746 matches
-
-mi sară ochii dacă nu e d’aia bună, care ține căldura! În fața lui, un puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
poze, apoi formularul a fost trimis la șeful pazei. După patruzeci de minute am fost condus într-o clădire verde pe care scria Cantină. Am rămas să aștept acolo. Pe geam puteam vedea bolnavii care se plimbau nervoși, entuziaști sau apatici pe aleile din fața spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau să devieze șișul. Șobolanul fentează larg, din bicepși, schimbă lama în mâna liberă, i-o împlântă lui Vălică piraterește, pe sub coaste și o și răsucește lent, satisfăcut, înainte de a i-o smulge nemilos, din carne! Apoi trece de Îngerul apatic, fără a-i acorda vreo atenție acestuia și-l atacă imediat pe Boss. Rămas singur pe flanc, Vieme o șterge englezește, cu coș cu tot, refugiindu-se înțelept între Avocat și Poet, care se baricadaseră, fiecare, dinapoia câte unui scaun
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la fel. ― Mda. Dallas făcu repede stânga-mprejur, ieși din infirmerie și se îndreptă cu pași mari spre pasarelă. Ash îl urmări din ochi. Tot felul de gânduri i se buluceau în creier. Rămase așa mai mult timp, nemișcat și apatic, apoi reveni la munca lui, la analizele lui. Muncesc prea mult, prea mult, se gândea Dallas trecându-și o mână prin păr. Ash probabil că avea dreptate. Activitățile mele nu-mi dau pace deloc. Pe lângă problema creaturii, trebuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și mai subțirel. Era într-adevăr subțire și delicat, cu ochi fermi, atenți și abătuți. Am ieșit o vreme din șanțurile noastre și ne-am apropiat de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fină care curge fără Încetare și tot peisajul se Închide iar sub un cer jos. După raportul de dimineață, plecăm la instrucție pe platou și nu prea ne mai găsim rezervele de veselie. Din plutonul de oameni uzi care merg apatic În cadență nu mai ies glume, nu mai ies decît vălătuci de aburi În aerul rece, deprimant. Piscul de la răsărit, atunci cînd se vede cîteva clipe printre norii care circulă cu viteză, e alb. Se simte că a nins pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce mais, adică dar? - ori una, ori alta, sau privirea îi cade pe o pasăre fugitivă, ba nu, înțeleg, privirea îi plutește în gol, apatică, ba nu, languroasă, ca o rufă albă scoasă din... nu, nu poate fi așa, longe trebuie să aibă un obiect, poate că pasărea?... poate că pasărea e ca o rufă, o fi o pasăre albă care se afundă... ca... rufa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un altul? Nu-i numai vorba că nu-i în stare să facă ceva sau să impresioneze pe cineva prin capacitățile lui intelectuale - știu că dumneata vezi în George „un erou al timpurilor noastre“. Omul singur și neputincios care devine apatic, apoi alienat și respingător. George e un om respingător. Asta sună reconfortant. Știi că George trăiește într-o schemă temporală foarte ciudată, e ca un criminal care a fost condamnat și eliberat pentru niște crime pe care le va comite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-i spun? Că n-am prea strălucit la școală. Ai rămas cu senzația că ai fost în conflict cu școala? Știi bine că n-am prea strălucit. Mie mi-ai părut mai degrabă... Cum ți-am părut? Mai degrabă... apatică. Apatică! Dumnezeule, Paul, dar tu ești complet aiurit! Apatică, eu! Pe Paul izbucnirea ei îl lăsă perplex. Pe moment, nu-i găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i spun? Că n-am prea strălucit la școală. Ai rămas cu senzația că ai fost în conflict cu școala? Știi bine că n-am prea strălucit. Mie mi-ai părut mai degrabă... Cum ți-am părut? Mai degrabă... apatică. Apatică! Dumnezeule, Paul, dar tu ești complet aiurit! Apatică, eu! Pe Paul izbucnirea ei îl lăsă perplex. Pe moment, nu-i găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
școală. Ai rămas cu senzația că ai fost în conflict cu școala? Știi bine că n-am prea strălucit. Mie mi-ai părut mai degrabă... Cum ți-am părut? Mai degrabă... apatică. Apatică! Dumnezeule, Paul, dar tu ești complet aiurit! Apatică, eu! Pe Paul izbucnirea ei îl lăsă perplex. Pe moment, nu-i găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu reuși să reconstituie nimic din toate astea. Singura
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nevoie de licență. M-am înscris la un concurs, am dat o probă și am intrat. Asta-i tot. Paul nu reușea să-și revină din uluire. Și când te gândești că până acum câteva minute Geta i se păruse apatică. Și nu numai că i se păruse, dar i-o și spusese, când ea, de fapt, se dovedea a fi cea mai întreprinzătoare dintre toți. E drept, îi păruse apatică atunci, demult, la școală. Demult? Dumnezeule, în realitate nu trecuseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gândești că până acum câteva minute Geta i se păruse apatică. Și nu numai că i se păruse, dar i-o și spusese, când ea, de fapt, se dovedea a fi cea mai întreprinzătoare dintre toți. E drept, îi păruse apatică atunci, demult, la școală. Demult? Dumnezeule, în realitate nu trecuseră decât doi ani! Și ea deja era lansată pe calea succesului. La ce-i mai trebuia să studieze dreptul? Judecătoarele și femeile avocat observase ea că aveau, cele mai multe dintre ele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar și o mică teamă că fostul ei coleg dedicat electronicii, fostul premiant al clasei, adică el, ar putea să nu fie interesat de ea. Paul se gândi încă o dată cât de absurd fusese să creadă despre ea că era apatică de felul ei. În realitate, Geta trebuie să fi fost o fire mândră încă din anii de școală. Și poate că țintise de la bun început mult mai departe decât ei toți. Și în plus era femeie. Dar femeie fiind și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar după o perioada de la pierderea îndurată, regele din Uruk retrăiește momentul traumatic al luptei în care Enkidu și-a pierdut viața având imagini și gânduri intruzive recurente. Începe să se întrebe cu teamă despre propria moarte simțindu-se neajutorat, apatic și fără țintă (Birmes et. al., 2003). Lucrețiu (98-55 i. Hr.) descrie în De rerum natura (Despre natura lucrurilor) coșmarurile ce tulbură somnul celor implicați în evenimente marcante. Regii cuceresc cetăți, sunt luați captivi sau strigă puternic în luptă fără a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Mai mult de jumătate dintre participanți au raportat speranțe și așteptări scăzute, o creștere a cinismului și a pesimismului precum și o descreștere a naivității. Un procent de 42% au mărturisit a se simți mai frustrați și mai nervoși, precum și mai apatici, resimțind blazare emoțională. Studiul s-a referit și la strategiile de burnout folosite. Distanțarea emoțională era prezentă nu doar față de clienți cât și față de cercurile sociale personale. Un procent de 17% dintre participanți resimțeau o creștere a sensibilității și a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ciocnesc Între ei medaliile. Suntem cu toții emoționați, dar bine că nu este ceva grav. A fost un an bun, am scris mult, am publicat și, În general, am avut o digestie ușoară, suntem acum la ceasul recoltei, unii nerăbdători, alții apatici, Încă neconvinși, bănuitori la pericolul care Își face apariția tocmai În astfel de momente solemne. Dar organizatorii ne liniștesc, acele vremuri nu se vor mai Întoarce niciodată, acum țara are grijă de poeții săi, și aici nu ne amenință nimeni
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
zâmbi în semn de scuză, cu gura pulsându-i ca a unui păstrăv. Weber îi oferi brațul - stângaci, arhaic, ceva ce nu făcea niciodată. Dădu vina pe Nebraska, pe acel iunie plat, uscat, plin de freamăt. Accentele molcome, fețele late, apatice, țărănești - atât de calcaroase și de ascunse - îl dezorientau, după zeci de ani în vârtejul brun și zgomotos al New Yorkului. Chipurile astea împărtășeau o înțelegere furtivă - a pământului, a vremii, a crizei iminente - care le izola de intruși. Petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crucificat. Se așază și-și întinde mâinile în lături, uluit de atâta mâncare. Nici măcar nu și-a scos haina. — Atunci să fie petrecerea mea de adio. Ea încetează să-și lingă budinca de orez de pe degete. —Cum adică? El stă apatic, cu capul în jos. Îmi dau demisia. Ea se agață de marginea mesei, scuturând din cap. Se prăbușește pe scaunul din fața lui. —Cum adică? Ce vrei să spui? N-are cum să renunțe la munca lui. Imposibil: ca și cum o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tremurând de frică, urmărită de cumplitul dacă. Dacă se întâmplă, cine știe cum...? Era depresie. Nu aș fi recunoscut nici moartă. În restul timpului, mă credeam foarte fericită. Îmi dădeau lacrimile din nimic, dar și de fericire. Pisicel avea laringită și era apatic, iar eu eram convinsă că sunt astfel pedepsită pentru cât sunt de fericită. Și plângeam de mila lui. O luam pe Eva în brațe și o miroseam și mirosul ei era atât de minunat și plângeam. O țineam la sân
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
din 1989. Timpul în care se petrece story-ul este imediat după vizita pontificală în România, moment de înălțătoare și cucernice trăiri întru solidaritate. Atunci, răposatul câine Tambur 1, adăsta alăturea de un grup de babe rurale, privegheate de un cantore apatic și de figura rotofeie a unui preacucernic părinte în miezul vieții, să tot aibe Rotunjimea Sa vreo treizeci și cinci de ani, nu mai mult. Discuția se animase ea mai de demult, așa că intrăm direct în subiect, adică o arătăm scriptural pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o siluetă neagră în sutană stătea țeapănă lîngă pat. Lanark se ridică în capul oaselor. Era monseniorul Noakes care, sugîndu-și buza inferioară, îi zise: — îmi cer scuze pentru deranj, dar consider că problema e de maximă urgență. Avea o voce apatică și stinsă, păînd că se adresează geamantanului maro care-i stătea pe genunchi. Lanark se întreba ce să-i zică, cînd Noakes continuă. — O anumită persoană înu doresc să-i pronunț numele) ți-a spus cu siguranță ce puteri extraordinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să ne mai întîlnim. O să păstrez lucrările astea, dacă-mi dai voie. Vreau să i le arăt directorului. Thaw închise ușa în urma lui. Intrase în clădire într-o stare de epuizare și, pe parcursul interviului, își menținuse o atitudine vlăguită, aproape apatică. Acum fixa coridorul de afară cu un interes speculativ înfierbîntat. Era străjuit de statui albe, ca de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tweed și un amestec confuz de lume care nu era nici de-o parte, nici de alta. Lanark își zise hotărît că, dacă aceasta era noua conducere a Unthank-ului, pe el nu-l impresiona. Aveau gesturi patetice și vehemente sau apatice și plictisite. Unii aveau semnul consiliului pe frunte, dar nici unul nu degaja puterea calmă și reținută a unor bărbați ca Monboddo, Ozenfant și Munro. Ați putea să-mi vorbiți despre comitet? îl întrebă Lanark. — O să ajung la asta. Războiul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
implică un gram de degradare. Aș dori să știu de ce cititorii, în lumea lor, ar trebui să se distreze pe seama faptului că eu nu reușesc să mă descurc în lumea mea. Pentru că eșecurile sînt populare. Sincer, Lanark, ești mult prea apatic și banal pentru a fi distractiv ca om de succes. Dar să nu te simți lezat; majoritatea eroilor sfîrșesc ca tine. Gîndește-te la cartea grecească despre Troia. Pentru a drege o căsătorie destrămată prin adulter, o civilizație petrece zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]