1,004 matches
-
creadă din nou în Levy Pants.“ Arătătorul îl călăuzi spre paragraful următor. „Domnișoara Trixie tot nu ține seama decât de persoana ei, dovedindu-se astfel mai înțeleaptă decât am considerat-o. Presupun că femeia aceasta știe foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei aparent față de Levy Pants. Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare.“ — Iată dovada, domnule Levy, spuse Ignatius, smulgând dosarul din mâinile lui. Interogați-o pe hoașca de Trixie! Senilitatea ei este o prefăcătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru moment. Nu vreau să o mai văd. Cred și eu. Săracul de tine! Ce-ai mai făcut în ultimul timp, Ignatius? Ai tot stat și ai lâncezit la tine în cameră? — Da. Săptămâni întregi. Am fost imobilizat de o apatie nervoasă. Îți aduci aminte de scrisoarea aceea fantezistă despre arestare și accident? Am scris-o când mama mea l-a întâlnit pentru prima dată pe bătrânul acela detracat. Atunci am început să-mi pierd echilibrul. De atunci am căzut mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se pregăti pentru viitor. Acesta este felul intrinsec al Americii de a se pregăti pentru viitor, convingerea că lucrurile vor evolua mai bine dacă vom depune eforturi să le facem mai bine. Acest element specific al culturii americane este opusul apatiei și negării și este motivul pentru care sunt convins că America va aborda noul secol cu speranță și realizări și va învinge, trecând peste orice provocare sau criză. Oamenii vin în SUA pentru a visa și apoi își realizează visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
nimeni, de parcă nici nu exista afară, iar grimasele lor s-au preschimbat În zâmbete extatice de indiferență. Neavând nici energia, nici Însuflețirea și nici nevoia de a conversa În continuare, s-au scufundat și mai adânc În apele tulburi ale apatiei, Întrebându-se de ce naiba locul ăla se numea Café Kundera. În seara aceea, la ora nouă, după ce a luat o masă copioasă, iar luminile s-au stins, printre urări și bătăi din palme, Asya Kazanci a suflat În lumânările de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cineva. Și apoi ceilalți au Început și ei să pună Întrebări: — Îți place orașul? Îți place mâncarea? Cât stai? Ai de gând să revii?... Deși au Întâmpinat-o călduros, s-au Întors destul de repede la atitudinea lor standard de perpetuă apatie, fiindcă nimic nu putea tulbura ritmul greoi ce predomina la Café Kundera. Cei care aveau nevoie de viteză și variație puteau pur și simplu să iasă afară, fiindcă din astea se găseau Îndeajuns pe străzi. Aici domnea o leneveală obligatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi un cadou la fel de Încântător ca și ambalajul sau o bombă. Armanoush a ridicat umerii de parcă s-ar fi oțelit Împotriva unei lovituri, Însă, fiind de atâția ani niște obișnuiți ai cafenelei, membrii grupului se pătrunseseră mult prea mult de apatia locului ca să se agite prea mult timp. Totuși, Asya nu a lăsat agitația să scadă. — Știați că familia lui Armanoush era din Istanbul? a spus Între două migdale. Au fost supuși la tot felul de suferințe În 1915. Mulți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din când În când câte o eșarfă de la ferestrele deschise. Totuși, când traficul a Început să se miște iarăși greoi, și-au reluat cântecele și strigătele cu o forță reînnoită. Curând, un taxi galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Dă-mi voie să mă recomand. Mă numesc Porfiri Petrovici și sunt magistrat investigator. Am venit aici din partea Departamentului de Investigare a Cauzelor Criminale. Virginski nu făcu nici un comentariu la declarațiile sale. ă Recunoști aceste cărți? Virginski se uită cu apatie la cărți și aprobă. ă știi cui îi aparțin? Virginski dădu din cap din nou. ă Cum de le-ați obținut? se ridică să întrebe, pe o voce răgușită și letargică. Virginki nu arătă nicio curiozitate în privința răspunsului și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
simt eu Însămi. Îți vb despre toate, mai mult decât unui prieten, mai mult decât unei prietene. Eu nu am prieteni. Sunt marginalizată. Bunica mi-a făcut horoscopul. Spune k voi avea o perioadă negativă până În iulie, de plictiseală și apatie, fără noutăți În dragoste. Apoi vor urma pasiuni și fericire. Sper să fie așa. Dacă voi reuși să mă Îndrăgostesc, chiar și În iulie, voi fi neb de fericire. Eu vreau să fiu normală. Ieri m-am certat cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vorba despre români, ci în general despre oamenii conectați la spațiul care îl născuse și pe el, în special zona nașterii lui, de la Comoșteni la București. Doar aici putea să simtă fiorul și plăcerea vieții. Cum se depărta, îl cuprindea apatia, devenea slab, iar dacă trecea Dunărea, cădea stors în pulberea drumului și de-acolo în miezul cald al pământului său. Toate aceste lucruri le aflase cu multă cheltuială de timp, împiedicându-se de tot felul de obstacole, iar dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe 23 iunie, În plină după-amiază. Casa părea pustie. Totuși, o fată de vreo cincisprezece ani, complet goală, stătea turcește pe covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Rosamund trebuie să‑i fi fost clar acest lucru și, curios, aproape că nu mă afecta În nici un fel. Soarele Încă nu răsărise și era doar atâta lumină cât să poți deosebi fluidul de solid; marea - un soi de plată apatie, și o corespunzătoare pustietate lăuntrică. Numai Rosamund, care În mod normal era flexibilă, politicoasă, deferentă și prietenoasă, dădea acum la iveală (indiscutabil) o tenacitate subterană și o voință care dovedeau cât de bine pregătită era să țină piept caracterului urâcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și data calendaristică. După care mi‑a agățat un calendar pe perete. Doctorul Își dădu seama că zilele mele se Împotmoleau Într‑o mlaștină de nepăsare față de mine Însumi și că eram adânc demoralizat, că mă lăsam târât, descurajat, În apatie și dezordine. E posibil ca doctorul Bakst să fie acela care m‑a salvat. Cred că Îmi datorez viața acestui doctor și, desigur, lui Rosamund. Doctorul Bakst nu socotea că fusese o greșeală când m‑au transferat „la etaj”, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vor găsi tot pe plaja asta lipsită de alge, copaci și stânci, așteptând ca totul să se strice dintr-un motiv sau altul. Și, așa cum era de așteptat, într-una din zile computerul capotă, iar exploratorul căzu într-o neagră apatie din care nu mai putu să iasă. Înregistrările de la Hewnnn marchează o oprire a reactorului principal și o minimizare a funcțiilor de menținere a vieții până la parametrii 2,34 și 8. În prezent, se pare că Smul Sammoro se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
politic al lui taică-su? Există totuși un Dumnezeu, da, da, există, acum Bălăceanu e în opoziție și ziarele de scandal nu se mai satură de el. Într-un fel, asta mă răcorește. Stau așa în fiecare zi, într-o apatie pe care nu mi-o poate alunga nimeni și nimic. Nu vreau să mă întorc în Buzău, vreau doar să treacă orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
frunze zgomotoase uscate, vânturate energic deasupra capetelor jucăușe și avide să prindă ultima zi blândă în natură. E vremea neplăcerilor copilăriei, a momentelor triste, de pesimism când orice copil e abătut asemenea ploilor reci și ursuze de toamnă. E clipa apatiilor, a nemulțumirilor pentru fiece fapt minor, cel puțin în ochii adulților, a regretelor pentru orice lucru mărunt care în copilărie pare o catastrofă de proporții. Inevitabil va veni și iarna cu nefericire, chiar greutăți de neimaginat pentru unii, dar atât
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
față de mine și În indolența față de Patrie, nu-i decât o dovadă În plus, deosebit de grăitoare, că ți hrănesc cele mai bune gînduri și intenții, ca vechi și loial amic, dorind din tot sufletul să te scol din somnolență și apatie. Însă, pentru Dumnezeu și pentru Țară simpla credință nu ajunge. Deam fi reformați (calviniști) ori protestanți (luterani) ar fi poate suficient pentru mântuirea sufletelor noastre doar să credem cu toată tăria, fără niciun pic de Îndoială. Însă la noi, ortodocșii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
le copia în albumul său. Erau însă zile în care Titi refuza cu îndărătnicie orice propunere de deplasare, sub cuvânt că-i este urât. Atuncea ședea pe o bancă, ascuțind cu atenție creioanele colorate, tăcând cu desăvârșire. Aceste crize de apatie erau aprobate de Aglae ca dovezi de cumințenie, și când Felix invita pe Titi la plimbare și acesta refuza sub cuvânt că-i este urât, Aglae sărea: - Unde să se ducă băiatul, să bată ulițele ca toți pierde-vară? Să stea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pasiuni, depresiunile au acea capacitate de eroziune care consumă din viață, precum valurile mării din uscat. La un simplu deficient, depresiunile nu duc la nici o încordare, la nici un paroxism și la nici un exces, ci la o stare de indiferență și apatie, de stingere lentă și de monotonie liniștită, din care nu pot reieși acele reacțiuni personale și dureroase caracteristice pesimismului. A fi pesimist înseamnă a prezenta un paradox organic, ce dă naștere la contradicții insurmontabile și fatale, care explică efervescența atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
greul ei, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei pe care el era culcat și ea-l săruta, cu ochii semiînchiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil somnoros pe care mama îl dezmiardă... era o apatie, o lipsă de simțire, o lîngezire a vieței * asemenea somnoroșiei. S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. D-zeul meu! gândi ea speriată, dacă m-ar fi văzut cineva?... El era tot ca leșinat... Poate Castelmare... Sărmanul copil, cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că lumina se reaprinsese. Apoi, apucîndu-l cu amândouă mînile de subsuori, îl ridicai, îl apucai strâns de-un braț și-ncepui s-alerg iute cu el până ce intrarăm în stradele orașului... astfel încît, amețit, orbit si dus cu sila, în apatia lui nu se mai uitase înapoi. Venirăm acasă. Ochii săi erau turburi, însă fața luase iar aparința de liniște ce-i era obicinuită. Lampa pe masă o lăsasem aprinsă și fumega pe stinse. - O, D-zeul meu, aș vrea să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
alta. Și ceea ce-l jena mai mult era că această lume contrazicea în curentul ei curentului aceluia pe care el și-l pusese ca ținta istoriei omenești. El citise încă-n tinerețe scrieri de-ale enciclopediștilor, dar ei-i insuflase apatie. Dovezile lor îi păreau silite, căci se {EminescuOpVII 312} --ndreptau toate contra unei axiome pe care el nu permitea nimănui s-o nege: atotputernicia lui Dumnezeu. El își închipuia că un om trebuie să fie bolnav sau foarte nenorocit pentru ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
justifică nevoia de a redeschide dosarul maselor: ca și ideea de inconștient, ideea de masă provoacă un inconfort difuz împotriva căreia nu se pot lua măsuri de precauție. Creșterea violenței în marile orașe, proliferarea conflictelor etnice, revigorarea practicilor "magice", nașterea apatiei politice, concertele gigantice care reunesc oamenii la fel ca practicile religioase, "huliganii" străzilor și stadioanelor și alte asemenea fenomene nu pot lăsa indiferentă psihologia colectivă. Am explicat în mai multe reprize și-mi mențin aceste remarci, scrie tranșant Serge Moscovici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
credințe suprastructuri ușoare înălțate pe o bază economică solidă, psihologia mulțimilor le consideră fundamentele permanente ale vieții sociale. Fără credințe, lipsite de ideile lor forță, grupurile umane sînt inerte și vide, spune această știință. Ele se descompun și cad în apatie, asemenea unui om care nu-și mai află rostul vieții. "Grație credințelor generale, scrie Le Bon, oamenii din toate vremurile sînt înconjurați de o rețea de tradiții, opinii și cutume de sub jugul cărora nu au cum scăpa și care îi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În planul intelectului, ea înlătură ambiguitatea, iar în cel al sentimentelor moderația. Partizanii săi află în ea o senzație de exaltare și atotputernicie care hrănește convingerea de a aparține unui grup care "are dreptate". Ea le justifică zelul scoțîndu-i din apatie, din această stare desanimado, cum spun spaniolii, caracterizată prin lipsa de animație și dezgust față de viață. Tot ea le asigură triumful patimii. Puterea fanatismului asupra mulțimilor e dată de convingerea că urmează un ideal autentic, al lor. Idealul creează o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]