451 matches
-
pe C1-C2, dinamică, în flexie și extensie) și pe baza examenului CT (arată pe secțiunile transversale ale coloanei distanțarea posterioară a apofizei odontoide față de arcul anterior al atlasului). 2) subluxarea verticală ascendentă a apofizei odontoide: se manifestă prin ascensionarea vârfului apofizei odontoide cu mai mult de 7 mm față de linia Chamberlain sau cu mai mult de 4,5 mm față de linia MacGregor. Frecvent se asociază și o subluxare anterioară. Acest al doilea tip de leziune cervicală din cadrul PR este mai rară
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
bulbară pe care o poate da. 3) subluxarea atlantoaxoidiană posterioară: este rară. Interesează doar 6% din leziunile cervicale din PR. Ele constau în deplasarea atlasului înapoi față de craniu și față de axis. Sunt rezultatul unor leziuni articulare complexe, fie fractura bazei apofizei odontoide, erodată masiv de procesul inflamator cronic, fie fractură patologică a arcului anterior al atlasului. Subluxația atlantoaxoidiană posterioară interesează doar cazurile de PR cu evoluție prelungită. 4) leziuni cervicale rare în cadrul evoluției PR: Afectarea coloanei cervicale în cadrul PR poate interesa
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
pometului obrazului, peretele lateral și planșeul orbitei și ia parte la formarea pereților fosei temporale și infratemporale și arcadei zigomatice. Are 3 fețe (laterală - facială, temporală, orbitară), 5 margini (antero-inferioară - maxilară, antero-superioară - orbitară, postero-superioară - temporală, postero-inferioară, postero-medială), 2 procese sau apofize (frontal, temporal). Se articulează cu osul frontal, sfenoid, temporal și maxilă Fața laterală ("Facies lateralis") sau fața facială (malară) privește antero-lateral, este patrulateră, convexă, netedă. Pe ea se găsește un mic orificiu zigomatico-facial ("Foramen zygomaticofaciale"), adesea dublu și ocazional absent
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
au orificii separate pe fața orbitară. Marginea antero-superioară (orbitală) este netedă și concavă; formează porțiunea inferolaterală a aditusului orbitei și separă fața orbitară a zigomaticului de fața laterală a zigomaticului. Marginea antero-inferioară (maxilară) este rugoasă, groasă și se articulează cu apofiza zigomatică a maxilei formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxillaris"). O parte a mușchiului ridicător al buzei superioare ("Musculus levator labii superioris") se inserează pe această margine. Marginea postero-superioară (temporală) este sinuoasă, convexă în sus și concavă în jos, ia parte la
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Corpul maxilei ("Corpus maxillae") prezintă o bază și un vârf și are 4 fețe: 4 procese (apofize) Structurile interioare: Corpul maxilei ("Corpus maxillae") este porțiunea centrală, globuloasă, a maxilei, având forma unei piramide triunghiulare. Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe (nazală, anterioară, infratemporală și orbitară) și trei margini (anterioară, posterioară și inferioară) Fața anterioară
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă convexă situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă convexă situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează arcada dentară superioară ("arcus dentalis superior"). Marginea sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară numită arcada alveolară ("Arcus alveolaris"), în care sînt săpate cavități numite alveole dentare ("Alveoli dentales"), pentru rădăcinile a opt dinți
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
a opt dinți supriori. Alveolele dentare, despărțite între ele prin septuri interalveolare ("Septa intralveolaria"), se îngustează în profunzime. În alveolele dinților multiradiculari (molari) se văd și septuri interradiculare ("Septa interradicularia") care separă rădăcinile acestor dinți. Pe fața anterioară (externă) a apofizei alveolare se văd reliefurile alveolelor dentare, proeminențile alveolare ("Juga alveolaria"); relieful cel mai pronunțat este determinat de canin. Procesul alveolar lipsește la sugar, apare o dată cu dentiția și involuează la edentați. Procesul alveolar al maxilei prezintă cavitățile de recepție pentru rădăcinile
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini (anterioară, posterioară, inferioară și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului. Procesul orbitar al osului palatin ("Processus orbitalis ossis palatini") este o apofiză a osului palatin ce se află la partea antero-superioară și laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, înaintea scobiturii sfenopalatine. Are o formă cuboidală cu trei fețișoare articulare (maxilară, etmoidală și sfenoidală) și două fețișoare nearticulare (orbitară și pterigopalatină), și
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
înaintea scobiturii sfenopalatine. Are o formă cuboidală cu trei fețișoare articulare (maxilară, etmoidală și sfenoidală) și două fețișoare nearticulare (orbitară și pterigopalatină), și înconjoară sinusul aerian al procesului orbitar. Procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini") este o apofiză, situată posterior pe partea de sus a lamei perpendiculare a osului palatin, fiind despărțit de procesul orbitar prin incizura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina"). Este o lamă patrulateră subțire, aplicată peste lama medială a procesului pterigoid și apoi recurbată dedesubtul corpului osului
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
sfenoidului și transformată astfel, în gaura sfenopalatină ("Foramen sphenopalatinum") prin care trec artera și vena sfenopalatină și ramuri nervoase nazale din ganglionul sfenopalatin. Această gaură conectează fosa pterigopalatină cu partea posterioară a meatului superior. Procesul piramidal ("Processus pyramidalis") este o apofiză situată la partea inferioară a osului palatin, la locul de unire al lamei orizontale cu lama perpendiculară. Procesul piramidal se îndreaptă înapoi și lateral, pătrunzând în incizura pterigoidă dintre cele două lame (laterală și medială) ale procesului pterigoid, completând astfel
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
falangă a degetelor se află câte un disc adeziv datorită unei secreții glandulare. Cu ajutorul acestor discuri brotăceii se pot fixa pe frunzele și ramurile arborilor. Centura scapulară este arciferă; maxilarul superior prevăzut cu dinți. Vertebrele sunt procelice, nu au coaste, apofizele transverse ale vertebrelor sacrale sunt dilatate. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea animalului, punând-o în armonie cu substratul, astfel brotăcelul ("Hyla arborea") pe vegetație are culoarea verde intens, iar pe
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
separat de acestea prin parietale. Există un os intercalar (opistotic) și un os orbitosfenoid. Bazisfenoidul este prezent sau absent. Postclavicularul este fixat pe partea internă a clavicularului. Vertebrele de la baza caudalei sunt îndoite în sus. Coastele se fixează de vertebre, apofizele transverse sunt reduse sau chiar lipsesc. Vezica aeriană este simplă, voluminoasă, bine dezvoltată și comunică cu esofagul. Stomacul curbat, în forma unui tub îndoit, fără cecuri oarbe. Intestinul este prevăzut cu apendice pilorice numeroase (între 17 și 210). Oviductele rudimentare
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
NV Dobrogei și într-unele granite din Carpații Meridionali și din Munții Apuseni. După fazele intrusive au avut loc și faze efuzive, dar resturile ultimelor au fost îndepărtate ulterior de către eroziune, astfel că parțial intruziunile (sub formă de lacolite, batolite, apofize, stockuri, filoane, etc... - unele alungite pe zeci de kilometri) - concordante cu sensul de stratificare al șisturilor cristaline și aliniate, au fost scoase la zi. Spre sfârșitul etapei orogenetice eroziunea a determinat peneplenizarea munților, iar soclul lor a devenit rigid și
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
cu dinți fini pe oasele gurii (adică pe fălci). Craniul lateroparietal și tropibazic; orbitosfenoidul, bazisfenoidul și supramaxilarul absente; al doilea os infraorbitar atinge (se articulează cu) preopercularul. Opistoticul (intercalarul) și metapterigoidul prezente. Oasele nazalele legate printr-o membrană de frontale; apofiza de pe suprafața inferioară a nazalelor le prinde strâns de parasfenoid și de etmoidalele laterale. Un singur metacleitru (postcleitru) sau el lipsește. Pe fața ventrală a hipocoracoidului se află o piesă osoasă de membrană, numită de diverși autori: ectocoracoid, interclavicular sau
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
vindecarea se face spontan odată cu creșterea în vârstă și osificarea tuberozității. Durerea este lejeră, intermitentă, cedează la repaus și reapare imediat după eforturi; rareori determină o veritabilă impotență funcțională. În final când tuberozitatea anterioară a tibiei este osificată, durerea dispare, apofiza rămânând mai voluminoasă. Diagnostic diferențial trebuie făcut cu: În cazurile ușoare se recomandă un repaus relativ cu interzicerea sporturilor de performanță, dar fără împiedicarea activității școlare. Se evită exercițiile excesive, mai ales flexia completă a genunchiului. Se poate utiliza și
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
la vârf. Oasele faringiene 2, 3 și 4 de pe fiecare latură, sunt contopite în câte o singură piesă masticatoare, prevăzută cu dinți; cele două piese de pe fiecare latură rămân independente; marginea lor superioară e concavă și se articulează de o apofiză convexă a parasfenoidului. Oasele faringiene inferioare concrescute, adică cele stângi se concresc cu simetricele lor de pe partea dreaptă. Dinții faringieni sunt conici sau rotunjiți. Înotătoarele au radii țepoase. Au o singură înotătoare dorsală, a cărei parte anterioară spinoasă (țepoasă) este
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
în cavitatea abdominală. Uterul este bicorn. Placenta la început este difuză, iar mai târziu devine zonală și caducă. Au o pereche sau două perechi de mamele inguinale și uneori o pereche axilară. Craniul este mic și turtit lateral, cu o apofiză zigomatică puternică. Coloana vertebrală are o convexitate mare dorsală. Clavicula lipsește. Creierul este de tip macrosmatic și cu circumvoluții puține. Au o mare acuitate vizuală, la care se adaugă și un simț bine dezvoltat al auzului. Nasc câte 1-3 pui
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
Bulele timpanice osoase de dimensiuni mici, aplatizate. Canalul infraorbital este larg și traversat de un fascicul al maseterului. Foramenele incisivilor sunt mici. Oasele lacrimale sunt absente și deci osul zigomatic nu este în contact cu osul lacrimal. Mandibula cu o apofiză angulară mică. Apofiza coronoidă a mandibulei lată, alungită, iar apofiza condiliană foarte mult scurtată. Neurocraniul are două suprafețe articulare pentru mandibulă: pe cea anterioară mandibula se fixează în timpul săpării și roaderii, iar pe cea posterioară - în timpul masticației și în repaus
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
de dimensiuni mici, aplatizate. Canalul infraorbital este larg și traversat de un fascicul al maseterului. Foramenele incisivilor sunt mici. Oasele lacrimale sunt absente și deci osul zigomatic nu este în contact cu osul lacrimal. Mandibula cu o apofiză angulară mică. Apofiza coronoidă a mandibulei lată, alungită, iar apofiza condiliană foarte mult scurtată. Neurocraniul are două suprafețe articulare pentru mandibulă: pe cea anterioară mandibula se fixează în timpul săpării și roaderii, iar pe cea posterioară - în timpul masticației și în repaus. Scheletul trunchiului se
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
larg și traversat de un fascicul al maseterului. Foramenele incisivilor sunt mici. Oasele lacrimale sunt absente și deci osul zigomatic nu este în contact cu osul lacrimal. Mandibula cu o apofiză angulară mică. Apofiza coronoidă a mandibulei lată, alungită, iar apofiza condiliană foarte mult scurtată. Neurocraniul are două suprafețe articulare pentru mandibulă: pe cea anterioară mandibula se fixează în timpul săpării și roaderii, iar pe cea posterioară - în timpul masticației și în repaus. Scheletul trunchiului se caracterizează prin clavicule lungi și subțiri, omoplat
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
ca unealtă pentru săpat. Excrescențele interne a buzelor izolează incisivii de cavitatea bucală și în timpul săpării pământul nu pătrunde în gură. Incisivi, mai ales cei inferiori, sunt foarte puternici. Cei inferiori se întind în tot lungul mandibulei determinând formarea unei apofize osoase în vecinătatea condilului articular. Coroanele molarilor de înălțime medie sau scurtă, de tip brahidont sau semihipsodont, cu rădăcini, deși slab dezvoltate. Pe suprafața lor de triturare cutată există insule de smalț. Femela are două perechi de mamele: o pereche
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
Femelele au două perechi de mamelele. Craniul cerebral și cel facial au lungimi aproximativ egale. Orbitele mari, marginile lor nu proeminează lateral. Creasta sagitală absentă. Oasele lacrimale cu un singur orificiu al canalului lacrimal. Palatul osos lat. Mandibula cu o apofiza coronoidă slab dezvoltată. Sunt animale fricoase și de aceea tot timpul sunt precaute, ieșind în căutarea hranei numai noaptea. Din acest motiv au rămas puțin cunoscuți oamenilor de știință. Sunt animale nocturne și solitare. Sunt buni alergători; unii duc o
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
mișcă, apoi își desprinde inelele corpului musculos și o înghite. Prada o înghite întreagă, începând de regulă de la cap. Ouăle de dimensiunea celor de găină sau de rață le înghite întregi, iar coaja lor este sfărâmată în esofag cu ajutorul hipapofizelor (apofizele spinoase alungite ale vertebrelor anterioare) care apasă de sus ouăle înghițite, acționând ca un ferăstrău. Rămășițele cojii sfărâmate trec prin tractul intestinal și sunt apoi eliminate în afară. În căutarea ouălor de păsări vizitează regulat cuiburile și adăposturile pentru păsări
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]