462 matches
-
așteptat, naval și aerian, i-a determinat pe japonezi să realizeze un sistem extins de tuneluri care legau pozițiile pregătite, astfel încât cazematele pierdute ar putea fi rapid reocupate de soldați japonezi. Rețeaua de buncăre și cazemate a fost foarte favorabilă apărătorilor. Insula a fost împresurată cu poziții camuflate de artilerie și mortiere, împreună cu mine terestre. Printre armele japonezilor se numărau mortierele-robinet, o rachetă masivă trasă dintr-un tub gol. Erau prezente și posturi de lunetiști. Kuribayashi pregătise defensiva special pentru ca fiecare
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
în apropiere de regele Baldwin al IV-lea al Ierusalimului și Saladin. Ca urmare a victoriei armatei musulmane condusă de Saladin asupra cruciaților în bătălia de la Hattin, cetatea Belvoir a fost asediată. Asediul a durat un an și jumate până când apărătorii cruciați s-au predat în data de 5 ianuare 1189. Fortificația de la Belvoir au fost desființată între anii 1217-1218 de către conducătorii musulmani care se temeau de recucerirea cetății de către cruciați. În anul 1240 Belvoir a fost cedată cruciaților în urma unei
Fortăreața Belvoir (Israel) () [Corola-website/Science/320720_a_322049]
-
luptat de fapt pentru cucerirea Sarmizegetuzei sau dacă dacii au distrus capitala lor în timp ce se retrăgeau în fața legiunilor care avansau. Cei mai mulți istorici sunt de acord că un asediu al Sarmizegetuzei a avut totuși loc. Primul atac a fost respins de apărători daci. Romanii au bombardat orașul cu armele lor de asediu și, în același timp, au construit o platformă pentru a ușura intrarea în cetate. Ei au încercuit orașul și cu un zid circumvallatio. În cele din urmă, romanii au distrus
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
iugoslavă a asediat orașul Vukovar, ca parte a unei ofensive majore către centrul Croației. JNA intenționa să captureze rapid orașul și apoi să avanseze spre Zagreb, prin Vinkovci și Osijek. Spre sfârșitul lui august 1991, Vukovar era complet înconjurat, însă apărătorii croați au opus o rezistență neașteptată și înverșunată, în ciuda intenselor tiruri de artilerie, a bombardamentelor și asalturilor cu tancuri ale JNA. Colonelul la acea vreme era comandantul Brigăzii 1 Mecanizată de Gardă și a fost numit comandant al „Grupului de
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
Sad, care a avansat dinspre provincia sârbească Vojvodina. În primele zile ale campaniei, JNA nu a avut de înfruntat obstacole și s-a ocupat de expulzarea non-sârbilor din comunitățile mixte întâlnite pe drum, precum cea din localitatea Ilok. Cuiburile de apărători croați din afara Vukovarului au fost repede puse pe fugă, iar aceștia s-au întors în oraș. Divizia Nr.1 Mecanizată de Gardă a Armatei Populare Iugoslave a ajuns rapid la cazarma Vukovarului și a ridicat asediul la care era supusă
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și a implicat în jur de 30 de tancuri și 30 de transportoare blindate. Când primele tancuri au ajuns în dreptul liniilor croate, coloana conducătoare a fost prinsă în ambuscadă și sub tiruri intense de lansatoare portabile de rachete, direcționate de apărătorii croați de pe acoperișurile și din pivnițele clădirilor de pe stradă. Ambuscada croată s-a desfășurat prin blocarea coloanei blindate sârbe într-un teren expus, lansatoarele portabile de rachete distrugând primele și ultimele tancuri din coloană și prinzând practic în capcană vehiculele
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
străpuns plafoanele mai multor etaje, dar nu a explodat și a căzut pe piciorul unui rănit, care totuși a supraviețuit. Cu toate că atacatorii dispuneau de o superioritate numerică și o putere de foc covârșitoare, le-a fost imposibil să disloce pozițiile apărătorilor croați. Încercările JNA de a lua cu asalt orașul au fost respinse cu pierderi grele în oameni și echipament. Forțelor sârbe, alcătuite în mare parte din recruți, le lipsea instruirea pentru lupta urbană și dorința de a lua parte la
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
xenofobă. Spre sfârșitul lui octombrie 1991, în încercarea disperată de a pune punct rapid asediului, generalul Panić a identificat că punctul slab al JNA a fost inabilitatea acesteia de a iniția un asalt coordonat, cu trupe bine motivate și echipate. Apărătorii croați reușiseră până atunci să respingă atacuri separate ale JNA, concentrate în câte un singur sector de luptă, dar nu dispuneau de numărul necesar de oameni pentru a face față unui atac coordonat concomitent în mai multe sectoare. Pe 30
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul JNA Mladen Bratić a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje, pe 4 noiembrie. Asaltul amfibiu a fost încununat de succes și a împărțit perimetrul Vukovarului în două, izolând un grup de apărători croați în Borovo Naselje. Chiar și în aceste condiții, apărătorii au rezistat până pe 16 noiembrie. La sud, „Grupul de Operațiuni Sud” al Armatei Populare Iugoslave a curățit sistematic centrul orașului, izolându-i pe puținii apărători rămași. O colină cheie a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
onomatopee. Un exemplu din franceză este "cocorico" „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural "des cocoricos" (literal „cucuriguuri”). Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: "poc" > "a pocni", "vâj" > "a vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare de noroi” (la bicicletă). O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot forma mai ales verbe: Cuvinte onomatopeice derivate se pot deriva mai
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
fost rechemați sub arme. Guvernul rus nu a declarat însă legea marțială sau starea de urgență în Cecenia sau Rusia. În ziua următoare, forțele rusești au capturat strategicele Înălțimi Terski din vecinătatea capitalei Groznîi, alungându-i pe cei 200 de apărători ceceni. După lupte grele, Rusia a încercuit baza cecenă din satul Goragorski, în vestul orașului. Pe 21 octombrie 1999, o rachetă rusească cu rază scurtă de acțiune a lovit piața centrală din Groznîi, ucigând peste 140 de oameni, inclusiv multe
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
termina de Anul Nou. Ziua următoare, cecenii au recapturat pentru scurtă vreme orășelul Novogroznenski. Pe 1 decembrie 1999, după săptămâni de lupte intense, forțele ruse conduse de general-maiorul Vladimir Șamanov au ocupat Alkan-Iurt, un sat aflat la sud de Groznîi. Apărătorii ceceni și străini au pricinuit numeroase victime în rândurile trupelor rusești, ucigând, conform unor relatări, peste 70 de soldați ruși înainte să se retragă, dar suferind la rândul lor pierderi grele. În aceeași zi, separatiștii ceceni au început să execute
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
-și forțele pe diferitele secțiuni ale zidurilor, caer erau apărate de 200 de turnuri. Bohemund și-a așezat tabăra în partea nordică a orașului, Godefroy în cea răsăriteană, iar Raimond și episcopul Adhemar în sud. În data de 16 mai, apărătorii turci ai garnizoanei au coborât de pe ziduri pentru a-i ataca pe cruciați, însă au fost respinși cu pierderea a 200 dintre ei. În continuare, turcii au trimis mesaje sultanului Kilij Arslan (aflat sub zidurile orașului Melitene), implorându-l să
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
nu vor fi micii dregători atenți “ocna va mănâncă!” Și mai mult denotă temerea în fața haiducilor adresa din 16 Octombrie (1843) a cârmuirii de Dolj de a se mobiliza o potera de 200 de oameni “cu tot felul de arme apărătoare, iar o ceață de dorobanți se va preumbla zi și noapte în picere prin sate, a zdrobi ceață”. Este importantă mențiunea făcută în raport cum că s’a aflat că Stânga ar fi zis că “vrea să vină la Plescoi
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
aleasă președintă de onoare a Frontului feminin, susținând eforturile organizațiilor de femei afiliate pentru a salva drepturile și libertățile cetățenești, amenințate de ascensiunea fascismului în Europa. Adela Xenopol (1861-1939) Adela Xenopol (1861 - 1939); scriitoare, publicistă, una dintre cele mai consecvente apărătoare ale ideilor feminismului liberal românesc. Primele sale scrieri, apărute sub titlul Încercări literare (Iași, 1888), sunt închinate eroilor războiului de independență (1877 - 1878) și mamelor care și-au pierdut fiii pe front. Între anii 1896 - 1898, editează la Iași revista
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
secțiuni ale zidurilor, caer erau apărate de 200 de turnuri. Bohemund și-a așezat tabăra în partea nordică a orașului, Godefroy în cea răsăriteană, iar Raymond de Saint-Gilles și episcopul Adhemar de Monteil în sud. În data de 16 mai, apărătorii turci ai garnizoanei au coborât de pe ziduri pentru a-i ataca pe cruciați, însă au fost respinși cu pierderea a 200 dintre el. În continuare, turcii au trimis mesaje sultanului Kilij Arslan (aflat sub zidurile orașului Melitene), implorându-l să
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
rândul său, Tatikios a fost instruit să se alăture cruciaților și să atace direct zidurile Niceei, odată cu Boutoumites, astfel încât să lase impresia că bizantinii au fost cei care au capturat orașul. Operațiunea a reușit întocmai, astfel că la 19 iunie apărătorii turci s-au predat generalului Boutoumites. Când cruciații au descoperit manevra lui Alexios, au reacționat vehement, dat fiind că ei sperau să poată jefui Niceea, fiind în căutare de bani și provizii. Cu toate acestea, Boutoumites a fost numit "dux
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
al VII-lea, nu era doar de natură teritorială, ci implica și diferențe culturale și politice semnificative. includea ducatele longobarde de la nord-est de Regatul longobard, dintre care un rol mai proeminent au jucat: Ducatele din Austria longobardă se prezentau ca apărătoare ale spiritul războinic și cuceritor al vechilor longobarzi. Față de celelalte regiuni stăpânite de aceștia, aici au supraviețuit cel mai mult vechile culte păgâne, iar dintre cei convertiți la creștinism cei mai mulți aderaseră la arianism, fiind astfel dușmani principali față de papii de la
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
mare și puteau fi reaprovizionate și sprijinite cu forțe noi de către marina otomană. Kolokotronis a organizat asediul Tripoliței începând din mai, reușind să cucerească orașul pe 23 septembrie. Orașul a fost dat devastat de gloate furioase timp de două zile . Apărătorii turci ai Actrocorinthului au negociat îndelung predarea orașului, eveniment care a avut loc pe 14 ianuarie 1822. Prima regiuni din Grecia Centrală care s-au revoltat a fost Focida (24 martie) și Amphissa (27 martie). În Beoția, orașul Levadeia a fost
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
sus-menționata. Începând cu data de 4 ianuarie 2002, Marius Striblea este titular al Cabinetului Individual de Avocat „Marius Sebastian Striblea”, din Iași, strada Agatha Barsescu, nr.6, județul Iași. Marius Striblea a devenit un avocat căutat, cunoscut mai ales că apărător a unor nume controversate din lumea interlopă, a fotbalului sau din politică. Astfel, de-a lungul timpului i-a avut ca clienți pe Vasile Drutcă, fostul președinte de la Politehnica Iași, fotbalistul Ionuț Bâlba, Daniel Pancu, fostul deputat PSD de Neamț
Marius Striblea () [Corola-website/Science/322637_a_323966]
-
zile, Béxarul a fost ocupat de circa 1500 de soldați mexicani, care au ridicat rapid un drapel roșu, anunțând că nu vor lua prizonieri. În următoarele 13 zile, armata mexicană a asediat misiunea Alamo. Câteva mici ciocniri le-au dat apărătorilor optimismul de care aveau mare nevoie, dar au avut un impact real redus. Bowie s-a îmbolnăvit la 24 februarie, lăsându-l pe Travis singur la comanda forțelor texiane. În aceeași zi, Travis a trimis curieri cu o scrisoare adresată
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
21 de ani înainte. Guiscard a asaltat orașul Centuripe, însă a întâmpinat o puternică rezistență, drept pentru care a renunțat, trecând mai departe. Paternò a capitulat, iar el și-a condus armata către Enna (pe atunci, Castrogiovanni), o fortăreață formidabilă. Apărătorii sarazini au ieșit în câmp deschis și au fost înfrânți, însă Enna nu a căzut. Guiscard s-a întors, lăsând o fortăreață la San Marco d'Alunzio, denumită astfel după primul său fort construit în Calabria. Până la venirea Crăciunului, el
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
polonezi din Danzig erau, de asemenea, acolo. Toți prizonieri au fost judecați de Curtea Marțială a unității Gruppe Eberhardt din cadrul Wehrmacht-ului. Un prim grup de 28 de prizonieri de la Victoriaschule, având un singur ofițer al Wehrmacht-ului ca avocat apărător, a fost judecat la 8 septembrie, iar un al doilea grup de 10, care s-au refăcut în spital de pe urma rănilor suferite, la 30 septembrie. Toți au fost condamnați la moarte ca luptători ilegali în temeiul dreptului penal militar german
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
președintele completului de judecată și-a îndeplinit cu neglijență atribuțiile. Decizia instanței germane a fost pronunțată ca urmare a activității unui autor german, Dieter Schenk, care a publicat o monografie despre apărarea oficiul poștal și s-a referit la executarea apărătorilor ca la o crimă judiciară ("Justizmord"). Schenk subliniază rolul forțelor de poliție din Danzig în asaltul asupra oficiului poștal, ceea ce a făcut ca tribunalul militar (Curtea marțială a Wehrmacht-ului) să nu aibă competența de a-i judeca pe apărători
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
teutonilor, iar orașul Malbork capitala țării ordinului teutonic. Castelul din Sztum a fost construit de către ordinul teutonic în anii 1326-1331, în locul unei fortificații anterioare prusace. A fost construit pe o insulă în mijlocul vechiului Lac Alb. Castelul juca rol de pod apărător pentru castelul din Malbork din partea de Sud. De asemenea a fost reședința de vară a marelui maestru. Sztumie a rămas în conducerea ordinului pănă la 6 ianuarie 1468, cînd a fost întrodusă în Regatul Poloniei și pentru mult timp a
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]