11,066 matches
-
la mine nu au mai venit! Dar n-am putut...timidă, am plecat Cu ochii-nlăcrimați și suspinând Și cu speranța pâlpâind în suflet Că poate vor veni cândva...curând! Dar...parcă-aud o voce ce mă cheamă Și tainic, se apleacă a-mi șopti: Noi locuim în inima din piept De-ai să ne cauți, să știi...ne vei găsi! Referință Bibliografică: Căutând...fericirea! / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor
CĂUTÂND...FERICIREA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384168_a_385497]
-
mă opresc o clipă lacrima clară se naște din zid, ochiul privește și țipă în luciul opalin de pe rid. Undele norului parcă renăscute se adapă la focul inimii săgetând, liniștea naște vorbe tăcute aerul aplaudă printr-un sunet blând. Mă aplec și caut prinosul de altfel aduc. E noapte și verdele împunge, eu plâng! Referință Bibliografică: Năluca / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1900, Anul VI, 14 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate
NĂLUCA de PETRU JIPA în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384175_a_385504]
-
de ce.Mă temeam de cocoașa ei și de picioarele inerte pe care le ținea pe treapta căruciorului,dar mă impresiona puterea și viteza cu care manevra aparatul atunci când niciunul din nepoții săi nu era prin preajmă să-l împingă.Ușor aplecată în față din cauza coloanei deformate,permanent gesticulând îmi cerea o cană cu apă să-și potolească setea aproape de fiecare dată când tata îi ungea căruciorul. Floarea nu se născuse cu handicap ci a căzut din pod când era copil ori
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
gânduri și, fără să zăbovească, spuse: - Mergem, frățioare! Chiar mă întrebam când ai de gând să-mi ceri asta. Plecară deci cei doi frați, trecând pe lângă fânărie și urcând pe poteca îngustă din spatele casei spre livada bătrână, unde cireșii își aplecau crengile la pâmânt sub greutatea ciucurilor de cireșe roșii și negre, dulci ca mierea de te ustura gâtul de coapte ce erau. Cei doi frați au început să culeagă cireșe, iar Lena aștepta cu nerăbdare, surprinzător de tăcută, ca fratele
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
Au ajuns la un copac bătrân, bătrân. - Aici, Simona, am ajuns la căsuța mea! - Dar eu nu pot să intru acolo, zise Simona, ușa de la casa ta e atât de mică! - Hai,încearcă ,să vezi că poți. Simona mică se aplecă încetișor. Ajunse lângă arici. O, dar ce mică sunt acum ! Tati, tati uite sunt mică, mică, pot să intru în buzunarul tău. Nu-l văzu pe tati, dar reuși să intre în căsuța ariciului. Pe un pătuț doi arici mititei
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
cap și alaiul se-mprăștie în jurul falsei figuri politice, mânuind stetoscop, tensiometru, glucometru, cercetându-i pe rând fundul ochilor, limba, pulsul, reflexele, îi palpară abdomenul, ficatul (aici icni puțintel din pricina durerii surde)... Un halat alb, mai lat în umeri, se aplecă spre urechea căpeteniei și-i șopti ceva. Pupilele mărite ale Profesorului nu anunțau nimic bun. Lătră scurt niște ordine și apoi se pierdu într-un zâmbet unsuros în fața pacientului de rang înalt: -Vaaai, au descoperit băieții niște simptome ciudate, ceva
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
Ligya Diaconescu și Silvia-Elisabeta Gângu. În Capitolul III este vorba despre „Eroii cântecului patriotic, Eroii mei aromâni, Aura Luca și un “Epilog“ în care aduce mulțumiri emisiunii Next Star care a găzduit-o. “Vă mulțumesc încă o dată că v-ați aplecat cu iubire și smerenie, asupra umilei mele personae! Fiți binecuvântați! “Practic cartea se încheie cu o poezie scrisă de Lorelai și dedicată actorului Dan Negru. Conchid aceste pagini cu ce afirmă scriitorul George Coandă:”Alberta Moșneguțu-Lorelai este o pildă Admirabilă
P. LORELAI- POVESTIRI DE PRIN LUME ADUNATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384281_a_385610]
-
Iată dragii mei elevi, descoperiți în voi prima luptă cu viața.Băieți și fete ai clasei a IX-a, orice s-ar întâmpla în viața voastră , important este să nu renunțați, să luptați cinstit să supraviețuiți.Chiar dacă sunteți foarte tineri! Apleacă trist capul în piept și rămâne pe gânduri . Scena 2 Sala profesorilor, în timpul pauzei elevilor , după ora de dirigenție. Intră în sală, profesoara. de economie politică - tovarășa prof. Duncean , o blondă de patruzeci ani, soția directorului de liceu.O figură
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
aibă o activitate continuă și să se gândească: azi cum să fac să intru în compatibilitate cu publicul, să nu îl dezamăgesc? Și apoi, ca orice artist de scenă, cănd treci pe strada oamenii te salută cu respect și se apleacă în fața ta dacă muncă pe care ai depus-o este de calitate. Noi avem norocul că opera noastră rămâne și nu se devalorizează, dimpotrivă: cu timpul, îi crește valoarea. La fel si aurul. - Pictați și expuneți de 45 de ani
Interviu cu pictorul Teodor Visan [Corola-blog/BlogPost/97175_a_98467]
-
trei coreografii înscenate independent unele față de altele, Stephanie Thiersch caută esență fericirii noastre în viață: în ce măsură suntem determinați de originea noastră, de viață la un loc cu natura și de viziunile noastre privind viitorul? Un solo intim, "White Landing" se apleacă asupra copilăriei. Duetul "Nature Morte" este în căutarea unei forme existențiale umane între domesticire și sălbăticire, iar trio-ul care încheie seria "Near Miss" prezintă viitorul nostru sub forma unor ființe hibride extaziate, fără contact cu pământul. Pe parcursul celor trei
Happy Living Trilogy [Corola-blog/BlogPost/97681_a_98973]
-
-n lumină, În praf se scaldă-un guguștiuc. Abia ating cu-al meu picior Cărarea verde spre grădină, Printre gherghine și bujori Se vede-un chip drag în lumină... Bunica cu năframă neagră, Cu părul nins și fața blândă, Stă aplecată pe răzorul, Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă... Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri, Și tremurând mi- atinge chipul Cu degetele ei subțiri... Mă ia de mână și mă duce Să îmi arate
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
leagăn scârțâie-n lumină,În praf se scaldă-un guguștiuc.Abia ating cu-al meu piciorCărarea verde spre grădină,Printre gherghine și bujoriSe vede-un chip drag în lumină...Bunica cu năframă neagră,Cu părul nins și fața blândă,Stă aplecată pe răzorul,Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă...Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri,Și tremurând mi- atinge chipulCu degetele ei subțiri...Mă ia de mână și mă duceSă îmi arate bătătura...E
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
din 22 februarie 2017. Doamne, genunchii în rugăciune nu îi mai simt.... Simt doar că în suflet îmi cresc aripi greoaie, Sufletu-mi plânge și adesea presimt, Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă-ndoaie.... Și atunci îmi aplec aripile de lut pământesc, Și cu ele mă prind de tot ce e bun... Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc! Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi cresc
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
stea! Citește mai mult Doamne, genunchii în rugăciune nu îi mai simt.... Simt doar că în suflet îmi cresc aripi greoaie,Sufletu-mi plânge și adesea presimt, Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă-ndoaie.... Și atunci îmi aplec aripile de lut pământesc,Și cu ele mă prind de tot ce e bun...Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc!Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi crescDeznădejdi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
care toarce caier vara...... XXIV. RUGĂCIUNE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017. În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar, Tu, ținându-mă de mână, să mă duci către altar Și acolo să m-așezi în genunchi, la rugăciune, Rănile și-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
care-adesea m-au durut. Când pierdută-n griji mărunte vorbe am să spun în gând, ... Citește mai mult În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem,Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem.Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta,Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea!Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar,Tu, ținându-mă de mână, să mă duci către altarși acolo să m-așezi în genunchi, la rugăciune,Rănile și-a
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
la liniștea supremă Când îndrăgostiții visători plutesc deasupra ta Știu o noapte ireală, când împodobită cu diademă Luna cobora în ape limpezi, fără pudoare se scălda. Urca apoi din nou pe cer și raza-i magic împletită În ramurile salciei, aplecată peste ape încunună Cu măreție împărătească noaptea clară. Răsplătită Gingașa clipă de aur aleargă cu valurile împreună. Îți văd și undele zvelte lovindu-se suav de maluri Aud și geamătul înăbușit al apelor, binecunoscut Când vântul modelator furios preface unda
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
zăcea în praful de pe stradă. Trecătorii priveau, întorceau capul zâmbind: ce l-o fi năucit, soarele sau Ha, ha, ha ! Să zacă, așa îi trebuie ! Se apropie cu pași timizi, o fetișcană. Să fi avut 12 ani. O copilă ! Se aplecă deasupra bărbatului întins pe caldarâm, îi puse o mână pe frunte, scoase din buzunarul foarte mic ce-l avea pe bluzița scurtă, o sticluță mică. Îi puse la nas și brusc bărbatul sări drept în picioare. Privi în jur buimăcit
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
soarele nebun. Dar și ăsta dispăruse ! Și îi era atât de frig ! Acum, privește-mă ! O copilă, aceea ce-i pusese pe față micuțul obiect ce ar fi putut să semene cu o sticluță de parfum., apăru în fața ochilor săi aplecați spre piciorele sale. Dar numai o jumătate din corp se afla în fața ochilor. Sunt cu membrele mele ce nu seamănă cu ale tale, în solul pe care calc. Pentru că eu calc pe altă rocă nu pe cea pe care ești
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
inhibiții și totuși umanistă. - Să sperăm că, atâta timp cât nu este și atee, nu este o lume convențională, conchise Tibi și demară piezându-se în traficul aglomerat, printre tramvaie, bikeri și taximetriști nervoși”. Așa se încheie această scriere inteligentă, frumoasă, ce se apleacă, și ea, asemenea altora de atare factură, asupra mereu nedezlegatelor enigme ce însoțesc destinul efemer și chinuit al omului de pământ (ha' adham), în impenetrabila eternitate. La capătul lecturii, dincolo de tot ce-am însemnat mai înainte, mie, scrib bătrân, mi-
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
viața Și nici oceanul maluri n-ar avea să cuprindă, Cuvântul ce din somn trezește dimineața Și soarele cu un zâmbet ar putea să-l aprindă! Și de ți-aș povesti, ar trece marea dealul Cărunta frunte munții încet vor apleca Pe doruri risipite să îi sărute malul Când vorba mea duioasă glasu-și va ridica. Și de ți-aș povesti, de-o inima ce bate Când numără nisipul ce curge din clepsidră Că până sus la ceruri ecoul ei răzbate Cu toate că
ȘI DE ȚI-AŞ POVESTI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383797_a_385126]
-
-Ține minte aceste senzații! Când ai nevoie să alungi stări ori sentimente neplăcute, caută în memorie aceste imagini pe care le vezi acum cuplate cu această stare, și vei vedea cât de repede pleacă cele nedorite. - Ești minunat! Spun eu aplecându-mă ușor spre el și rezemând capul pe umărul lui. Vezi de ce spun eu că ești unic? Toate acestea le știu și eu dar când le spui tu cu acest ton baritonal, care pentru mine are o rezonanță aparte, ele
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
Și stând acolo, pacea îi revine Privind alene-al flăcărilor joc. Te-ating încet. Tu te așterni în mine, Ca vântul când adie printre flori. Sub alintarea ta simt că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca roua îmi pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori. Te ning încet. Tu te așterni în mine, Ca grâul presărat după arat, Ce
... TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380187_a_381516]
-
flori și fructe. - De ești muza mea, te rog nu pleca, întinse Poetul mâna spre globul lipsit de culoare al soarelui! Se împiedică de cișmeaua fierbinte și năluca îi pieri din față. Cu mâinile nesigure, apăsă cotul cișmelei și se aplecă peste șuvoiul răcoritor al apei. Bău cu nesaț, își spălă fața și brațele, după care, ușor înviorat, o luă încet către baltă. Pescarul stătea întins la umbra sălciilor, urmărind undițele sprijinite de mal cu pripoane bifurcate cioplite din lemn. - Câți
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
privire marca, după forma specială a sticlei și asta îl hotărî să coboare și să aducă el, sticlele promise de Florin. Coborî, așeză cutia de carton și culese de pe jos sticlele rostogolite pe care, le așeză cu grijă la loc. Aplecându-se să le ia pe ultimele două, observă sub una dintre ele, o frunză, al cărei format îi păru cunoscut. O ridică. Nu se înșelase; era ceea ce li se arătase deseori la instruiri și de altfel, o găsise destul de des
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]