904 matches
-
public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să înțeleagă ce se întîmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat înainte în gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală pusă în evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, încet și tăcut, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
își mobilizează resursele creierului, pentru a se adapta. Indiferent dacă își ciupește nările sau își freacă nasul cu arătătorul îndoit, față de dumneavoastră are aceeași dispoziție psihologică: respingerea. Cele cinci gesturi ilustrate mai sus sunt negative. Fața interlocutorului este întotdeauna ușor aplecată. Și este de o importanță crucială să remarcăm acest ultim detaliu, pentru că alte micromâncărimi în zona nasului pot fi de natură pozitivă. Dacă un interlocutor nu mai are încredere în dumneavoastră, nu aveți încotro, trebuie să vă resemnați. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
persoană nu ne apreciază, lasă să se creadă acest lucru prin intermediul pleoapelor inferioare căzute, care descoperă albul ochilor. Când aveți ocazia, priviți fotografiile arestaților, din fișierele poliției. În ciuda obligației de a lua poziția reglementară, delincvenții au întotdeauna capul un pic aplecat și ne arată albul ochiului, care exprimă emoții foarte negative. În schimb, atunci când albul ochilor nu este descoperit la bază decât puțin, iar mușchiul preceptal?? / orbicular este viguros, aceasta exprimă o mare însuflețire și o profundă dorință de comunicare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Repar frigidere, congelatoare la domiciliul clientului, inclusiv la sate. Tel. 454685, 0744690481. EXECUTĂM INSTALAȚII de încălzire, sanitare, înlocuim coloane, apartamente, subsoluri, intervenții, reparații. Tel. 488221, 0740960237. ARAGAZE, montez, reglez, verific, repar. Tel. 487950, 0722310186. Pierdut câine Samoyede, femelă, urechile puțin aplecate, răspunde la numele Aga. Ofer recompensă. Tel. 487362, 0724806060. Pierdut câine Collie (Lassie), galben cu alb, zona Bălcescu, Elisabetin, accidentat. Ofer recompensă. Tel. 496935, 0723154991. Pierdut câine rasa Collie, în zona Mehala, culoare alb cu maro, tatuaj urechea stângă, în
Agenda2005-01-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283236_a_284565]
-
era un sunet pe de-a-ntregul în regulă. Roșcatul (guleratul) își încetini pașii. Parcă bănuia ceva. Chiar o fi oare glasul unui tovarăș de-al lor? Ajunseră la o poiană. Roșcatul se opri la marginea desișului și privi, printre crengile aplecate ale brazilor, spre poiană. Cât de luminos era totul acolo, afară! În curățenia sa neatinsă, zăpada strălucea uniform în lumina albastră a zorilor timpurii. Nici o urmă suspectă nu o întina. Lupul înaintă câțiva pași, în libertate. Se auzi o împușcătură
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
lumina și nu mai pot vedea/ decît în pace decît în bucurie/ cu nevinovăție” (Discurs despre apoteoză). Sub unghiul viziunii, avem a face cu detritusurile încă dulci, purtînd mirajul începuturilor absolute, ale unui Paradis: „Îndoliat de fluturi/ un lac// albastrul aplecat/ într-o fîntînă// un echivoc de coapsă și măr dulce/ cu lăcomia apei/ cu lăcomia inimii în valve/ cu lăcomia viermelui în fructe/ cu lăcomia golului în cîntec -// sub plutele spulzite de beteală” (Îndoliat de fluturi). Sub unghiul tehnicii, înregistrăm
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
un stat vegetal. "Plouase și mirosea a plante strivite" - a moarte cu iz jilav de buruieni trîntite la pămînt. A reavăn, a sfîrșit. Dai, peste tot în țesătura cu ochiuri rare, dacă poți merge cu degetul pe contur, de curba aplecată a corpurilor căzînd frumos. O femeie îngenuncheată într-o catedrală, despre care n-o să spună nimic nici una din monografiile orașului, un trunchi de platan picînd de-a curmezișul șoselei după ce l-au tăiat, un arbore pierzîndu-și fructele. O viață care
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
duse în bucătărie, fără să se spele, cu părul răvășit, și primul lucru pe care-l văzu, în penumbra gri a dimineții, fu goliciunea strălucitoare a unor coapse albe, bine sculptate. Rămase fără suflare. Maria Rita, în genunchi, cu corpul aplecat înainte, freca energic podeaua. - Maria Rita, spuse, simțind că se sufoca, tremurând de excitație. Ea trebuie că nu-l simțise, pentru că nu întoarse capul, frecând mai departe, în genunchi. Făcu un pas spre ea și se opri, fără a-și
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Petre Pandrea „are gura rea, căzând repede pe enormități”. Dimensiunea istorică și istorico-politică a memorialisticii românești îl interesează pe Al. Săndulescu poate la fel de mult ca dimensiunea literară a acestei memorialistici. De aceea nici nu se ocupă în carte de memorialiștii aplecați prea mult asupra lor înșile, abstrași din istorie și „rupți” de politic (un Radu Petrescu), ci de cei implicați, fie direct în practica politică (I. G. Duca, Argetoianu), fie ca indivizi care au suportat vitregiile unei epoci și ale unor
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
ani am făcut un început de chelie, așa că am hotărît să mă tund foarte scurt. De regulă, port costume gri, cravate discrete și nu par prea vesel. Cu tunsoarea mea scurtă, cu ochelarii fini și chipul mohorît, cu capul puțin aplecat ca să aud mai bine un mix de cînturi funerare creștine, mă simțeam foarte în largul meu, mai mult decît la o nuntă, bunăoară. Hotărît lucru, înmormîntările sînt domeniul meu. Am încetat să pedalez, am tușit ușor. Pe pajiștile din jur
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
cu lăcomie aerul, urmă mirosul, păși un șănțuleț, încălecă un gard, intră într-o vie, zări sub un măslin scobit o colibă scundă, și fumul urca și se răsucea fuior deasupra acoperișului de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit, aplecată înainte pe un cuptor zidit, la intrarea colibei, se căznea să coacă pâine; lângă ea un câine, negru, cu pete galbene, își sprijinise picioarele dinainte de cuptoraș și deschidea o gură adâncă, hămesită, plină de dinți. Auzi călcăturile în vie, se
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
elvețian, la ceasurile opt dimineața, artistul e la ușa atelierului său din Pangratti. Străbate mai anevoie drumul de cîteva sute de metri de la casa sa din strada Zambaccian pînă aici, dar îl face numai și numai pe jos. E mai aplecat decît apare în desenul lui Corneliu Baba, prietenul său cel mai de aproape. Acolo, silueta lui e de cocostîrc albastru, ori de pasăre cu picioare înalte și subțiri, alergînd prin savana africană. Curînd se vor aduna în desaga pe care
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
când răsună solemn cele douăsprezece bătăi de orologiu ale Revelionului... Cu ce poate el să-l servească?... Negrul pusese întrebare continuând să atingă podeaua când cu vârful pantofilor, când cu tocurile, dând în același timp și din coate, cu bustul aplecat, în poziția clasică a dansatorilor de step. Cetățeanul român se uita uimit în jur. Erau de toate. Ce să fi ales?... Banane, că nu prea mai văzuse... Cât dorește onoratul client... Mușteriul a stat, s-a gândit și a zis
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]
-
ei. Înțeleg încă o dată cît îl iubește pe Andrei Pleșu. Și că orice greutate poate fi spulberată de chestia asta. Îi zăresc și emoția pe sub borurile largi ale pălăriei texane. Vreau să plec și o simt pe Tita lîngă mine, aplecată cumva, pregătită pentru un mic dialog complice. Mă întorc cu ochii plini de lacrimi și îi văd zîmbetul. E fericită! , lumea e a mea. Uneori, joia, poate fi minunat! Cît pentru săptămîni, și luni, și ani.
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
de fluturi cu zborul greoi/ poate un adaos, poate o lipsă/ o priveam cu ochi umezi și miopi/ peste iarba fierbinte și verde aprinsă/ Cu tâmplele arse de aripi/ o tânără fată alergând/ ca o femeie peste clape de pian/ aplecată, visând și cântând/ Nu vreau un fluture într-un ac/ nu vreau o frunză într-o carte/ și alte povești sunt la fel/ îmi șoptea ea aparte/ Ea alerga - simți, clipocind, susur/ rază, nervuri, fir de mătasă/ verde fluid, ochii
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
Maestru. Citeam diferite documente din vitrinele Muzeului și mă simțeam copleșită. Turneul lui Enescu de la New York, fotografii aiuritoare, obiecte. O istorie în mici fragmente, în detalii. În dreapta pianului Steinway and Sons văd o statuetă din bronz. Capul lui Enescu. Puțin aplecat. Patru zile mi s-a părut că a ascultat atent și el, ca și mine, ca și noi toți lecțiile lui Dan Grigore. Un master class ca o formă de spectacol. O întîlnire cu muzica cea tămăduitoare. Care poate să
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
ploile pe care le "adoră". Rolul jucat în piesa epistolară de Aurel Dumitrașcu pare unul al grației desprinse de orice constrângere exterioară. În schimb, lui Adrian Alui Gheorghe i s-a dat truda cotidiană, fără nici un orizont, cu fruntea mereu aplecată și șalele tari... Treptat însă, cei doi poeți și prieteni atât de diferiți realizează că rolurile acestea sunt distribuite nu de un Creator transcendent (Aurel Dumitrașcu e de altfel un ateu convins), ci de la un centru de comandă administrativ-ideologică. Tinerii
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
și extraordinar de frumos. Are trăsături delicat cizelate. E o copie a lui taică-său la modul minor și bizantin. Vitalitatea agresivă a lui Zaharia a căpătat la fiu o moliciune nobilă, ambiguă. Uriașul cocon îmi sărută mâna cu ceremonie, aplecat adânc. Îi simt mirosul părului de mătase, văd ochii furioși ai lui Zaharia și, în vis, știu că visul e o răzbunare: sunt foarte tânără, plac, îl fac să sufere, îl lovesc în ce are mai scump. Nu am nevoie
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
gît: ba, pe cine vrei tu să păcălești, să mai păcălești? Cei din sală rămîn așa, aaa: scoate șișul? țintește bărbia? nu, nici vorbă, în primă clipă-i fiul lui Frankestein, într-a doua-i doar o gorilă drăguță, ușor aplecata înainte, cu mîinile bălăngănindu-i-se pe la genunchi, din cînd în cînd se-ndreaptă și-și da părul de pe frunte și e un mujic arătos, cei de-afară stau cu nasurile pe geam, rînjesc, sînt din Ensor, drăguții de ei
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
Demonia contrariilor ce se suprimă reciproc e înlocuită de o subtilă (pe alocuri chiar sapiențială) comunicare a lor, într-o perspectivă a relativității. Nimic nu e bătut în cuie în acel mediu de-o infinită, misterioasă diversitate care e Lumea, aplecată precum o Muză absolută asupra textului. Darurile ei sînt derutante în opoziția lor părelnică și nu o dată reversibile în tîlcul ce-l conțin. Alternativ, asistăm la dezontologizarea poemului, restrîns la un glacial joc de forme fascinante în sine și la
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
snopul de grâu verde încă de țeava cișmelei având în acel loc o sârmă înnegrită ca un fel de zgardă... C. întârzie lângă cișmeaua făcând zgomot cu jetul ei de apă neîntrerupt trimis departe, în timp ce nașa F. măturând prin preajmă, aplecată, lasă să i se vadă ciorapii răsuciți în jurul jartierei, picioarele, pulpele ei albe plecând brusc în sus... V. făcut după fizicul lui P.P. activistul, un profesor de filosofie care amintea tot timpul de Karl Jaspers, ceea ce era surprinzător la un
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
priveam aiurit casele țigluite, curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu găleata... mă fascina totul, fiece lucru, fiece ființă... mi se părea tulburătoare orice mișcare...orice fiță inconștientă de șold...mă îndrăgosteam de necunoscute aplecate adînc peste straturi proaspete de ceapă verde... de motănăraia visînd în neștire , într-un abandon total, într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
vreau s-o las să plece din mine. Nu vreau s-o las să-mi smulgă mai multă lumină. Pentru că acolo, în lumina aceea, se petrece timpul meu. Cer cufundat Mă plimb printre singurătățile mele ca printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
ta colindă peste lume/ Și ochiul meu născut de trupul ei se-arată/ Și trupul meu e umbra eternului ei trup/ Intrat în umbra cea adevărată// Și cum și-ntinde mâna se-ntinde mâna mea/ Spre umărul tău rece și aplecat și mare/ Și cum își lasă fruntea se lasă geana mea/ Și gura mea se lasă spre trista-ți răsuflare". Iubirea și moartea sunt astfel teme care se contaminează reciproc, în tradiție romantică; erosul capătă reflexe ale tanatosului, iar trăirea
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
și mai depășesc o iarnă feroce, o scot la capăt ascunși în văgăunele lor calde, cinice... Numai că eu uitasem de chestia cu trestia și mă lăudam cu performanțele mele bătrîneilor ocrotitori! Am discutat îndelung cu Mișu, se plimba ușor aplecat, nu ca deasupra, bățos... obosit , dezabuzat ( "E nasol să fii mort" , zicea...), bucuros însă că-și "fentase" încă o data observatorii darnici... Mi-am recunoscut greșeala, am reintrat în odaia mea albă, încăperea de probă martor... și m-am trezit speriat
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]