679 matches
-
și a conștiinței proprii. 2.2.4. Tertulian Personalitate de natură pasională și contrară oricărui tip de compromis, Tertulian (155-230), unul dintre primii scriitori bisericești în limba latină, și-a marcat scrierile printr-o polemică foarte vivace. Alături de operele sale apologetice, prin care revărsa asupra păgânilor aceleași acuzații pe care aceștia le aduceau creștinilor, a compus tratate doctrinare și morale unde și-a exprimat adversitatea față de filozofia greacă, pe care o considera, dacă era folosită în cadrul Bisericii de persoane cu o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
două etape determinate de atitudinea sa tot mai rigoristă: în funcție de apropierea de montanism și până când a fondat o mișcare proprie, care a durat ceva vreme. În primul moment gândirea sa a corespuns într-o anumită măsură Bisericii oficiale. A scris: Apologeticul, De spectaculis, Ad Marcionem, iar după adeziunea treptată la montanism, prin îndepărtarea definitivă de creștinismul autentic (213) a scris: De corona, De idolatria, Adversus Iudaeos, Ad Scapulam. Asumarea unor poziții intransigente față de anumite tematici doctrinare și etice creștine era o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mic ghid. APĂRAREA SALARIAȚILOR: PARTIDELE MUNCITOREȘTI Partidele muncitorești ar trebui să fie cele mai cunoscute cititorului. Într-adevăr, atît istoria cît și ideologia acestora sau tipul lor de organizare au făcut și continuă să facă obiectul a numeroase studii științifice, apologetice sau uneori denigratoare. Faptul că este vorba de o familie de partide a cărei vocație universalistă s-a afirmat atît prin discursul său ideologic cît și prin implantarea geografică, explică, în parte, interesul cercetătorilor și analiștilor. De fapt, partidele muncitorești
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
codului de conduită al comunității și aplicarea acestuia (avertismente și sancțiuni pentru diferiți membri, motivarea deciziei de excludere a unor participanți); * doctrine și credințe, discuții teologice cu privire la principalele credințe ale orientării religioase predominante în cadrul comunității, dezbateri cu privire la probleme teologice neclarificate; * apologetică, dezbateri cu membri sau vizitatori de alte orientări religioase, expuneri cu privire la ceea ce comunitatea consideră a fi erori sau erezii ale altor religii; * spiritualitate, descrierea unor experiențe spirituale personale, rugăciuni, consiliere spirituală; * resurse creștine: muzică, filme, articole; * diverse subiecte de natură
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
a întări convingerile comune tuturor. Opiniile divergente sunt descurajate și propunerile de schimbare sunt privite ca amenințări externe. Credințele și convingerile comunității funcționează ca un zid de delimitare față de ceilalți. Orientările religioase diferite sunt aduse în discuție doar în scop apologetic, pentru a dezvolta contraargumente care să întărească credințele grupului. Figura nr. 1. Tipuri de comunități virtuale religioase Norma interacțiunilor este consensul, iar discursul este considerat profund conservator, lăsând prea puțin loc pentru concluzii integratoare. Asemenea comunități pot avea scopul de
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
de limba română a condus la o estimare brută a dimensiunilor acestui teritoriu din spațiul virtual și la o descriere a principalelor lor caracteristici. De dimensiuni variabile, focalizate pe subiectele religioase, cu o tematică de discuții axată pe teologie, dogmatică, apologetică și spiritualitate, comunitățile virtuale religioase de limba română sunt organizări sociale ce reunesc persoane din locații geografice diferite care împărtășesc nu numai interesul pentru anumite orientări religioase, ci și rădăcinile etnice, sociale, culturale și spirituale române. Tipologia propusă pe baza
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
de legătură (prepoziții, conjuncții, verbe auxiliare) și gruparea după familii de cuvinte, principalele categorii de subiecte ale comunicării respectă într-o mare măsură structura formală a comunităților virtuale religioase, evidentă în cazul website-urilor care găzduiesc forumuri: teologie/dogmatică, spiritualitate/devoțiune, apologetică, subiecte sociale. Identificarea și descrierea celor mai frecvenți termeni și a contextelor în care apar oferă o imagine concretă a conceptelor care alcătuiesc nodurile în jurul cărora se țes ideile ce formează conținutul comunicării din cadrul comunităților virtuale. Acești termeni-cheie au o
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
1 9 O comunitate locală de altă orientare religioasă / comunități religioase aparținând altor biserici decât cea din care face parte subiectul. 11 69 2 21 Cele mai multe mesaje care exprimă clar atitudinile participanților față de comunitățile religioase se găsesc în secțiunile destinate apologeticii sau dialogului interconfesional. După cum reiese din datele prezentate în Tabelul 9, cele mai frecvente atitudini sunt cele pozitive față de ingroup și negative față de outgroup. Biserica la care aderă participanții la comunicare este valorizată ca fiind singura sau cea mai bună
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
pentru dezbaterile între persoanele de religii diferite. Această atitudine este susținută de prezența unor spații de dezbatere destinate discuțiilor interconfesionale sau chiar de tematica principală declarată (dialog evanghelic ortodox, de exemplu). Totuși, analiza conținutului acestor dezbateri evidențiază scopul mai degrabă apologetic (de apărare a credințelor și dogmelor considerate adevărate) decât deschiderea la idei noi cu scopul îmbogățirii și diversificării concepțiilor proprii. Acest rezultat este concordant cu cele obținute în etapa anterioară a cercetării, care au relevat aprecierea profundă pe care o
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
forța afectivă a convingerilor religioase împărtășite. În măsura în care subiecții consideră propria biserică singura adevărată, aceste convingeri împărtășite cu restul comunității devin nenegociabile, iar discuțiile cu persoane de alte orientări religioase (online sau în spațiu real) sunt restrânse la cele de natură apologetică sau misionară. Imaginea pe care subiecții o au cu privire la comunitățile religioase locale pe care le frecventează înglobează scopul și misiunea pe care acestea și le-au definit de-a lungul timpului ca termeni de bază în jurul cărora se construiește identitatea
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
virtuale cu orientări religioase diferite de cele proprii. O analiză a structurii diferitelor comunități religioase online și a conținutului comunicării din cadrul acestora relevă faptul că scopul dezbaterilor la care participă persoane cu idei și orientări religioase diferite este mai degrabă apologetic, având ca finalitate întărirea convingerilor comune. Relațiile dintre membrii comunităților virtuale religioase sunt caracterizate de un nivel relativ ridicat al autodezvăluirii, o bună intercunoaștere a identității reale, care implică o responsabilizare a fiecărui participant în ceea ce privește asumarea propriilor idei, și o
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
în special, finalul lucrării pune în lumină intenția subiacentă a autorului de a-i arăta lui Adeodat - ca prototip a celor aflați în căutarea adevărului - căile posibile spre a accede la o viață fericită, prin cunoașterea adevărurilor fundamentale. B. Opere apologetice De civiate Dei Despre cetatea lui Dumnezeu Lucrarea este ilustrativă. Dacă Confesiunile reprezintă teologia trăită și istoria lucrării lui Dumnezeu în oameni, Cetatea lui Dumnezeu (22 cărți) este teologie vie în cadrul istoric al omenirii și explică lucrarea lui Dumnezeu în
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
sinteză nu numai a experienței personale, ci și a experienței catehetice a primelor patru veacuri creștine în care se regăsesc și ideile lui Clement Alexandrinul, din tripticul său pedagogic și cele ale Sfântului Grigorie de Nyssa, din manualul său catehetic apologetic, Marele Cuvânt Catehetic. Ea ocupă 16 volume în colecția Migne (32-47), nefiind depășită, cantitativ, decât de aceea a lui Origen. Smerenia lui binecunoscută îl îndeamnă să spună că lui îi place mai mult să învețe de la alții, decât să învețe
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
revarsă peste el frica de Dumnezeu care naște perseverența. Așezământul mănăstiresc XII și Convorbirea duhovnicească a III-a reprezintă, în concluzie, o critică severă și o combatere bine argumentată a pelagianismului. Convorbirea duhovnicească a XIII-a are un profund caracter apologetic, reprezentând un răspuns la afirmațiile lui Augustin, mai ales în capitolele 7-18. De asemenea, Cassian se vede nevoit să apere teologia apuseană de învățăturile eronate ale lui Pelagiu. Această Convorbire prezintă o importanță deosebită în opera lui Cassian deoarece redă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Conform sentimentului de superioritate al grecilor și romanilor, „lumea” coincidea cu hotarele formațiilor politice între care locuiau ei. În opoziție, ceea ce depășea aceste limite era, în principiu, grosolan, neadevărat sau barbar. Pentru a evidenția aceste caracteristici, fantezia poetică și atitudinea apologetică religioasă au avut un rol semnificativ. În aceste categorii se încadrează poetul roman Ovidiu, mort în exil (1ian. 17 d. Hr.), la Tomis. Născut la Sulmona, într-un orășel situat pe versantul sudic al Apeninilor, el era deprins din copilărie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
întoarcerea lui Niceta Remesianul (după 414) în patrie, în îndepărtata Dacie. De la dacii „arctici” pe care îi păstorea deja, prietenul său urma să ducă focul credinței „locuitorilor ținuturilor ripheice, ale căror inimi sunt înghețate”. Depărtarea este amintită și în demonstrațiile apologetice. Astfel procedează Tertulian pe la anul 196. În capitolul VII al scrierii Adversus Judaeos, el vrea să arate răspândirea creștinismului la majoritatea popoarelor europene de atunci. Nu numai romanii ci, și galii și britanii se închină Mântuitorului Hristos. Între neamurile și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
rândul său alte răscruci importante. Acest aspect este un fapt clar, asupra căruia nu există divergențe la nivelul opiniilor critice. Nici un curent care a urmat nu a fost total rupt de reperul clasic, raportându-se la acesta fie polemic, fie apologetic. În paginile ce urmează ne vom ocupa, așadar, de curente, tendințe, școli care, în contexte istorice și sociale diferite, au încercat o revenire la ceea ce s-a numit fenomenul clasic francez. În acest sens, ceea ce-și propune, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
istoriei literaturii. Dovada importanței sale rezidă atât în capodoperele pe care le-a produs, dar și în fascinația ulterioară pe care a generat-o, marcând, într-un fel sau altul, evoluția culturală a fiecărui secol care a urmat. Prin raportare apologetică sau antagonică, insurgentă, clasicismul francez a fost imposibil de ignorat, un reper estetic de prim ordin în cursul dezvoltării literaturii. În această ordine de idei, clasicismul francez nu mai poate fi considerat o simplă copie a modelului greco-latin. Cu toate că ideile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
titlu interogativ sugerează dorința clarificării acestui concept prin raportare la posibile definiții. Însă chiar dacă natura textului este de a stabili coordonatele generale ale acestei noțiuni, nu de a mărturisi o afiliere directă, aceasta se resimte, în mod implicit, prin tonalitatea apologetică pe care autorul o folosește. De asemenea, după cum o sugerează explicațiile din incipit, alegerea subiectului este și în legătură cu numele societății în cadrul căreia a fost ținută conferința. De altfel, pentru Eliot, poetul latin și cultura din care provenea reprezentau repere ale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în plan politic, adică în sensul electoral al termenului, printr-un partid, adică printr-o organizație independentă, non-clericală, condusă, eventual, de laici, sau trebuia să rămînă legată de acțiunile Bbisericii, să devină o mișcare a acesteia, redusă la un rol apologetic și de acompaniament? Analiza diferitelor experiențe naționale demonstrează preocuparea Bisericii catolice de a evita înlocuirea religiosului cu politicul. Orientarea spre politică a fost blocată mai ales spre sfîrșitul regimului lui Leon al XIII-lea și sub papa Pius al X
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
p. 53) „ ... bolta înstelată sau cum i s-a mai spus cele de sus, culmea lumii văzute, care nu poate fi sesizată decât doar cu mintea și cu rațiunea, a fost numită tăria sau cer”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Cuvânt apologetic la Hexaimeron, în PSB, vol. 30, p. 126) „A știut Moise de ce s-a exprimat atât de frumos (și adevărat) când a zis: a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Căci prin aceasta el n-a vrut să spună că ar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
rămâne veșnic întreagă, izvor nesecat ... Astfel și ceea ce a purces de la Dumnezeu este Dumnezeu și Fiu al lui Dumnezeu, amândoi fiind Unul și Același ... Dumnezeu din Dumnezeu (...) a pornit din izvorul Său fără să se fi rupt din el ... “. (Tertulian, Apologeticul, XXI, în PSB, vol. 3, p. 70) „Cum ne-am putea închipui sau cum am putea crede că Dumnezeu-Tatăl ar fi putut să existe chiar și o clipită măruntă fără să nască (din veci) această Înțelepciune? Ori se va spune
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
-i fără chibzuință, fără rânduială ori la întâmplare. De aceea trebuie să credem că la temelia tuturor lucrurilor existente zace câte un temei rațional și creator chiar dacă acesta întrece cu mult puterea noastră de înțelegere”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Cuvânt apologetic la Hexaimeron, în PSB, vol. 30, p. 97) „... Dumnezeu, Meșterul Cel desăvârșit al tuturor, s-a folosit de Puterea proprie și atotfăcătoare, adică de Fiul, spre tot ce era de făcut: Căci toate printr-Însul s-au făcut și fără de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ioan Alexandru, referindu-se la oda pindarică), imnul este "înveșnicirea sărbătorii, încercarea de a păstra sărbătoarea în cuvânt ca vuietul mării în cochilia măruntă..." (Spre poezia bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dar și ordine spirituală.. Câte o inscripție are sonorități de psalm biblic. "Ferește-mă, Tu,Doamne, / Și-omoară-mă de vrei, / Tu care vecinic Viața / ne-o dai și n-o mai iei..." O altă Sutră (a șaptea) e litanie condensată, ritual apologetic asociind timbrului psaltic termeni de filozofie modernă: "Doamne-al ipseității / și al quidității, / al bunătății / și-al seninătății / și / Rostitor / al / Deității!" Despre quiditate glosase odinioară Camil Petrescu, fervent admirator al fenomenologiei lui Edmond Husserl. III Mai insistent ca la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]