) VLĂDUȚESCU Gh. „În condițiile izbânzii practice a politicii revoluționare și, prin ea, și a filozofiei revoluționare, atacul însă echivalează cu constatarea omului care își împlinește umanitatea. În mod evident, anticomunismul este antiumanism. Și ce este mai trist decât să te împotrivești omului? Din toate punctele de vedere, «noua filozofie» este de fapt o veche și demonizată filozofie.“ (Tomis, decembrie 1978) VODĂ CĂPUȘAN Maria „Omul politic și omul de aleasă știință
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
n-au fost buni diplomați, fiind dispuși mai mereu să-și susțină ideile cu tunurile. Ca atare, politica externă a lui Pinochet avea să se axeze în primul rând pe confruntarea ideologică cu blocul sovietic și aliații săi, făcând din anticomunism prioritatea intereselor sale interne și externe. Specialiștii afirmă că dacă politica externă a Chile în perioada 1960-73 era "civil-pragmatică", după 1973 a devenit "pretoriano-ideologică", deplasând diplomația de la negocieri la confruntări deschise. Masivele valuri de asasinate și încarcerări, suprimarea drepturilor constituționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aproape imposibil să găsești astăzi la noi pe cineva cu adevărat echidistant față de fascism și comunism, capabil să le condamne în egală măsură. Toată lumea tinde să minimalizeze unul din cele două rele. Pe primul, cei mai mulți, pe al doilea - o minoritate. * Anticomunismul celor bogați (deosebit de al meu, altă mâncare de pește!) ca reacție față de un alt mod de obținere a puterii (altul decât prin acumulare de avuții). * Prefer să trăiesc într-o dictatură (nu foarte rea totuși) decât într-o democrație în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ar fi fost un străin pentru mine, o ființă ireală, venită de pe altă planetă. Îmi amintesc că, atunci când eram mai tânăr, mă punea mereu (în cuie) într-un fotoliu, cu viziunea lui apocaliptică a lumii, cu profețiile lui negre, cu anticomunismul lui militant - fanatismul lui religios. Azi surâd mereu când mă gândesc la rezistența disperată făcută altădată! La fel ca și pe mama, l-am lăsat să vorbească, înțelegând că el n-a făcut niciodată altceva decât să monologheze. Cred că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
n-au fost buni diplomați, fiind dispuși mai mereu să-și susțină ideile cu tunurile. Ca atare, politica externă a lui Pinochet avea să se axeze în primul rând pe confruntarea ideologică cu blocul sovietic și aliații săi, făcând din anticomunism prioritatea intereselor sale interne și externe. Specialiștii afirmă că dacă politica externă a Chile în perioada 1960-73 era "civil-pragmatică", după 1973 a devenit "pretoriano-ideologică", deplasând diplomația de la negocieri la confruntări deschise. Masivele valuri de asasinate și încarcerări, suprimarea drepturilor constituționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ca și pe bărbați. A ierarhizat ramurile industriale și domeniile bugetare încât cele feminizate (industria textilă și alimentară, serviciile, educația, sănătatea, cultura) să fie mai prost salariate și mult mai prost finanțate. În afara câtorva voci izolate antisexism, dar nu și anticomunism (Ecaterina Oproiu, Stana Buzatu), nu a existat urmă de feminism. Au existat însă voci pregnant anticomuniste, cea de excelență fiind a Doinei Cornea. În timpul în care noi ne emancipam prin muncă, Vestul intra în a doua etapă a feminismului: cel
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
veche, proprie și autentică. Un alt exemplu ce poate ilustra fundamentalismul ca antiimperialism este cel ce ne aduce în atenție creșterea bugetului alocat de guvernul maltez pentru cercetarea științifică a culturii populare și a valorilor vechi, autentice. d) Fundamentalismul ca anticomunism reprezintă o altă ipostază a fundamentalismului propus de Tehranian ca reacție adversă în raport cu un regim politic totalitar. Specifică este, în acest caz, reacția protestantismul American față de capcanele unui regim demonic ce a răspândit oriunde în lume teroare și groază. e
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
o treabă comună, să-i reiasă organizația, că și asta era o muncă. Tovarășii trebuia să muncească să facă după un tipic treaba asta. Și după aceea, când au terminat ancheta, la sfârșit, a venit tovarășul maior și zice: „Oricum anticomunismul n-o să-ți piară. E bine Înfipt. Ești tânăr și nu uiți. Un singur lucru Îți spun: dacă ai să fii sănătos și ai să știi să te păzești ai să scapi, dar nu numai atâta. Ai să fii format
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te mai încurci a amesteca dreapta cu stânga, reacțiunea cu opusul ei. La fel de indiferent m-ar fi lăsat, probabil, și opiniile domnului Eugen Barbu privind activitatea Federației Internaționale a PEN Club-urilor, activitate pe care ilustrul plagiator o acuză de anticomunism. M-ar fi lăsat rece, considerând, pe de o parte, că va fi având, mai știi?, domnul Eugen Barbu temeiurile sale în lansarea unei asemenea acuzații (cine e mai informat decât domnia sa), iar pe de altă parte, că, deși n-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Paris - nu, Îl voi vizita pe Îndelete În altă viață. Să trecem peste o lungă perioadă de boală, după Întoarcerea În București, oraș despre care nimic nu am a vă spune - o invazie de lichelism liber, de minciună liberă, de anticomunism și de șovinism libere nu izbutesc să fie contracarate de puținele momente de luciditate necomunistă (nu neo, ne - aici stă esența: nici anti, nici neo, ci ne!); bizar, frazele ceva mai limpezi și viziunea parcă mai degajată a lucrurilor aparțin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai ales de dușmani, Mișcarea Legionară se găsea pe o platformă de idei mult superioară oricărei alte organizații politice - vreau să împac neamul cu Dumnezeu - spunea Căpitanul. Ceea ce rămâne ca o constantă permanentă, pe toată această succesiune de evenimente este anticomunismul mișcării: începând de la Dobrina, de la Steagul Tricolor pus pe Atelierele Nicolina în locul steagului roșu, până la hotărârea Căpitanului de a se opune, cu toată Mișcarea, traversării țării în vagoane CFR de către trupele sovietice, conform ordinului lui Franasovici, către Căile Ferate Române, de la participarea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
franceză, la chanson franșaise, primul fiind Înlocuit de o gîndire tot mai politică sau de derivații ale fenomenologiei, apoi de pragmatismul teoriilor culturale, iar a doua Înghițită de jazz-ul, pop-ul și rock-ul anglo-saxone. Pe de altă parte, anticomunismul sau liberalismul n-au reușit să-și găsească voci carismatice. Nici Furet, nici Aron, al căror succes relativ se produce În deceniul nouă, poate tocmai datorită atitudinii lor echilibrate, n-au avut susținerea publică de care se bucurase Sartre. Doar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Institutului de Studii Sud-Est-Europene, al Revistei Istorice și secretar al secției istorice a Academiei - calitate în care edita Bulletin de la Section Historique (Histoire-Géographie-Sciences Sociales) -, publicații cărora nu li se poate reproșa absolut nici o concesie față de noul regim politic din România. Anticomunismul său era notoriu (ca și al lui Brătianu). Am putea spune că spiritul liberalismului domina elita istoriografiei române. Un fost student, azi cunoscut numismat și istoric, a evocat într-o lucrare rămasă încă în manuscris atmosfera antitotalitară de la cursurile celor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de maniera în care era tratată armata română de către cea sovietică. Sovieticii oricum nu avuseseră încredere în generalii români, care în cea mai mare parte luptaseră pe frontul de răsărit, dovedind un puternic spirit de corp și fiind animați de anticomunism. După ce în toamna 1944 și iarna 1944-1945 s-au efectuat unele arestări în rândurile acestora, sub acuzația de crime de război, în martie 1945 aveau să se producă numeroase treceri în rezervă. Ele au continuat masiv după încheierea războiului, când
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un pretext în plus pentru înlăturarea generalului Nicolae Rădescu din fruntea guvernului de la București și instaurarea unui cabinet prosovietic. însă numele ultimului premier al vechii Românii a fost vehiculat în legătură cu așa-numitul complot antisovietic fără ca el să fie realmente implicat. Anticomunismul său nu viza asocierea cu legionarii și naziștii, poate cel mult folosirea „deranjamentelor” provocate de aceștia sovieticilor. „23 august invers” - epilogul unei acțiuni eșuate Acțiunile rezistenței armate progermane nu au încetat o dată cu eșuarea „planului Stoicănescu”. Jandarmeria română vehicula în primăvara
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în comunismul românesc al momentului); Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Liberal (o convorbire foarte lungă; i-a făcut lui Ethridge o schiță a istoriei recente a României, insistând pe instalarea guvernului Groza, nereprezentativitatea acestuia și lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
puțin categorică și exclusivistă nici în direcția opusă. în România ,se poartă" - zice-se - aproape cu stridență credința religioasă cu ritualurile ei regăsite tocmai de către cei de la care te-ai fi așteptat cel mai puțin, la fel cum se poartă anticomunismul virulent în rîndul celor care nu foarte de demult își proclamau, fără economie de mijloace, ori de cîte ori era recomandabil sau se ivea prilejul, credința fierbinte în superioritatea sistemului socialist. Trebuie să adăugăm că, din păcate, independent de ultimele
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
și diavolul, a și tradus-o. Poet, romancier, critic, traducător, polemist, Merejkovski și-a cîștigat în epocă un mare prestigiu. Atitudinile sale de frondă au mers de la despărțirea de Biserica ortodoxă rusă, în vederea edificării unei "noi conștiințe religioase", pînă la anticomunismul său viguros, la protestul împotriva "cezaropapismului" proletar, în urma căruia a fost silit a se exila la Paris, unde a rămas pînă la sfîrșitul vieții. O frază a eseistului rus este relevantă asupra raporturilor sale cu comunismul: Forța și slăbiciunea comunismului
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
dramatic cu cît atari sume sînt derizorii în raport cu cele destinate bunăoară Parlamentului și Administrației, unde nu o dată se practică o furibundă risipă! Să mai relevăm reacția poetei la o propoziție ciudată a lui Adam Michnik, care sună astfel: „există un anticomunism sălbatic, pe care eu îl interpretez ca antiliberal”. În opinia Anei Blandiana, aceste cuvinte au „un subtext extraordinar de grav”, deoarece seamănă cu abordarea chestiunii în decursul epocii comuniste, cînd orice individ ce se pronunța împotriva comunismului era socotit drept
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
decursul epocii comuniste, cînd orice individ ce se pronunța împotriva comunismului era socotit drept... fascist. În realitate, nu fascismul se opune comunismului (totalitarismele sînt consubstanțiale), ci democrația. Nu toți anticomuniștii sînt automat fasciști, ci doar o mică parte dintre ei: „Anticomunismul este o reacție antitotalitară. Să ne înțelegem bine: nu dreapta/ stînga sînt marile probleme ale secolului 20 sau marile forțe aflate în confruntare, ci democrații și spiritele totalitare, care pot fi de dreapta sau de stînga”. O probă a deschiderii
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
venit dinspre două direcții diferite, ambele problematice. Pe de-o parte, anticomuniști clasici au reclamat faptul că ar fi fost mai nimerit un film despre fenomenul Pitești, confirmând faptul că eludarea evenimentelor de la Odesa este în strânsă legătură cu legitimarea anticomunismului post-factum și proiectarea tuturor crimelor și ororilor asupra perioadei comuniste. Intrând în zona ridicolului, un istoric din sală a afirmat chiar că cel mai negru eveniment din istoria României nu ar fi fost masacrul de la Odesa, ci ”duminica orbului”[3
Cine se teme de asumarea masacrului de la Odesa? () [Corola-website/Science/295666_a_296995]
-
care se orientează politic. Ca să nu mai zic că puțini dintre ei au vreo legătură cu literatura propriu-zisă, nici Liiceanu și nici Pleșu nu sunt scriitori, ei sunt altceva. Cum ziceam, sunt oameni care se orientează indiferent de regim, iar anticomunismul asta pervertit e asumat tocmai de ăștia care au mâncat atunci și care mănâncă și acum. Care erau în suprastructura politică și culturală și atunci, si care sunt și acum tot acolo. Interviu realizat de Ionuț Sociu </a></p>[:en
„La noi n-a existat o solidaritate între intelectuali și muncitori nici înainte și nici după ’89” () [Corola-website/Science/295664_a_296993]
-
total vreo 500) se afla mama mea... „Li-ber-ta-te!”. Tata a văzut-o. A refuzat. Vreau să fac deci o chestie care să trateze aceste două povești ale copiilor, simultan. N-ar trebui să aibă nimic de-a face cu pro/anticomunismul, cu naționalismul. Poate cu ceva universal-uman, care e istoria personală. Istoria nu-i făcută numai din cifre, din ideologii, nu-i numai în manuale. E în noi, noi o facem. Cumva trebuie să vorbesc, prin părinții ăștia care au oscilat
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
în loc de „economie de piață” și „pragmatism”. Iar procesul nu s-a terminat - el nu se termină niciodată. Munca intelectuală abia începe să facă parte din munca de reconstrucție a solidarităților sociale. Complexul ideologic al tranziției postcomuniste a fost clădit pe anticomunism, capitalocentrism și eurocentrism. Eșecul Raportului Tismăneanu și delegitimarea relativă a elitei intelectuale postcomuniste au contribuit, începând din 2008 cel puțin, la zguduirea autorității absolute a anticomunismului în sfera publică; declanșarea crizei globale a capitalismului și protestele anti-neoliberale din 2012 au
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]