888 matches
-
așeză, cu ultimele crâmpeie de amintire în ochi. Acestea pieriră ca niște umbre, lăsând în urma lor un reziduu voalat de trecerea timpului. Într-o doară, acționă un comutator de pe pupitrul său de comandă. Deodată, un indicator se aprinse deasupra tastei apăsate, aruncând asupra lui Parker o lumină verde. ― Tu ce culoare ai? întrebă. ― Verde! Admise Brett după ce-a repetat pe tastura sa procedura activare-verificare. ― Și eu! zise Parker, resemnat. Rămase cu ochii la bulele care se aglutinau în sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un cuvânt, dar îmi scăpa tâlcul acestei incantații. Când a tăcut, parcă mi-era teamă s-o ating, într-atît mi se părea de fermecată, de inaccesibilă. A vorbit tot ea întîi. (Rămăsesem cu o mână pe genunchi și cu cealaltă apăsată palmă pe pământ, parcă mă legasem și eu, printr-o magie a gestului.) ― Acum nu ne mai desparte nimeni, Allan. Acum sunt a ta, cu desăvârșire a ta... O mângâiai, căutând cuvinte pe care nu i le mai spusesem până
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dorește, în esență, cotidianul de la cel a cărui soartă a izbucnit în mijlocul său? Un posibil răspuns ar putea fi aici: integrarea în uniformitatea relaționărilor umane de zi cu zi, adaptarea individualului la conexiunile dinamice ale cetății, la sensul și prezentul apăsat al acesteia. Așadar, fragilitatea ludică a copilăriei, impulsiunea trepidantă specifică adolescenței, fermitatea echilibrantă a maturității și așezarea sinelui în propria stingere odată cu apusul spre enigma morții, toate aceste stări corespondente secvențelor evolutive ale vieții sunt preluate și supuse în sistematica
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei definiri cuprinzătoare, se între-zărește pentru suferind, pentru intuiția sa palpitândă drept dimensiunea primordialităților întemeietoare. Cel pătruns de sfâșierea ascuțită ce sfredelește dinspre trup spre spirit ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în lavele unor încercări titanice dobândind putința saltului întru profunzime spre energiile întemeietoare. Aceste energii sunt asumate de suferind drept prezența abisală ce învăluie imanentul ca fundament
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dată à contre-cœur, ceea ce se citește pe chipul distant al Sophiei) de a o păstra și pe micuța Yvonne în salon. Ca urmare, se instalează cu prețioasa povară pe genunchi și îi mângâie perișorul blonziu și firav cu mișcări prea apăsate. — Cât privește incidentul de la Mamornița, s-au mai ivit noutăți care să explice cum s-a întâmplat ? Ce întrebare fără rost ! Dar tânărul Ialomițeanu se bucură de îngăduința Profesorului. Ce ar putea să mai fie nou după atâta vreme ? ! răspunde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o să fie bine - trebuie să plec. Când mai vii? Nu știu. Peste o sută de ani. Veghează și roagă-te. Unde te duci? La cinema. Bună dimineața. Pearl. Bună dimineața, domnule profesor. Pearl, care deschisese ușa Papucului la clinchetul soneriei apăsate de John Robert, îi făcu o plecăciune. Numai în fața lui se pleca. Făcea parte din teatrul, care nu era teatru, destinat lui John Robert. Ce mai faci? Foarte bine, mulțumesc. Vai, sunteți ud leoarcă. Filozoful era într-adevăr muiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vica Lungu trecea pe coridorul școlii medii mixte, serioasă nevoie mare, privind fix înainte, fără să vadă nimic nici în dreapta, nici în stânga, și carnea obrajilor, puțină câtă avea, fiindcă Vica era slabă și înaltă, se clătina în ritmul mersului ei apăsat și grăbit. Într-un fel, se asemăna cu Iepele Marilena și Melisa, dar n-avea nici pe departe farmecul lor. Era foarte studioasă. Dar era ea oare cu ceva mai brează? Dănilă sări dintr-un singur avânt gardul proprietății Onofrei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în curte, urmat îndeaproape de Hadarag, care își rotea privirea cam înspăimântată prin curte. În cele din urmă, și-a oprit-o întrebătoare asupra Marandei, care a clătinat ușor din cap a „nu”. Răspunsul lui Hadarag a fost un clipit apăsat, ceea ce ar fi însemnat „am înțeles”. Rusul s-a dus glonț spre grajd. Unde sunt animalele: vitele, caii, oile? a întrebat răstit. Hadarag, care a auzit geamătul lui Toaibă, a răspuns pe limba rusului: 101 Aiștia nu au animale. Bărbatul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sărac astăzi lașul, nu se putea altfel când colinele parcă se lasă. Stau să cadă merele roșii învăluind orașul dinspre Galata; un aer tare, prea tare de Ionathane, ca Bohotinul, toamna, mustind de Busuioacă; E mai sărac astăzi lașul - coline apăsate de vremuri; dar de ce e parcă mai trist? Didi e peste tot, printre noi! Scrisoare lui Petru Proca Nu-ncetai niciodată să-alergi Și nu te fereai niciodată de lume; De-o vreme, însă, nu te vedeam pe străzi, Credeam că
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
fruntea în fața hotărârii măriei tale, doamne - a grăit postelnicul cu înțelepciune. Să se atârne pecetea noastră la această adevărată carte și să se facă cunoscută tuturor - mari și mici. Vodă și-a întors fața spre mitropolit și apoi, cu pas apăsat, a părăsit sala tronului, așa cum a intrat: cu priviri repezi către cei din divan și spre strajă...După clerici, au ieșit boierii, neuitând să-și respecte rangul. Am rămas neclintit la măsuța mea de scris, de unde auzeam pașii celor ieșiți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a venit lângă mine. Cu glas scăzut, a pornit să-mi spună ce să scriu. Când totul a fost gata, logofătul s-a înfățișat domnului: Am făcut întocmai după porunca măriei tale, doamne. Diac, citește! a poruncit vodă cu glas apăsat. „Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan, domn al țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor...că dăm și am dat această carte a noastră mănăstirii noastre de la Neamț...pentru aceea ca să fie slobod și în bunăvoie să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
arunce în cei doi. întinse brațul și lovi capacul călimării imense, ce țăcăni. Rușinat de stângăcia gestului, pipăi cu o mână tremurătoare de orb biroul, și se rezemă și cu palma aceasta. Cealaltă, pe care o ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte distinsă. A.da vorbea încă! Ce mai vrea? . . . Maxențiu nu mai auzea și ar fi trebuit să audă. O pânză subțire ca de păianjen i se așezase pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe miri, după care, rosti, gâfâit: na! Să vă fie de bine: și nunta, și dragostea, și vila și întreaga viață viitoare, pe care v-o doriți, de-aici încolo! Și se îndepărtă, pe una din aleile parcului, cu mers apăsat, clocotind de nervi. SCHIORUL DE LA RUSCA Sergentul Cezar al lui Cezăruș era de servici în turnulețul de pază al unității militare cu profil special,în materie de supraveghere și informații privind solul, aerul și cerul unei mari zone a țării
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
or să-i prețuiască cum se cuvine! Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! spuse italianul dînd din cap. Prostii și nimic altceva! — Exact cum Îi spuneam unui tip... reluă tînărul. — Nu, domnule! rosti evreul pe un ton apăsat și hotărît, zîmbind cu un cinism amar. Nu, domnule, nici să n-aud! Așa ceva nu-i de mine! CÎnd o să-mi dau duhul și-or să se-adune toți În jurul marelui sicriu, continuă el făcînd un gest grăitor, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute căuș. Apoi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă! bombăni cel scund. Eu, unul, n-am de gînd să m-apuc de legănat copii tîmpiți. Ai auzit ce-am zis, nu? replică Bull pe un ton apăsat și amenințător. Da, da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai aud clanța! Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se frîngeau pretutindeni de clocotul vijelios al apelor limpezi și iuți, milioane de ochișori clipeau și licăreau, totul se mișca Într-o lunecare foșnitoare, Întunericul fertil murmura, aripile băteau cu putere, pustietatea cînta o simfonie, dar nicăieri nu răsuna mersul apăsat al cizmelor. Spaniolul s-a Întors pe vas și a ridicat pînzele bucuros. Avea doar un singur ochi și nu găsise aur. Cei din Catawba sînt neîntrecuți În arta discuțiilor și dezbaterilor bine argumentate. În timp ce locuitorul din Carolina de Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
serviciile ca gâde! - Mă opun, îl întrerupse Smith. Ascultă, Morton, să nu cumva să omori pisica asta; chiar dacă-i vinovată, e o adevărată comoară pentru biologi. Kent și Smith își aruncau priviri furioase. - Dragul meu Kent, rosti Smith cu glas apăsat, știu bine că voi, chimiștii, ați dori să-l băgați pe motan în retortele voastre și să scoateți din sângele și din carnea lui substanțe chimice. Dar vă cam grăbiți. Noi, biologii, avem nevoie de trupul viu, nu de hoitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oriunde ne-am afla. Unii oameni însă, ca bărbatul ăsta, parcă te fac să te simți nu știu cum, strâmtorat sufletește. Doamne, Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, păcătoșii, robii tăi - și Epiharia își făcu o cruce mare și apăsată, sfârșită pe umărul stâng-amin. Când gândul ei ajunse la păcătoșii, ca la o chemare, bărbatul se îndreptă spre ea. Speriată, își feri privirea și și-o ascunse lateral, în scutul Sfântului Gheorghe, care de veacuri întregi ucidea cu aceeași suliță
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru oamenii de toate religiile. Dar șiiții nu priveau cu ochi buni această întoarcere: de aceea agreaseră un muzeu în orașul în care yasnele din Avesta răsunau și erau încă ascultate la temple. Nici că se putea o ofensă mai apăsată: să dedici un muzeu unei inimi vii a credinței, ca s-o faci să pară îngropată. Locuiau în Katnaviaeh, lângă micul bazar de mătase. Casa le era răcoroasă, aveau fructe și lapte tot timpul anului și vinuri în pivniță. Primeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
EminescuOpVI 32} Și de vin patru antaluri abia trag la o măsea. - Nici că-mi pasă! - Și la luptă în dumbravă ei se scoală, (315) Se apucă de copacii tremurau de - nvălmășeală, Tremură sub ei pământul de-a lor pasuri apăsate, Scăpără cremenea neagră a stîncimei detunate. Crunt Călin de mijloc l-îmflă, pân la vârf de brazi îl urcă, Ca pe-un lemn el îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
asemenea unui demon urmărit de un blestem prin negura nopții. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o față limpede prin mijlocul unor vise turburi și seci. Făt-Frumos zbura... zbura necontenit. - Mă arde-n spate! - zise fata c-un gemăt apăsat, ca și când s-ar fi silit mult ca să nu spuie încă. Făt-Frumos se uită, și văzu o bufniță mare și sură din care nu străluceau decât ochii roșii, ca două fulgere lănțuite de un nor. - Aruncă cutea - zise fata. Făt-Frumos o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Zici că-i auzi. Crezi că... ― Hm, bătrânul se ghemui și mai mult în fotoliu. Cine ar putea ști?! Cine ar putea răspunde? Melania Lupu izbi puternic palmele. ― Dumnezeule! Doar nu credeți în spirite! ― Nu și totuși pașii îi aud! Apăsați, siguri... Exact cum călca el. Nu reușeam să-mi amintesc... ― E lemnul vechi, domnule Popa, mobila, parchetul... Bătrânul ridică privirea. Fața avea o expresie încordată. ― Ascultați! Îi aud! Au ajuns la capătul holului... ― Matei își înfipse unghiile în carne. " Bătrînul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însemna foarte mult dacă ținea seama de toate elementele. Atît de mult încît justifica un nou efort de a o deruta pe Innelda. Hedrock șovăi, iar apoi se apropie de aparatul de comunicare. ― Maiestate, spuse el într-o șoaptă destul de apăsată ― Da? Răspunse atît de prompt încît Hedrock o și văzu brusc așezată în fața unui întreg pupitru cu monitoare, ținînd legătura cu toate aspectele acestei întreprinderi. Cu soldații de pe navele de război, cu cei care așteptau alături de tunurile invizibile, cu Zeydel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Pervoiedov făcu unul din semnele sale și apoi schimbă bisturiul cu foarfecele de tăiat coaste. Tăia metodic coastele la fiecare capăt cu concentrarea urâtă cu care un om își taie unghiile de la picioare. De fiecare dată, păcăitul metalic al lamelor apăsate împreună prin cartilajul costal sporea hotărârea uimită a unghiului dintre sprâncenele doctorului. În sfârșit secționarea fu terminată iar doctorul schimbă din nou foarfecele pe bisturiu. Diener-ul, îndemnat de un semn din partea doctorului Pervoiedov, așeză foarfecele pe masa cealaltă. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]