2,440 matches
-
ț. Cu alte cuvinte, astfel de opere permit construirea unei căi de acces Înspre coduri sociale și modele culturale, În măsura În care reprezintă expresii lingvistice particulare ale unor sisteme diferite” (Collès, 1994, p. 17). Fără a face confuzie Între literatură și cultura antropologică, constatam că și una, și cealaltă ne pot oferi o percepție specifică asupra lumii, a oamenilor și a riturilor lor, rod al modului particular de a vedea al autorului, oricare ar fi acesta, scriitor sau antropolog. Propuneam așadar ca, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ore de franceză ca limba a doua. Sugeram utilizarea de texte provenind din literaturile franceze din Franța și din Belgia, precum și din Maghreb sau produse de imigrație, ca puncte de Întâlnire și de confruntare Între universuri culturale profund diferite. Interpretarea antropologică pe care elevii erau invitați să o dea punea accentul pe perceperea diferită a timpului și a spațiului În aceste culturi. În plus, prevedeam prelungirea acestor activități prin exerciții de producție orală sau scrisă, menite să Întărească această deschidere prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prevedeam prelungirea acestor activități prin exerciții de producție orală sau scrisă, menite să Întărească această deschidere prin suscitarea schimburilor de puncte de vedere și prin „descentrarea” În raport cu filtrele din cultura maternă. Și În Québec, cercetătorii integrează În munca lor perspectivele antropologică și didactică. Astfel, Sylvie Loslier a selectat romane a căror intrigă este pusă În mișcare de relația cu celălalt și care permit Înregistrarea sentimentelor trăite de personaje ale căror culturi se amestecă, se Întâlnesc sau se ciocnesc (Loslier, 1994). În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sale modalități de reglementare. Astfel, piața nu este singurul mod de schimb posibil. Din acest punct de vedere, homo situs Îl cuprinde și Îl depășește pe homo œconomicus și, În același timp, Îi dă viață. Localizată Într-un spațiu-timp codificat antropologic, raționalitatea nu mai poate fi considerată pură, uniformă, și nici măcar limitată la o unică viziune asupra lumii. Plurală, ea se construiește in situ, În mod dinamic și spontan. Prin forțele de inserție ale locului, ea exprimă caracterul compozit al universurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
născut ca efect al unei mode și care se pretează prea puțin la o utilizare practică. Existența societăților multiculturale și mai ales supraviețuirea lor cer, poate, ca acesta să fie depășit În favoarea unei concepții mai puțin ideologice asupra realității lor antropologice, mai conformă cu explicațiile riguroase ale științelor sociale. C. J. & BAUMANN Zygmunt (1995), Life in Fragments. Essays in Postmodern Morality, Oxford, Blackwell. JAVEAU Claude (2002), Eloge de l’élitisme, Bruxelles, Le Grand Miroir. KALTENBACH Marie-Hélène și TRIBALAT Michèle (2002), La République
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
situației. Dacă trebuie să ținem seama de rasism Înainte de „rasă”, așadar Înainte de primele clasificări ale naturaliștilor, trebuie totodată să luăm În considerare și formele pe care le-a căpătat după „rasă”, după anularea legitimității științifice a acestei categorii a cunoașterii antropologice (Barkan, 1992). Am arătat, În lucrările mele din anii 1980-1990 (Taguieff, 1985, 1988, 1991 și 1995a), că rasismul se poate reconstitui și pe alte baze cognitive, În special cu referire la diferențele culturale, la identitățile etnice sau etno-naționale, În măsura În care diferențele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fără criterii se expune riscului unei infinite interpretări. În plus, limitează extrem de mult ambiția științelor despre om. Acestea, acordând atenție inepuizabilei diversități de obiceiuri și de practici, se vor mulțumi cu Înregistrarea variațiilor și nu vor căuta explicarea variabilității. Știința antropologică este așadar privată de orice validitate. În general, este pus sub semnul Întrebării Întreg proiectul științific, și În mod special privilegiul acestuia de a explica realul. O anumită sociologie a științelor (reprezentată, printre alții, de Bruno Latour sau de Steve
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau, dacă vreți, la faptul că filosofia nu se poate reduce la etnologie. Se cere aici dreptul de a evalua culturile plecând de la o definiție a omului bazată pe aptitudinea sa de descentrare critică. Nevrând să renunțăm nici la proiectul antropologic, nici la emanciparea prin rațiune, trebuie oare să ne aruncăm În brațele universalismului abstract? Iluziile rațiunii pure În La Force du préjugé (1988), Pierre-André Taguieff Își punea Întrebări În legătură cu strategia antirasistă care constă În dizolvarea entităților comunitare și În instaurarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
creație artistică ar fi datorată schimburilor și amestecurilor. Aceste propoziții ale lui Lévi-Strauss pun bazele unei critici radicale a Înseși ideii de comunicare Între culturi și a idealului de dialog Între civilizații. Ele contribuie la reabilitarea din punct de vedere antropologic, „În numele Științei”, a unor forme de intoleranță, legate de „exclusivismul” identităților culturale și naționale. Acest scurt ocol printr-o lectură critică a unui text de Lévi-Strauss ne-a plasat În miezul problemei fundamentale, aceea de a defini ca extensie și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Ambivalența acestor atitudini și Înclinații „normale” este astfel recunoscută, dar numai derivele lor sunt condamnate, fără iluzii excesive În ceea ce privește eficiența condamnărilor posibile. Optimismul istoric, altfel spus bucuria de a fi intrat În era postrasistă, lasă să se Întrevadă un pesimism antropologic radical care postulează caracterul natural sau normal al pulsiunilor „de excludere” și al auto-preferințelor de grup. În 1988, În discuțiile sale cu Didier Eribon, Lévi-Strauss revine asupra problemei și definește rasismul ca „o doctrină precisă care se poate rezuma În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
baza principiului egalității În diferență, ba chiar a datoriei de a păstra diferențele culturale cu orice preț. Ceea ce Înseamnă o situare pe terenul argumentativ al neorasismului (Taguieff, 1988). Rasism și etnocentrism. O asemenea definiție este echivalentă cu identificarea etnocentrismului, fenomen antropologic universal, ca sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această concepție antropologică poate fi opusă unei viziuni modernitare. Etnocentrismul poate fi astfel reinterpretat ca reprezentând protorasismul universal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
neorasismului (Taguieff, 1988). Rasism și etnocentrism. O asemenea definiție este echivalentă cu identificarea etnocentrismului, fenomen antropologic universal, ca sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această concepție antropologică poate fi opusă unei viziuni modernitare. Etnocentrismul poate fi astfel reinterpretat ca reprezentând protorasismul universal, prerasismul sau rasismul elementar care ar fi inerent naturii umane. Dar xenofobia și, În sens mai larg, heterofobia pot și ele apărea ca expresii ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
putea fi redus la „respingerea celuilalt” sau a „celorlalți” (xenofobie În sens larg), nici la autovalorizarea de către un grup a uzanțelor sale, a normelor și modurilor sale de gândire, fapt ce implică devalorizarea celor aparținând altor grupuri (etnocentrism În sens antropologic). Ipoteza dorinței de homofiliație fizică poate deveni totuși obiectul a două interpretări distincte și incompatibile: 1) o interpretare antropologică anistorică, aceasta constând În Înscrierea dorinței de homofiliație În natura umană, indiferent cum o definim, sau În punerea ei pe seama unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a uzanțelor sale, a normelor și modurilor sale de gândire, fapt ce implică devalorizarea celor aparținând altor grupuri (etnocentrism În sens antropologic). Ipoteza dorinței de homofiliație fizică poate deveni totuși obiectul a două interpretări distincte și incompatibile: 1) o interpretare antropologică anistorică, aceasta constând În Înscrierea dorinței de homofiliație În natura umană, indiferent cum o definim, sau În punerea ei pe seama unei nevoi ipotetice de identitate primordială; 2) o interpretare istorică și culturală care presupune că această dorință vine să Înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În anumite forme de memorie socială ori de influențe socio-istorice (Halbwachs, 1925; Jodelet și Haas, 1999) și care pot alimenta procesul de diferențiere a formelor gândirii colective atât În ceea ce privește primirea străinilor, cât și Într-o serie de „reflexe ideologice” și antropologice generale legate de comunicare, de regulile de viață sau de ideea de bun public. Oricum, ancorarea și obiectivarea formează mecanisme ce stau la baza construirii unei reprezentări și a utilizării sale. Ele ne permit să considerăm mișcarea actului de reprezentare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
maniera lui Erving Goffman, dintr-un punct de vedere etno-metodologic, analiza diferitelor ritualuri care ne punctează viața cotidiană se dovedește esențială deoarece pune În discuție „conduita umană” și ne informează astfel despre ceea ce Gilbert Durand numea, În anii ’60, „structurile antropologice ale imaginarului”. G. F. & CAZENEUVE Jean (1958), Les Rites et la condition humaine, Paris, PUF. DURAND Gilbert (1960), Les Structures anthropologiques de l’imaginaire. Introduction à l’archétypologie générale, Paris, Bordas ă trad. rom. de Marcel Aderca, Structuri antropologice ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
structurile antropologice ale imaginarului”. G. F. & CAZENEUVE Jean (1958), Les Rites et la condition humaine, Paris, PUF. DURAND Gilbert (1960), Les Structures anthropologiques de l’imaginaire. Introduction à l’archétypologie générale, Paris, Bordas ă trad. rom. de Marcel Aderca, Structuri antropologice ale imaginarului, București, Univers Enciclopedic, 1988. GOFFMAN Erving (1974), Les Rites d’interaction, trad. fr., Paris, Minuit (prima ediție americană: 1967). MAISONNEUVE Jean (1988), Les Conduites rituelles, Paris, PUF. TURNER Victor (1990), Le Phénomène rituel, trad. fr., Paris, PUF (prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
celor din Oceania) relevă aspecte de obicei neglijate, În special privind statutul persoanelor. Faptul că reproducerea sclavilor nu a fost văzută ca un mijloc de aprovizionare decât În situații În care cumpărarea, cucerirea sau răpirea erau imposibile subliniază importanța factorului antropologic, precum și substituirea sclaviei prin șerbie. În planul mentalităților, pentru ca astfel de practici să fie percepute drept legitime, trebuie să fie Îndeplinite două condiții, de altfel corelate Între ele: mai Întâi, diversitatea interculturală trebuie să fie interpretată ca o marcă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a conceptului și a derivaților săi. Toate aceste accepțiuni apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea și la Începutul secolului XX, simultaneitate cronologică ce a facilitat confuziile Între teoriile psihiatrice sau psihanalitice, pe de o parte, și cele sociologice sau antropologice, pe de alta. Evident, xenofobia nu poate intra În aceeași categorie cu tulburările psihiatrice, Întrucât este vorba despre o atitudine colectivă, ceea ce o diferențiază net de trăsăturile nevrotice individuale. Și totuși, bazându-se pe absența unuia dintre semnele maturității echilibrate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unei anume diversități în organizarea social-economică a epocii paleolitice și, cu siguranță, o evoluție variabilă a acesteia în timp. Faptul devine cu deosebire evident dacă se ține seama de criticile aduse, începând cu anii ’80 ai secolului trecut, de „revizionismul” antropologic (cf. Kusimba 2005; Stiles 1992) arhetipului vânătorului și culegătorului, și care au evidențiat tocmai eterogenitatea realităților sociale ce se ascund în spatele presupusului „sindrom”. Faptul este clar exprimat de numeroasele tipologii ale societăților de vânători-culegători apărute ulterior, în general, dar nu
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
indivizi, solicitând în același timp o „inteligență machivellică” (Byrne 1996), o toleranță față de prezența imediată a unor potențiali competitori și o abilitate de transmitere a stărilor mentale și intenționalității (Burkart et al. 2009) fără echivalent în lumea altor primate. Trăsăturile antropologice și capacitatea cerebrală documentată a primelor hominide lămuresc ușor preferința majorității paleoantropologilor către analogii extrase din primatologie, pentru imaginarea primelor societăți umane (Clark 1997; Foley & Lee 1996). Semnificativ, această opțiune amenință să sustragă din raza de acțiune a modelului etnografic
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și îndesat câte parale făceam în ochii lor, noi copiii, la o (improbabilă de altfel) adică, împlinire a atenționării părintești. Spectacolul acesta care mi-a obsedat și îngrozit copilăria nu mi-a devenit nici mai târziu accesibil. Oricâtă informație istorică, antropologică, sociologică etc. am asimilat. El a rămas să reprezinte pentru mine alteritatea absolută și emblema însăși a iraționalului. Despre ce se întâmplă la Constanța cu extraordinara moștenire lăsată de Oleg Danovski orașului dețin cred și mai puțină informație decât despre
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Stere, Planeta Moldova... Până atunci mai avem de așteptat, deși nu neapărat de așteptat cu mâinile în sân. Tot de curând am lansat la București, cu editura Curtea Veche, o carte alcătuită din mai multe studii sociologice, istorice, politologice și antropologice realizate în Republica Moldova de un grup de foarte tineri cercetători, cei mai mulți dintre ei originari din România sau Basarabia. Curând va apărea la aceeași editură o altă carte, de data aceasta cutremurătoare, insuportabilă, despre foametea din Basarabia din 1946-'47, foamete
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
că un demers explicativ onest începe să se clădească în jurul întrebării grave și de acută actualitate: cine suntem și cum vrem noi să intrăm în Uniunea Europeană? Cândva, la vreo câteva luni după căderea regimului comunist, Ioan Pânzaru scria un eseu antropologic încadrând românii într-unul din cele două tipuri de civilizații, civilizații "ale rușinii" și "ale vinovăției", care ar corespunde în fond, civilizațiilor de tip țărănesc, ancestral, care trăiesc în afara timpului și celor de tip citadin, modern, dinamic. De aici cred
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a fost influența nefastă a nihilismului european, expandat cam în același timp cu acțiunile segregaționiste ale fascismului și nazismului. Atunci s-au exilat în America mulți filosofi și literați europeni, care au modificat vechile concepții antropologico-metafizice americane. Ivirea "noului spirit antropologic" s-a produs prin prefacerile științei despre om sub influențele Tradiției renăscute, susținea G. Durand în studiul său din 1996. Acele reveniri ale tradiției s-au făcut prin sintezele dintre mit și cunoașterea științifică. La exemplele lui H. Corbin din
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]