448 matches
-
partea posterioară, prezintă sternul alcătuit din mai multe segmente: manubrium, mezostern, apofiză xifoidă și prevăzut cu o creastă mediană ce amintește de carena de la păsări. Centura scapulară: Prezintă două clavicule puternice și curbate și două scapulare prevăzute cu câte o apofiză coracoidă. Scapularele sunt mari, se deplasează pe partea dorsală dând posibilitatea inserției mușchilor ce determină mișcarea aripilor în zbor ca și a mușchilor ce fixează centura la coloana vertebrală. Membrele anterioare: S-au depărtat între ele cu tot cu scapularul cu 90o
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
la coloana vertebrală. Membrele posterioare: Femurul face un unghi aproape drept cu coloana vertebrală, iar tibia are o dezvoltare completă și peroneul este redus la un filet osos. Tarsul preizintă trei șiruri de oase, dintre oasele tarsiene, calcaneul prezintă o apofiză numită pinten și lung adesea cât gamba, situat în grosimea marginii uropatagiului, asigurându-i extensia. La unele specii, la exteriorul pintenului se găsește un lob tegumentar numit epiblemă (în interiorul acestuia există uneori o ramificație a pintenului). Metatarsienele sunt relativ scurte
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Puncția aortică translombară stângă suprarenală (din Monnier JP, Chermet J. Guide pratique de radiologie vasculaire. Masson, Paris 1978)70: a. Pacient în procubitus, punctul de intrare cutanată și proiecția lui T12 sunt pe o linie înclinată la 450 față de axa apofizelor spinale. b. Vedere laterală: direcția acului face 450 cu orizontala. c. Vedere transversală: acul e îndreptat la 450 în jos și înăuntru. Dezavantajele diferitelor căi de abord pentru DSA în sindromul Leriche: Calea translombară: cantitate mare de substanță de contrast
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
arcadele dento-alveolare sunt situate într-un spațiu denumit culoar dentar, care împarte incomplet cavitatea orală în două porțiuni: vestibulul oral și cavitatea orală propriu-zisă. Vestibulul oral este reprezentat de spațiul cuprins între pereții antero-laterali ai cavității și fețele externe ale apofizelor dento-alveolare maxilare și mandibulare. Cavitatea orală propriu-zisă este cuprinsă între fețele interne ale arcadelor dento-alveolare și istmul buco-faringian. Separația dintre cele două compartimente (vestibul și cavitate orală propriu-zisă) este incompletă, deoarece: -chiar când arcadele dento-alveolare sunt în contact ele comunică
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
edentație extinsă, atrofia crestei edentate să modifice definitiv această demarcație. Această separare a interiorului cavității orale are importanță mai mult descriptivă. Toate elementele morfo-structurale situate în vestibulul oral vor primi denumirea de “vestibulare”: fețele vestibulare ale dinților, versanții vestibulari ai apofizelor dento-alveolare, respectiv ai crestelor edentate. În nominalizarea suprafețelor opuse celor vestibulare, respectiv situate spre cavitatea orală propriu-zisă, vom utiliza termenul “oral”, mai precis palatinat pentru maxilar și lingual pentru mandibulă. Celelalte suprafețe orientate spre linia mediană sau spre limita posterioara
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
inserție ligamentelor desmodontale și, ca atare, se va adapta morfologic, luând formă de clepsidră subțire la mijloc și îngroșat la extremități, acolo unde resorbția osoasă este mai accentuată. Osul alveolar (13-d) - dentar, după Beltrami - Fig. 14 - este situat la nivelul apofizelor dento-alveolare ale maxilarului și mandibulei, conformând alveolele dentare care adăpostesc și sprijină rădăcinile dinților. Alveolele sunt separate între ele prin septuri interdentare. Osul alveolar este un os spongios delimitat la exterior de “corticala externă” comună cu a oaselor maxilare. La
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
respectă regula simetriei stânga-dreapta față de linia mediană, devenind dinți omologi pe aceeași arcadă. De exemplu, premolarul 1 maxilar dreapta este omolog cu premolarul 1 maxilar stânga. Dinții se constituie în hemiarcade simetrice prin dimensiunea și aranjamentul lor. Hemiarcadele de pe aceeași apofiză dento-alveolară formează arcadele dentare. Între cele două arcade, maxilară și mandibulară, funcțional antagonice, se stabilesc rapoarte precise care vor constitui și parametrii rapoartelor de contact statice și dinamice (ocluzale). Toți dinții umani se descriu cu aceiași termeni anatomo-topografici, cu toate că există
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mandibular, respectiv maxilar, după o arhitectură specifică, necesară îndeplinirii funcțiilor globale ale sistemului stomatognat, respectând rapoarte precise inter și intra-arcadice. Sub denumirea de arcadă dento-alveolară înțelegem structura morfo-funcțională care cuprinde șirurile de dinți și sistemele lor de implantare în alveolele apofizelor alveolare. Clinic, la arcadele dentare se ia în considerare un tot unitar format din componenta vizibilă în cavitatea orală, realizată din coroanele clinice ale dinților, care se corelează la componenta intraalveolară formată din rădăcinile clinice, împreună cu componenta de legătură cu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dinților laterali. b) Axele de implantare La maxilar există o convergență aplicală (fig. 59) a dinților, iar la mandibulă (fig. 60) o divergență aplicală. Prelungind axele dinților mandibulari și axele dinților maxilari, se constată că ele se unesc la nivelul apofizei crista galii a osului frontal, realizând un con definit de VILLAIN ca, “con de sustentație” (fig. 61). Posibilitatea realizării spațiale a conului de sustentație rezultă din sumarea valorii în grade a înclinării dentare în grade față de verticală. Toți dinții au
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cei 4 mm\ fapt important pentru realizarea modelajului dinților. c) Curbele de ocluzie se realizează în cele trei planuri spațiale: 1. Curba sagitală Spee (fig. 73) este dată de succesiunea cuspizilor laterali pe un arc de cerc cu centrul în apofiza crista galii. Simetrică stânga-dreapta, este concavă la mandibulă și convexă la maxilar. Se poate evidenția și aprecia dimensional cu ajutorul riglei (fig. 74), așezată pe cuspidul caninului mandibular și pe cuspidul DV al molarului trei. Rigla simulează coarda arcului de cerc
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
2. Curba de ocluzie transversală (MONSON și WILLAIN, fig. 75), rezultă din înclinarea spre lingual a fețelor ocluzale ale dinților mandibulari și orientarea spre vestibular a dinților maxilari. Această înclinare determină un arc de cerc cu centrul tot la nivelul apofizei crista galii și care trece prin vârful cuspizilor vestibulari și orali ai dintelui respectiv. Se evidențiază cu o riglă așezată pe vârful a doi cuspizi mandibulari omologi. Amplitudinea maximă are 5 mm la nivelul liniei mediene a planșeului. Ambele curbe
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
pot fi mai mult sau mai puțin accentuate, diminuate până la aplatizare sau inversate. 3. Curba vestibulară (fig. 76) rezultă prin unirea cu o linie orizontală a tangentelor la maximum de convexitate a fețelor vestibulare dentare. Centrul acestei curbe este tot apofiza crista galii și maximum de amplitudine este la nivelul molarului prin mandibular. Amplitudinea este variabilă de la individ la individ și este în relație directă cu tonusul grupelor musculare ce participă la formarea culoarului neutral. d) Planul de ocluzie este suprafața
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ca în trombocitopenie. 3. Puncția sternală și studiul frotiului medular Puncția sternală este cea mai simplă metodă și mai rapidă metodă de exploare a măduvei osoase. Locurile de elecție pentru puncție la adult sunt sternul (Fig. 81), creasta iliacă și apofizele vertebrale lombare. La copil este preferabilă puncționarea platoului tibial, a crestei iliace sau a calcaneului. Puncția necesită un ac special numit trocar, prevăzut cu mandren și opritor reglabil pentru adaptarea lungimii de pătrundere. Aspiratul medular este etalat pe lamă și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și dorsale se pot suda a asigurând rigiditatea coloanei vertebrale, iar vertebrele lombare, sacrale și unele codale se sudează formând osul sacral. Cutia toracică: Este mult lărgită în partea posterioară, prezintă sternul alcătuit din mai m multe segmente: manubrium, mezostern, apofiză xifoidă și prevăzut cu o creastă mediană ce amintește de carena de la păsări. Centura scapulară: Prezintă două clavicule puternice și curbate și două scapulare prevăzute c cu câte o apofiză coracoidă. Scapularele sunt mari, se deplasează pe partea dorsală dând
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
prezintă sternul alcătuit din mai m multe segmente: manubrium, mezostern, apofiză xifoidă și prevăzut cu o creastă mediană ce amintește de carena de la păsări. Centura scapulară: Prezintă două clavicule puternice și curbate și două scapulare prevăzute c cu câte o apofiză coracoidă. Scapularele sunt mari, se deplasează pe partea dorsală dând posibilitatea inserției mușchilor ce determină mișcarea aripilor în zbor ca și a mușchilor ce fixează centura la coloana vertebral centura la coloana vertebrală. Membrele anterioare: S-au depărtat între ele
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
vertebrală. Membrele posterioare: Femurul face un unghi aproape drept cu coloana vertebrală, iar tibia a are o dezvoltare completă și peroneul este redus la un fi filet osos. Tarsul preizintă trei șiruri de oase, dintre oasele tarsiene, calcaneul prezintă o apofiză numit numită pinten pinten și lung adesea cât gamba, situat în grosimea marginii uropatagiului, asigurându-i e extensia. La unele specii, la exteriorul pintenului se găsește un lob tegumentar numit epiblemă (în interiorul acestuia există uneori o ramificație a pi pintenului
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
sunt în număr de 12 situate pe artera radială la nivelul unui segment de 5-6 cm, unde se ia și în mod obișnuit pulsul (ca în medicina alopatică), dar se cercetează trei niveluri și două profunzimi: pulsul central, la nivelul apofizei stiloide radiale; pulsul superior, proximal de apofiza stiloidă radială; pulsul inferior, distal de apofiza stiloidă radială. Pentru fiecare din cele trei niveluri se cercetează două profunzimi: pulsul superficial sesizat printr-un contact ferm, dar numai ușor apăsat al degetului explorator
Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
artera radială la nivelul unui segment de 5-6 cm, unde se ia și în mod obișnuit pulsul (ca în medicina alopatică), dar se cercetează trei niveluri și două profunzimi: pulsul central, la nivelul apofizei stiloide radiale; pulsul superior, proximal de apofiza stiloidă radială; pulsul inferior, distal de apofiza stiloidă radială. Pentru fiecare din cele trei niveluri se cercetează două profunzimi: pulsul superficial sesizat printr-un contact ferm, dar numai ușor apăsat al degetului explorator; pulsul profund sesizat printr-o apăsare mai
Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
5-6 cm, unde se ia și în mod obișnuit pulsul (ca în medicina alopatică), dar se cercetează trei niveluri și două profunzimi: pulsul central, la nivelul apofizei stiloide radiale; pulsul superior, proximal de apofiza stiloidă radială; pulsul inferior, distal de apofiza stiloidă radială. Pentru fiecare din cele trei niveluri se cercetează două profunzimi: pulsul superficial sesizat printr-un contact ferm, dar numai ușor apăsat al degetului explorator; pulsul profund sesizat printr-o apăsare mai insistentă, dar fără a comprima complet artera
Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
mici, au semnificația unei condiții, care ține de tegument (sclerodermie), cutie toracică (spondilită ankilopoietică), pleură (pahipleurită), parenchim pulmonar (fibroză pulmonară) sau bronșii (bronșiectazii extinse), care împiedică expansiunea corectă a toracelui în timpii respiratori. · Coloana vertebrală se palpează ”punctând” cu policele apofizele spinoase și urmărind eventualele modificări în ax ale acesteia. Percuția plămânului se efectuează simetric evitând zona de os și mușchi a scapulei. Percuția coloanei vertebrale se efectuează prin mișcări de lovire, dar nu foarte energice ale apofizelor spinoase, atunci dureri
Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
punctând” cu policele apofizele spinoase și urmărind eventualele modificări în ax ale acesteia. Percuția plămânului se efectuează simetric evitând zona de os și mușchi a scapulei. Percuția coloanei vertebrale se efectuează prin mișcări de lovire, dar nu foarte energice ale apofizelor spinoase, atunci dureri generalizate pot apare în spondilita ankilopoietică, spondiloza cervico-dorso-lombară, mielom multiplu, osteoporoză, metastaze generalizate. · Percuția regiunii lombare (manevra Giordano) cu declanșarea algiilor la acest nivel sugerează patologie renală, dar poate fi pozitivă și în alte condiții precum contractura
Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
de Ortopedie. Această clasificare împarte leziunile în trei grupe mari, inițiale: I. Fracturi de corp vertebral: a) fracturi prin compresiune care pot fi complete sau cuneiforme; ... b) fracturi cominutive; ... c) fracturi parcelare. ... II. Fracturi de arc posterior: a) fracturi de apofize (transverse, spinoase, articulare); ... b) fracturi de lame; ... c) fracturi de pediculi. ... III. Fracturi - luxații (cu sau fără leziuni disco-ligamentare), care nu au alt cuprins decât pura noțiune enunțată. În fața unei rezultante posttraumatice se poate vorbi de o leziune traumatică a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
la Lipsa policelui bilateral Dezarticulație de cot Dezarticulație scapulo- Amputația unui membru Lipsa tuturor degetelor de la Amputația unui membru Amputația transpelviană a) fracturi prin compresiune care pot fi complete sau cuneiforme; ... b) fracturi cominutive; ... c) fracturi parcelare. ... a) fracturi de apofize (transverse, spinoase, articulare); ... b) fracturi de lame; ... c) fracturi de pediculi. Pentru alte interesări ale oaselor mâinii sau piciorului (lipsa unor degete sau falange) clasarea și eventual încadrarea în grad de invaliditate se va face ținând cont de gradul de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]