563 matches
-
de anticorpi, dar foarte rar pot fi întâlniți ca fiind aceiași, la indivizi diferiți. În serul uman au fost identificate cinci clase distincte sau izotipuri de imunoglobuline, desemnate IgG, IgA, IgM, IgD și IgE, după diferențele lor structurale, biologice și antigenice. Pe baza variației de aminoacizi din regiunea constantă a catenelor H, ce formează determinanți antigenici caracteristici clasei IgG, aceasta este subdivizată în 4 subclase (IgG1, IgG2, IgG3 și IgG4). Imunoglobulina IgA are două asemenea subclase desemnate IgA1 și IgA2. Existența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
serul uman au fost identificate cinci clase distincte sau izotipuri de imunoglobuline, desemnate IgG, IgA, IgM, IgD și IgE, după diferențele lor structurale, biologice și antigenice. Pe baza variației de aminoacizi din regiunea constantă a catenelor H, ce formează determinanți antigenici caracteristici clasei IgG, aceasta este subdivizată în 4 subclase (IgG1, IgG2, IgG3 și IgG4). Imunoglobulina IgA are două asemenea subclase desemnate IgA1 și IgA2. Existența determinanților alotipici multipli în domeniile regiunii constante a moleculelor de IgG și IgA umane, ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Mab) care se leagă la determinanții nonalotipici, invarianți, de unic izotip, de la nivelul domeniilor regiunii constante a imunoglobulinei. Catenele ușoare (L) sunt proteine de aproximativ 23 000 Da, care nu conțin oligozaharide. Clasificarea acestora este bazată pe determinanții lor unici antigenici, care rezultă din diferențele structurale ce apar în regiunea constantă. Pe baza diferențelor structurale și antigenice, catenele ușoare λ au fost subîmpărțite în patru subtipuri. Combinarea unei catene grele cu o catenă ușoară este un proces randomic, din care cauză
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a imunoglobulinei. Catenele ușoare (L) sunt proteine de aproximativ 23 000 Da, care nu conțin oligozaharide. Clasificarea acestora este bazată pe determinanții lor unici antigenici, care rezultă din diferențele structurale ce apar în regiunea constantă. Pe baza diferențelor structurale și antigenice, catenele ușoare λ au fost subîmpărțite în patru subtipuri. Combinarea unei catene grele cu o catenă ușoară este un proces randomic, din care cauză este generat un veritabil repertoriu complet de catene ușoare care se leagă la fiecare izotip imunoglobulinic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
IgA 1,2) și alotipuri (Gm 1-25, A2m 1-2), a numărului de domenii în regiunea constantă și număr de punți disulfidice intercatenare. Determinanții unici de pe catena grea definesc izotipul imunoglobulinei, constituind baza pe care diferitele clase de imunoglobuline se diferențiază antigenic și sunt cuantificate în analizele imunologice. Componenta secretoare a imunoglobulinelor umane (SC) este o glicoproteină cu greutate moleculară de 90 000 Da, exprimată ca o proteină integrală pe membrana bazolaterală a celulelor epiteliale ale mucoaselor. SC este excretată în secrețiile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
1985). Procesul de legare a antigenului poate declanșa o varietate de funcții efectoare secundare cum ar fi activarea complementului care conduce la bacterioliză și amplificarea chemotaxiei fagocitelor, opsonizare și eliberare de histamine de către mastocite. Efectele secundare sunt independente de specificitatea antigenică a imunoglobulinei, dar dependente de determinanții regiunii C. Toate cele cinci izotipuri majore de imunoglobuline umane au proprietăți structurale comune ale subunităților monomerice tetracatenare, dar se deosebesc între ele, prin unele aspecte structurale minore care le conferă particularități ale proprietăților
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celule inflamatoare, ducând la distrugerea antigenelor prin mijloacele citotoxicității mediate celular, dependente de anticorpi (ADCC). Mai mult, legarea sa de antigenele suprafeței virale sau microbiene poate limita mobilitatea invadatorilor și preveni astfel legarea acestora de epiteliul mucoaselor, fenomen denumit „excludere antigenică”. În acest context, IgA secretoare poate juca rolul primei linii de apărare a organismului față de nonself. Structura unică a IgA îi conferă acesteia rezistență la proteoliză. Ea joacă rol în blocarea pătrunderii antigenului, în atașarea bacteriei sau virusului, în limitarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
totalul imunoglobulinelor serice. Ea este aproximativ egal distribuită între rezervele serice intravasculare și cele extravasculare. O proprietate biologică importantă a IgG este capacitatea sa unică de a traversa placenta, asigurând protecția fătului care este transferată și nou-născutului. Pe baza determinanților antigenici unici IgG a fost încadrată în patru subclase. Proporția în care se întâlnesc aceste subclase este: IgG1, 60-70%; IgG2 , 14-20%; IgG3 , 3-8% și IgG4, 2-6%. IgG1, IgG2 și IgG4 au fiecare în parte, o greutate moleculară de aproximativ 150 kDa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fiice, una moștenitoare a unui aranjament genic V-J-C corect și alta lipsită de informația genetică completă pentru sinteza imunoglobulinelor, în acest din urmă caz intervenind mecanismul apoptozei. Celula în care s-ar realiza o informație genetică completă și corespunzătoare specificității antigenice ar sta la originea clonei de celule indusă de antigen. Această ipoteză care ne aparține este una speculativă, dar ea ar putea beneficia și de argumentul că mecanismul crossing-over-ului inegal a fost funcțional în geneza multiplelor segmente genice pentru regiunea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din clasa imunoglobulinelor legate de membrana limfocitului, din clasele IgM și IgD. Unele asemenea limfocite B produc numai IgM, pe când altele produc deopotrivă IgM și IgD. Se estimează un număr de aproximativ 10 molecule IgM per celulă B virgină. Specificitatea antigenică a IgM este diferită la diferitele celule B virgine, datorită diferențierii structurale a regiunilor VL și VH ale catenelor L și H. De aici, se poate deduce faptul că diversitatea anticorpilor și specificitatea lor sunt determinate în limfocite înainte de realizarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la acestea, să apară noi combinații de gene față de combinațiile de gene pe care le-a avut celula- mamă. Așadar, în cursul mitozei limfocitelor B se păstrează combinațiile cu specificitate de situs de segmente genice, conservându-se astfel și specificitatea antigenică a imunoglobulinelor produse de acestea. Rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice este posibil datorită secvențelor de recunoaștere existente în segmentele genice imunoglobulinice. Aceste rearanjamente genice sunt intracromozomale. Astfel, dacă la nivelul unui cromozom rearanjarea de segmente genice eșuează, adică este abortivă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
legarea proteinei NF-kB la o secvență kB din promotorul viral. Expresia și multiplicarea virală, în special stabilitatea stării latente în care expresia genică HIV-I este silențiată, sunt influențate de starea intracelulară a proteinei NF-kB și prin aceasta de stimularea antigenică a unor asemenea celule latent infectate. Activarea NF-kB nu este cu specificitate intrinsec limfoidă. De fapt, aceasta poate fi indusă în diferite tipuri de celule și de către variați stimuli. Astfel, inducerea sintezei interferonului β, ca urmare a infecției virale a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Cγ1 determină expresia unei catene grele cu regiunea constantă Cγ2b, rezultând astfel IgG2b. Deleția lui Cµ, Cδ, Cγ3, Cγ1, Cγ2 , Cγ2a și Cε conduce la sinteza de IgA. În toate aceste cazuri, catenele ușoare ale regiunilor VH, ca și specificitatea antigenică rămân aceleași. Schimbarea catenei grele are loc prin recombinare omoloagă între secvențele intronice, la aproximativ 2-3 kilobaze, în fața fiecăreia dintre regiunile CH, cu excepția lui Cδ. Aceste secvențe se numesc secvențe S sau secvențe de comutare, simbol derivat de la cuvântul englez
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care poartă memoria imunologică. Pe de altă parte, modelul selecției clonale nu este perfect pentru că el nu explică pe deplin enorma diversitate a anticorpilor și nici constatarea că însuși gradul potrivirii conformaționale dintre situsul de legare al anticorpului și epitopul antigenic, crește în cursul întâlnirilor ulterioare cu antigenul. Este așa-numitul fenomen de maturare a afinității anticorpilor în răspunsul imun secundar. Fenomenul poate fi explicat prin contribuția unui alt generator al diversității: în cursul fazei lor „quiescent ”, celulele B cu memorie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor de răspuns la infecții virale, bacteriene, fungice sau de altă natură, la transplant de țesuturi sau de organe, precum și față de celulele transformate malign. Polimorfismul CMH este cel mai pronunțat polimorfism cunoscut până în prezent, la specia umană. Și în sistemul antigenic sangvin ABO, pe suprafața eritrocitelor se întâlnesc antigene specifice, pe când, în serul sangvin sunt prezenți anticorpi (aglutinine). Anticorpii din sistemul sangvin ABO, spre deosebire de anticorpii din sistemul imunitar care sunt sintetizați doar ca răspuns la pătrunderea unui agent străin, sunt sintetizați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
țesuturilor străine incompatibile imunologic, adică acelea care au un spectru diferit de antigene de histocompatibilitate. Prezența acestor antigene pe suprafața celulelor este o condiție sine-qua-non în realizarea unui răspuns imunitar mediat celular. Pe baza criteriilor serologice, adică după proprietățile lor antigenice manifestate în testele de citotoxicitate, proteinele CMH clasa I de la specia umană sunt încadrate în trei categorii desemnate HLA-A, HLA-B și HLA-C, acestea reprezentând tipurile „clasice” de antigene de transplant. Densitatea moleculelor CMH I pe suprafața celulelor variază după
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasa II au câte două domenii extracelulare, desemnate α1 și α2 , respectiv β1 și β2. Fiecare domeniu este alcătuit din aproximativ 90 aminoacizi. Molecula CMH clasa II are o regiune transmembranară de aproximativ 25 aminoacizi. Regiunile de legare a peptidului antigenic ale celor două catene sunt înalt polimorfice, în special la nivelul domeniilor α1 și β1. Spre deosebire de domeniul β1, domeniul α1 nu conține punți disulfidice. Domeniile α2 și β2 se aseamănă cu domeniile imunoglobulinelor. Toate catenele moleculelor CMH clasa I și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
peptidice rezultate prin degradarea proteinelor endogene. De exemplu, în cazul unei infecții gripale, virusul influenza imvadează celulele căilor respiratorii și oferă informația ereditară pentru sinteza în acestea a componentelor virionului. Proteinele virale sunt prelucrate de către mașinăria sistemului imunitar rezultând peptide antigenice care se asociază cu moleculele CMH clasa I (fig. 8.6) formând un complex molecular dispus pe suprafața celulei infectate. Complexul molecular CMH clasa I - peptid antigenic este recunoscut în mod specific de către un receptor din celula T desemnat TCR
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a componentelor virionului. Proteinele virale sunt prelucrate de către mașinăria sistemului imunitar rezultând peptide antigenice care se asociază cu moleculele CMH clasa I (fig. 8.6) formând un complex molecular dispus pe suprafața celulei infectate. Complexul molecular CMH clasa I - peptid antigenic este recunoscut în mod specific de către un receptor din celula T desemnat TCR, alcătuit el însuși din două catene polipeptidice, una alfa (α) cealaltă beta (β), Glicoproteina CD8 are specificitate de suprafață celulară și se leagă la regiunile nepolimorfice ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
suprafața lor receptori cu ajutorul cărora recunosc fragmente de antigene exogene (prezente în afara celulei). Asemenea antigene exogene sunt reprezentate de proteine din vaccinuri, proteine ale agenților infecțioși extracelulari etc. Antigenele exogene sunt înglobate în celule specializate unde sunt prelucrate, rezultând peptide antigenice nonself care se asociază intracelular cu molecule CMH clasa II și apoi sunt expuse la suprafața celulei, unde sunt recunoscute de limfocitele TCD4+. Recunoașterea și legarea complexului antigen-moleculă CMH clasa II de către limfocitele TCD4+ induc activarea și proliferarea limfocitelor B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor receptorul de antigen sunt activate prin intervenția complexului CD3 și intrarea în funcție a proteinkinazei p 56 ck (Watson și colab., 1992), abordând calea CMH clasa II de prelucrare a antigenului și formează complexul molecular CMH clasa II - peptid antigenic care este legat la TCR și la proteina CD4, ambele prezente pe suprafața celulelor T helper. În stare activată, limfocitele T recunosc peptidele antigenice ale bacilului tuberculozei. După formarea complexului, celulele T helper sintetizează și secretă limfokine care reduc proliferarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
calea CMH clasa II de prelucrare a antigenului și formează complexul molecular CMH clasa II - peptid antigenic care este legat la TCR și la proteina CD4, ambele prezente pe suprafața celulelor T helper. În stare activată, limfocitele T recunosc peptidele antigenice ale bacilului tuberculozei. După formarea complexului, celulele T helper sintetizează și secretă limfokine care reduc proliferarea celulelor B, producătoare de anticorpi. Celulele B suferă maturare, se diferențiază în celule plasmatice, sintetizând și secretând anticorpi specifici antigenului bacilului tuberculozei. Proliferarea limfocitelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de antigene de transplant pe care acestea le poartă pe suprafața lor. În sistemul imunitar, prezența acestor antigene pe celulele țintă este cerută de realizarea răspunsului imun mediat celular. Clasa I de proteine CMH este definită serologic prin proprietățile lor antigenice. Proteinele CMH clasa II se întâlnesc pe suprafața limfocitelor B și T și a macrofagelor. Aceste proteine sunt implicate în comunicarea dintre celulele specializate în realizarea răspunsului imun, în special în îndeplinirea funcțiilor limfocitelor T helper. La specia umană, funcțiile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
TAP derivă de la „Transporters Associated with Antigen Processing”. Se pare că genele LMP codifică și pentru două subunități ale unui complex multicatalitic de proteaze numit proteasom, pe când genele TAP codifică pentru proteine implicate în transportul în reticulul endoplasmic al peptidelor antigenice supuse prelucrării în celulele prezentatoare de antigen (APC). Regiunea CMH clasa II mai conține și gene pentru componentele complementului desemnate C2, C4, Bf (factorul B), apoi gena pentru subunitatea CYP-21 a 21-hidroxilazei, gene pentru membri ai familiei proteinelor de șoc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gestație implică dezvoltarea unuia sau a mai multor membri ai speciei în contact fiziologic intim cu genitorul matern, membru al aceleiași specii, care, de obicei, în populațiile panmictice, este histocompatibil. Fără modificarea reactivității alergice normale, recunoașterea și reacția la diferențele antigenice, fie din partea fătului, fie din partea mamei, ar conduce la compromiterea sarcinii, ceea ce nu se întâmplă, de obicei, fie datorită anulării reactivității alergice sau a neutralizării și fructificării acesteia în favoarea vieții. Fătul diferă antigenic față de mamă numai în ceea ce privește antigenele moștenite de la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]