977 matches
-
ueritatem, iuste Antichristus esse intelligendum esse, veniens in nomine Christi et dicens quod ego sum Christus. Orice cuvânt ce recunoaște deopotrivă textul Scripturilor și autoritatea lor, dar nu are pecetea adevărului, trebuie să fie primit pe bună dreptate ca un anticrist, venind „în numele lui Cristos” și spunând: „Eu sunt Cristos”. Anticristul nu este, așadar, un personaj eshatologic, ci un discurs (λγος) ale cărui principale trăsături sunt următoarele: - recunoaște autoritatea Scripturii; - recunoaște caracterul său inspirat; - nu se află însă în adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
et dicens quod ego sum Christus. Orice cuvânt ce recunoaște deopotrivă textul Scripturilor și autoritatea lor, dar nu are pecetea adevărului, trebuie să fie primit pe bună dreptate ca un anticrist, venind „în numele lui Cristos” și spunând: „Eu sunt Cristos”. Anticristul nu este, așadar, un personaj eshatologic, ci un discurs (λγος) ale cărui principale trăsături sunt următoarele: - recunoaște autoritatea Scripturii; - recunoaște caracterul său inspirat; - nu se află însă în adevăr; conștient sau inconștient, falsifică mesajul divin. Pornind de la aceste considerații
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
et firmior („un sens mai adevărat și mai sigur”). Astfel, pentru Origen, a cărui hermeneutică este totdeauna un proces interogativ, niciodată încheiat, al sensurilor multiple ale Scripturii și în același timp, așa cum am spus, un proces de „cristificare” a sufletului, anticriștii sunt interpretările false, limitate, autosuficiente și în consecință, nerodnice pentru viața spirituală. Anticristologia se unește în acest punct cu ereziologia. Origen deplânge faptul că pseudoexegeții se află mai ales în interiorul Bisericii, printre clerici, pe care îi împarte în două mari
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interdependență absolută între cele trei elemente: sermo‑anima/cor‑uita. Mai bine spus, curăția trupului sau a inimii depinde deopotrivă de puritatea cuvintelor și de cea a faptelor credinciosului. Ne dăm seama astfel în ce măsură Origen lărgește spectrul semantic al cuvântului „Anticrist”, care se referă nu doar la o falsă învățătură, ci la orice gen de mistificare. Fragmentul merită reprodus in integrum: Puto autem quia non solum est sermo Christus et simulatus sermo Antichristus, ueritas Christus et simulata ueritas Antichristus, sapientia Christus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
effusione sanguinis sui loquuntur, et ponunt in caelo os suum. Cred nu numai despre cuvânt că este Cristos, iar falsul cuvânt este Anticrist; că adevărul este Cristos, iar falsul adevăr este Anticrist; că înțelepciunea este Cristos, iar falsa înțelepciune este Anticristul care îi duce la cădere pe cei ce iubesc înțelepciunea lui Dumnezeu și a adevărului și pentru care toate lucrurile se bizuie pe rațiunea credinței; ci, de asemenea, în privința virtuților după care ne rânduim viața în Dumnezeu, vedem că toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ce iubesc înțelepciunea lui Dumnezeu și a adevărului și pentru care toate lucrurile se bizuie pe rațiunea credinței; ci, de asemenea, în privința virtuților după care ne rânduim viața în Dumnezeu, vedem că toate virtuțile sunt Cristos, iar toate falsele virtuți, Anticrist. Căci toate formele binelui, pe care Cristos le are real în sine pentru zidirea omului, diavolul le are numai în aparență, pentru a‑i amăgi pe cei drepți. Astfel, Cristos este dreptate, dar adesea căile care par drepte, „sfârșesc în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
numai în aparență, pentru a‑i amăgi pe cei drepți. Astfel, Cristos este dreptate, dar adesea căile care par drepte, „sfârșesc în adâncurile iadului” [Prov. 16,25: LXX]. Drept urmare, atunci când vedem o dreptate care nu este cea adevărară, aceasta este Anticristul, care se opune dreptății‑Cristos. Cred, de asemenea, despre castitate că este Anticrist această castitate a ereticilor, care rătăcește oamenii, încât ei să nu o mai înțeleagă pe cea bisericească, cea care este Cristos. Tot astfel, mila este Anticrist atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a Tatălui. În bine cunoscutul episod, Isus se lasă pur și simplu recunoscut, fără a impune prin autoritate identitatea sa, cu toate că mesajul său a fost perceput ca având autoritate divină. Discreția sa contrastează profund cu demersul provocator, foarte zgomotos al anticriștilor, care își strigă numele de împrumut din toate puterile și la toate răspântiile. Origen reia la nivel cristologic distincția pe care Pavel o aplică la nivel antropologic, între „omul lăuntric” - adevărat, desăvârșit - și „omul din afară/exterior” - fals și superficial
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care își strigă numele de împrumut din toate puterile și la toate răspântiile. Origen reia la nivel cristologic distincția pe care Pavel o aplică la nivel antropologic, între „omul lăuntric” - adevărat, desăvârșit - și „omul din afară/exterior” - fals și superficial. Anticristul este numele lui Cristos golit de orice substanță cristică. Am văzut până aici că Anticristul se manifestă la nivelul moravurilor și doctrinei. La cel de‑al treilea nivel se situează raportarea la Scripturi, precum și demersul exegetic. În acest punct, Origen
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la nivel cristologic distincția pe care Pavel o aplică la nivel antropologic, între „omul lăuntric” - adevărat, desăvârșit - și „omul din afară/exterior” - fals și superficial. Anticristul este numele lui Cristos golit de orice substanță cristică. Am văzut până aici că Anticristul se manifestă la nivelul moravurilor și doctrinei. La cel de‑al treilea nivel se situează raportarea la Scripturi, precum și demersul exegetic. În acest punct, Origen se dovedește extrem de original; însuși actul hermeneutic, ca proces de asimilare cu Cristos‑Logos‑Scriptură
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acesta, a celor care ascultă sau citesc cuvintele sale. Această „cristificare” rezidă în unirea sufletului celui care se apropie de Evanghelie cu însuși sufletul Evangheliei veșnice, Cristos. În acest cadru teologic cu totul special trebuie situată interpretarea anagogică a figurii Anticristului pe care o propune Origen. Interpretarea sa pornește de la imaginea templului de care vorbește Mt. 24,1‑2. Edificiul exterior, vizibil, al templului este Vechiul Testament, care trebuie dărâmat „pentru a clădi templul cel dumnezeiesc și mistic al unei alte Scripturi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alte Scripturi”. Iar pasajul continuă: „Unul dintre predecesorii noștri a explicat că templul este Scriptura. Și, cum potrivnicul care «se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu» (2Tes. 2,4), care se așază în templul lui Dumnezeu, este Anticristul, cuvântul fals, care se așază în Scripturi, care se pretinde adevărat luând din Scripturi mărturiile părerilor nevrednice. Pentru cei care refuză să [le] creadă în alt fel, el este «potrivnicul» care se așază pe tronul Scripturilor și pe zidirea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
luând din Scripturi mărturiile părerilor nevrednice. Pentru cei care refuză să [le] creadă în alt fel, el este «potrivnicul» care se așază pe tronul Scripturilor și pe zidirea lor «dându‑se pe sine drept Dumnezeu». În orice vreme, cuvintele ereziilor, anticriștii se arată stând în templul Scripturilor și vrând prin ele să‑și ademenească ascultătorii, ca și cum fiecare dintre acestea ar fi Dumnezeu Cuvântul în Scripturi”. Interpretarea anagogică este aplicată și pasajului de la Mt. 24,15 (care trimite la Dan. 9,27
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dan. 9,27), referitor la faimoasa abominatio desolationis stans in loco sancto (Com. Mt. ser. 42). În opinia lui Origen, abominatio desolationis este falsum verbum, iar locus sanctus este Scriptura: „În acest locaș sfânt al Scripturilor - Vechiul și Noul Testament deopotrivă - Anticristul, adică falsul cuvânt, a stat de multe ori, pretinzându‑se Dumnezeu și Cristos, însuși Cuvântul lui Dumnezeu, el care este urâciunea pustiirii” (Com. Mt. ser. 42). În plan istoric imediat, anticriștii, înțeleși ca abominationes desolationis, sunt ereticii care propovăduiesc o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acest locaș sfânt al Scripturilor - Vechiul și Noul Testament deopotrivă - Anticristul, adică falsul cuvânt, a stat de multe ori, pretinzându‑se Dumnezeu și Cristos, însuși Cuvântul lui Dumnezeu, el care este urâciunea pustiirii” (Com. Mt. ser. 42). În plan istoric imediat, anticriștii, înțeleși ca abominationes desolationis, sunt ereticii care propovăduiesc o învățătură falsă și nelegiuită. Anticristul‑uerbum falsum, propus de eretici, trebuie să fie înlăturat din „lăcașul sfânt” (Scriptura) printr‑o interpretare corespunzătoare. Exercițiul exegetic ne este propus, așadar, ca un veritabil
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
stat de multe ori, pretinzându‑se Dumnezeu și Cristos, însuși Cuvântul lui Dumnezeu, el care este urâciunea pustiirii” (Com. Mt. ser. 42). În plan istoric imediat, anticriștii, înțeleși ca abominationes desolationis, sunt ereticii care propovăduiesc o învățătură falsă și nelegiuită. Anticristul‑uerbum falsum, propus de eretici, trebuie să fie înlăturat din „lăcașul sfânt” (Scriptura) printr‑o interpretare corespunzătoare. Exercițiul exegetic ne este propus, așadar, ca un veritabil exercițiu spiritual al cărui ultim scop este acela de a „distruge”, într‑un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
într‑un fel de sacrificiu purificator la nivel intelectual, sensul fals, sensul superfluu și nelegitim. Lupta dintre hermeneutul sfințit și pseudosens reproduce, într‑o formă extrem de subtilă și spiritualizată, conflictul permanent, într‑o anumită măsură, dintre Cristos, Fiul adevărului, și Anticrist, fiul minciunii: „Cel care a înțeles a și stârpit acest cuvânt care stă în locul sfânt de care este străin, printr‑o interpretare adevărată, adică, prin lumina venirii lui Cristos. Și, de îndată ce își va da seama că acesta este urâciunea pustiirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o va disprețui și alunga din locașul sfânt în care părea că își are locul” (Com. Mt. ser. 42). Ceva mai departe, în Com. Mt. ser. 47, Origen rezumă, printr‑un mic excurs teoretic, interpretarea pe care o dă figurii Anticristului. În același timp, el oferă o explicație plauzibilă dublului caracter al personajului: singular și colectiv. Matei vorbește de un singur Anticrist, în timp ce Ioan se referă la o multitudine de anticriști. În ochii alexandrinului, contradicția, aparentă, se limpezește în distincția gen
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
departe, în Com. Mt. ser. 47, Origen rezumă, printr‑un mic excurs teoretic, interpretarea pe care o dă figurii Anticristului. În același timp, el oferă o explicație plauzibilă dublului caracter al personajului: singular și colectiv. Matei vorbește de un singur Anticrist, în timp ce Ioan se referă la o multitudine de anticriști. În ochii alexandrinului, contradicția, aparentă, se limpezește în distincția gen‑specie. Considerat ca gen, Anticristul este unic; ca specie, el este multiplu: tamquam si dicamus: mendacium generaliter unum est, secundum differentias
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un mic excurs teoretic, interpretarea pe care o dă figurii Anticristului. În același timp, el oferă o explicație plauzibilă dublului caracter al personajului: singular și colectiv. Matei vorbește de un singur Anticrist, în timp ce Ioan se referă la o multitudine de anticriști. În ochii alexandrinului, contradicția, aparentă, se limpezește în distincția gen‑specie. Considerat ca gen, Anticristul este unic; ca specie, el este multiplu: tamquam si dicamus: mendacium generaliter unum est, secundum differentias autem falsorum dogmatum inveniuntur multa esse mendacia. El revine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oferă o explicație plauzibilă dublului caracter al personajului: singular și colectiv. Matei vorbește de un singur Anticrist, în timp ce Ioan se referă la o multitudine de anticriști. În ochii alexandrinului, contradicția, aparentă, se limpezește în distincția gen‑specie. Considerat ca gen, Anticristul este unic; ca specie, el este multiplu: tamquam si dicamus: mendacium generaliter unum est, secundum differentias autem falsorum dogmatum inveniuntur multa esse mendacia. El revine la exemplul ereticilor, anticriști de facto, care lucrează chiar sub ochii credincioșilor: „Dacă minciuni cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
contradicția, aparentă, se limpezește în distincția gen‑specie. Considerat ca gen, Anticristul este unic; ca specie, el este multiplu: tamquam si dicamus: mendacium generaliter unum est, secundum differentias autem falsorum dogmatum inveniuntur multa esse mendacia. El revine la exemplul ereticilor, anticriști de facto, care lucrează chiar sub ochii credincioșilor: „Dacă minciuni cum sunt cele ale lui Vasilide, Marcion, Valentin, Apelie sau alții ca ei, nu diferă cu nimic unele de altele, atunci ar părea că minciuna este una. Dacă, dimpotrivă, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Vasilide, Marcion, Valentin, Apelie sau alții ca ei, nu diferă cu nimic unele de altele, atunci ar părea că minciuna este una. Dacă, dimpotrivă, ei mint potrivit învățăturilor diferite, atunci mulți sunt cei care se vor ivi. Aceștia sunt anticriștii și toți cei care vor veni după ei” (Com. Mt. ser 47). Anticriștii sunt de asemenea fondatorii ereziilor (ereziarhii), în unicitatea lor generică, și moștenitorii lor, ca specii ale genului. Ne aflăm în fața unei viziuni filozofico‑exegetice, absolut originale în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unele de altele, atunci ar părea că minciuna este una. Dacă, dimpotrivă, ei mint potrivit învățăturilor diferite, atunci mulți sunt cei care se vor ivi. Aceștia sunt anticriștii și toți cei care vor veni după ei” (Com. Mt. ser 47). Anticriștii sunt de asemenea fondatorii ereziilor (ereziarhii), în unicitatea lor generică, și moștenitorii lor, ca specii ale genului. Ne aflăm în fața unei viziuni filozofico‑exegetice, absolut originale în raport cu cea a lui Irineu și a lui Hipolit. Spre deosebire de aceștia, Origen inventează sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ereziarhii), în unicitatea lor generică, și moștenitorii lor, ca specii ale genului. Ne aflăm în fața unei viziuni filozofico‑exegetice, absolut originale în raport cu cea a lui Irineu și a lui Hipolit. Spre deosebire de aceștia, Origen inventează sensuri mult mai adânci ale termenului „Anticrist”, fără a se mulțumi doar cu datele oferite de tradiție, date care îi sunt cunoscute și de care se folosește chiar, atunci când este nevoie. În cazul Com. Mt. însă, el construiește un edificiu speculativ, în care întregul Weltanschauung al alexandrinului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]