1,203 matches
-
să aibă aceeași funcție ca și științele empirice de a face posibil experimentul. Mult, tot mai mult, a devenit autoreferențialitatea Economiei într-o manieră absurdă a câștigului cu orice preț. Începută cu antinomii de roluri, Economia sfârșește ca știință în antinomii ale Rațiunii. În faza economiei autodeterministe externalitatea cuprinde raționalitatea, scopul fiind desocializat până la capăt. Economia a devenit o știință care nu mai este produsul gândirii umane. Este faza critică prin definiție, a crizei care sfârșește în criză. Extensia crizei cuprinde
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economia reintră în rolul propriu, se desprinde de strânsoarea Politicii, fără însă să urmeze îndemnul platonician de a relua experiența începuturilor, de a reveni la Forma pură. Desigur, face acest lucru nu doar din cauza saturației de maniheism, de dihotomii, de antinomii sau de contrapuneri în logica adversității, ci pentru a și satisface, în cele din urmă, propria natură care se originează în comportamentul uman. Este un fel de nouă întoarcere a unui fiu rătăcitor pe calea raționalizării cu scop randamental care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ea singură soluția la problema vieții umane și nici nu ar fi de dorit, fie doar și pentru faptul că Economia ar putea să vândă iluzia împlinirii provocate de medicamentul care creează cea mai periculoasă dependență din care se nasc antinomiile (ca și anomaliile): avuția de dragul avuției. Raționalitatea economică nu are temei doar în ordinea materială. Ca atare, Economia trebuie să se asigure că nu se prinde în capcanele materialității din care pot să iasă științe precum fizica sau cosmologia. Economia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dat repere ale lucrurilor care se leagă prin idee, care însă nu-și dispută legitimitatea sau validitatea, acestea fiind date de rațiunea pură. Sistemul prefigurat de Kant nu are legătură cu timpul, este omogen în spațiu, nu are nevoie de antinomii, fiind imaginea organizării perfecte a ideilor. Este o construcție ridicată din idei și obiecte în care ar putea să locuiască doar ființele eterne, adică cele ce știu să-și folosească spiritul. A doua perspectivă dilematică și care tulbură înțelegerea sistemului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. 5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist apără cauza individului, atacând comunitatea, vinovată că fabrică în serie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru cucerirea unei părți cât mai mari din piața mondială, rivalitatea militară trecând pe un plan secundar. Să adăugăm că, în secolul XXI, India ar putea deveni, cu un miliard de locuitori, al șaselea membru al Clubului. Cum se aplică antinomia dintre idealism și realism, precum și lupta pentru supremație mondială în cazul țărilor mici și mijlocii, cum este România? În cazul țărilor mici și mijlocii nu se aplică jocul matematic pomenit mai sus, pentru simplul motiv că ele nu participă la
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
marile universități americane, în care funcționează și laboratoare de studiu al emoțiilor, iar termenul ca atare figurează în enciclopediile internaționale de stiinte socioumane (vezi N.J. Smelser și P.B. Baltes, eds, Internațional Encyclopedia of the Sociale & Behaviorale Sciences, 2001, 4477Ă. 1. Antinomii în abordarea sociologiei emoțiilor Profesorul de sociologie de la Universitatea St. Johns’s (SUAĂ Theodore D. Kemper (1990, 3-23Ă a organizat discursul privind sociologia emoțiilor pe baza mai multor antinomii, pe care le voi rezumă în cele ce urmează. 1.1
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
eds, Internațional Encyclopedia of the Sociale & Behaviorale Sciences, 2001, 4477Ă. 1. Antinomii în abordarea sociologiei emoțiilor Profesorul de sociologie de la Universitatea St. Johns’s (SUAĂ Theodore D. Kemper (1990, 3-23Ă a organizat discursul privind sociologia emoțiilor pe baza mai multor antinomii, pe care le voi rezumă în cele ce urmează. 1.1. Abordarea la nivel microsociologic versus macrosociologic. Sociologia a debutat prin analiza societății ca întreg și a instituțiilor ei fundamentale: familia, economia, religia ș.a.m.d. Mării gânditori, precum Auguste
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
D. Kemper (1990Ă rezultă că până în urmă cu două decenii sociologia emoțiilor urmărea, în principal, descifrarea relației dintre structura socială și instituțiile sociale (nivelul macrosociala, pe de oparte, și emoții, pe de altă parte. Ar mai fi de remarcat că antinomiile macrosocial vs. microsocial, cantitativ vs. calitativ și pozitivism vs. antipozitivism au marcat evoluția gândirii sociologice, nu doar reflecția despre sociologia emoțiilor. 2. Teoriile sociologice ale emoțiilor Multitudinea teoretizărilor emoțiilor din perspectiva sociologică a condus la necesitatea grupării contribuțiilor din domeniu
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
și care deci preconizează educația individului în funcție de elementul social considerat ca superior”. Prin această definiție, crede Narly, nu este subordonat individul factorului social, cum procedează mulți dintre exegeți, ci se acordă individualității o anumită independență față de mediul social și natural. Antinomia individ-societate este rezolvată nu în sensul tranșării disputei în favoarea unuia dintre cei doi termeni, ci prin afirmarea dreptului și datoriei individului de a se realiza ca personalitate în cadrul „principiului social”, pe care pedagogul moldovean îl înțelege ca „armonia productivă cu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
De fapt, toate acestea Ă sfatul, prudența, grija excesivă Ă pentru că, „specialist în melancolie”, despre care spune adesea, cu modestia orgoliului, că știe câte ceva, Cioran s-a ridicat, demonic, deasupra bolii. Consecință tot a unei metamorfoze, ori a unei ciudate antinomii. Nu invocase el „postulatele contradictorii” ale lui Baudelaire?! Un astfel de postulat e însuși faptul că, prin excesul înregistrării formelor, Cioran substituie sau amână neantul, a cărui mărturie corpul este. Oricum, cu o atitudine care neagă romantismul său structural, nici un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Nirvana însemnă și vid și extaz, este una dintre obsesiile mele constante”. Așadar: blestem și rugăciune, vid și extaz. Fără s-o spună explicit, Cioran se regăsește în Eminescu, pentru că, asemenea acestuia, e omul unor identice metamorfoze și al unor antinomii care-l situează deasupra perspectivei subiective, adică deasupra timpului. Ba chiar deasupra oricărei disperări, anxietăți, angoase. Este ceea ce, cu referire la Eminescu, Cioran numește „etapa supremă a complicității tale cu universul”, pentru a continuă: „Ce șansă să poți transforma un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a ceea ce susține la început”. Și comentează Cioran: „Așadar a luat drept joc revirimentul de la sfârșit! N-a înțeles nimic ș...ț” (III, 163-164). Cioran este dezamăgit, în fapt, pentru că un excurs existențial, măcinat de contradicții, întemeiat de palinodii și antinomii, e considerat simplă acrobație, joc, artificiu. În realitate, ar vrea să spună, el se torturează sau se sfâșie. Sunt cuvinte pe care el însuși le folosește și care vorbesc despre modul său de a se întemeia. Cu atât mai mare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
căci ea e a diavolului 133, iar, la înmormântare, "după ce îngroapă un mort, apa ce o aveai în vadră, în casă, să o verși, căci acea apă e moartă, e apa morților".134 Dihotomia apa Sâmbetei / apa Duminicii amintește de antinomiile universale iad / rai, sacru / profan: "alături de apa sâmbetei (s. n. ), care se varsă în iad, apa duminicii (s. n. ) se varsă în rai".135 Apa sâmbetei este un element mitologic cu statut bine definit, apa Duminicii fiind elementul opozant: "Deosebită este apa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
văzduhului, aerului. Ca întruchipare a primordialului, a pământului și a apei, a amestecului dintre elementele naturii, șarpele este și un simbol al Logosului divin, al rațiunii supraumane. Ca mitologem universal, șarpele este o epifanie a strămoșilor mitici, un arhetip al antinomiilor și un simbol al reînvierii ciclice a naturii.336 Ca mit simbolic, șarpele este prezent ca inteligență nefastă, ispititoare, dar și ca înțelepciune creatoare, simbolizează timpul ca durată, dar și absența timpului, de dinaintea începutului lumii.337 În mitologiile lumii, șarpele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pământ, / Hulduc fă-l în sus, / fă-l în jos de la pământ, / Leac să fie" 369 sau "Meletică peletică / Pag conopagă / Cara gana carga cararara. / Cruce-n cer, / Cruce pe cer, / Cruce pe pământ / Veninul șarpelui să fie înfrânt."370 Antinomia om / șarpe, ilustrată de alternanța pronominală eu / tu, este anulată de prezența plantelor de leac: "Șerpe, / cotoșerpe, / tu m-ai apucat / și am descântat / la fântâna lui Iordan / c-o crenguță de brădan / și alta de leuștean, / ca mușcătura ta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu? GRUPA 8 Numere hiperreale Bibliografie: http://en.wikipedia.org/wiki/Hyperreal number Motivația: Numerele hiperreale ne ajută să lucrăm cu numere infinite și infinitezimale. Numerele hiperreale sunt o extensie a mulțimii numerelor reale și satisfac aceleași principii. GRUPA 9 Prima antinomie a lui Kant Bibliografie: http://meta-religion.com/Philosophy/Biography/Immanuel Kant/First antinomy.htm Motivația: Filozoful Kant studiază două posibilități legate de existența Universului: Pământul are un început în timp și o limită în spațiu sau Pământul nu are un început în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cotidiană. În matematică, infinitul este deseori folosit ca număr (de exemplu, el numără sau măsoară lucruri). Infinitul este relevant în legătură cu limite matematice, Paradoxul lui Russell, numere hiperreale etc. În filozofie, infinitul se referă la spațiu și timp, precum în prima antinomie a lui Kant. Atât în teologie, cât și în filozofie, infinitul apare în concepte precum Absolut, Dumnezeu și Paradoxurile lui Zenon. Reflecție didactică: Pe lângă sistematizarea unor concluzii la tema " Infinitul de la matematică... la poezie", în ultima oră se urmărește: Evidențierea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
marilor pasionați. Elanul pur al iubirii este însă permanent cenzurat de luciditate, de o continuă introspecție analitică. Această trăire duală nul va ajuta însă să se rupă de sub fascinația iubirii imposibile. Pe de altă parte, Maitreyi este o „armonie de antinomii, femeie și mit, simbolul sacrificiului în iubire“ (Pompiliu Constantinescu). Brahmana poetă și filozof cu prestigiu la numai 16 ani îi revelează tânărului european un univers de mare complexitate în care iubirea este o entitate metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Hegel deblochează așadar inhibiția eleată în fața nimicului, recurgând la dialectică, o metodă dinamică, de certă deschidere romantică; acum nimicul este asumat pe drumul devenirii. Sau pentru a apela la termenii folosiți de Noica într-un alt context Hegel integrează "rațional" antinomiile intelectului, adică "raționalizează" chiar și ceea ce eleații considerau irațional, fiindcă acesta rămânea pentru ei în afara capacității noastre de concepție (vezi I, nota 185). Este o soluție pe care o putem numi heraclitică 110, spre a utiliza un necesar termen antitetic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
limbajul lui Dilthey, am putea spune că absența unei "corelații a stărilor de fapt" îi determina pe eleați să nege existența mișcării. Această absență este suplinită de către Hegel prin sinteză, operator (metodo)logic capabil să deblocheze de fiecare dată o antinomie inhibantă pentru eleați și să depășească "dubla unilateralitate"114 reprezentată de teză și, respectiv, de antiteză. El reușește astfel să relanseze mișcarea, să coreleze secvențele și să reacrediteze devenirea, căci pentru Hegel "nur eines ist absolut, das Werden"115. Să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vom reveni pe larg asupra desfășurării triadice a gândirii lui Dilthey). Corelația (Zusammenhang), concept pe care se articulează întreaga viziune a lui Dilthey, joacă tocmai rolul sintezei hegeliene, acela de a debloca într-o manieră romantică (vezi supra soluția heraclitică) antinomiile rigide ale clasicismului (vezi supra modelul eleat). Așa cum sinteza asigură mobilitatea unei construcții speculative în cazul lui Hegel, corelația îndeplinește aceeași funcție în cazul construcției istorice a lui Dilthey. Să notăm totuși că o asemenea metodă, acceptabilă sub raport formal
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
libertății subiective": "Omul nu trebuie să creadă nimic din ce nu îi este furnizat de propria-i convingere". Până și de "infailibilitatea Bibliei" se cade să se convingă singur. Astfel, arată Hammacher, "în protestantism a existat încă de la început o antinomie între metodă și rezultat", o antinomie care "a devenit din ce în ce mai abruptă în toată perioada ulterioară, până-n zilele noastre", și care s-a menținut chiar și în practica socială (Emil Hammacher, Hauptfragen der modernen Kultur, Berlin/Leipzig, Teubner, 1914, p. 14
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
creadă nimic din ce nu îi este furnizat de propria-i convingere". Până și de "infailibilitatea Bibliei" se cade să se convingă singur. Astfel, arată Hammacher, "în protestantism a existat încă de la început o antinomie între metodă și rezultat", o antinomie care "a devenit din ce în ce mai abruptă în toată perioada ulterioară, până-n zilele noastre", și care s-a menținut chiar și în practica socială (Emil Hammacher, Hauptfragen der modernen Kultur, Berlin/Leipzig, Teubner, 1914, p. 14). Deși nici Hammacher, nici Spranger nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
are decât trei demersuri: intelect (de la senzații etc.), sentiment, voință. Spiritul este totalizarea lor conștientă și îmbogățirea lor cu rațiunea. Intelect rațiune. Intelectul caută și dă cunoștințe, rațiunea dă înțelesuri. Primul se oprește (cu grecii, de ex.) și se sperie (antinomii, infinit) de irațional; al doilea integrează iraționalul" (Constantin Noica, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990, p. 368). Dar cele trei "demersuri" ale sufletului (care constituie și pentru Dilthey punctul de plecare în "construcția lumii istorice în științele spiritului") sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]