1,211 matches
-
referă doar la un tip de mișcare fizică, ci arată și că astfel de mișcări contravin unei legi. În absența unei legi care să interzică această conduită, crede Pufendorf, nicio acțiune nu ar mai fi considerată adulter 116. Hobbes face apologia supunerii necondiționate, considerând-o tributul necesar pentru asigurarea păcii sociale. Fundamentul legii stă numai în voința suveranului legislator, care edictează, interpretează, schimbă și suprimă legile. Sursa autorității este forța, pentru că "pactele fără sabie nu sunt decât cuvinte"117. El susține
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
reprezintă un instrument de organizare a muncii și, deci, o cale de economisire a energiei. Dar între toate "valorile", banii sunt "mai de preț", pentru că ei constituie "măsura universală și echivalentul universal al tuturor valorilor"276. Energetismul se deschide unei apologii a statului și a tuturor instrumentelor prin care poate fi economisită energia. Personalismul energetic este departe de o asemenea imagine. Tot ce se află în perimetrul umanului este omenesc, nu "energetic". Energia nu este decât elementul comun, unificator, al naturii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
numeroșii prieteni dandy același refuz al sufocantului spirit burghez, paradoxal, el ajunge „portdrapelul revoltei intelectuale Împotriva dandy-lor. Ambiguitatea acestui comportament, specifică numeroșilor detractori ai dandysmului, provine din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor, Înrudit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și divine care se transformă pentru dandy În program existențial Își găsește rădăcinile, după Camus, În etica romanticilor. Un proiect ce privilegiază individul orgolios, unic demiurg al propriei vieți, ce exaltă sfidarea În sine, refuzând orice „conținut pozitiv” și făcând apologia satanică a răului, chiar a crimei. Pentru acești Înaintași În revoltă ai dandy-lor, granițele dintre bine și rău se abolesc, confuzia valorilor acționează ca o fatalitate, iar acel străvechi miltonian „Rău, fii binele meu!” are forța unei devize implacabile. Sunt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
supun făpturile vii), dar și oroarea de a fi nivelat, adus la numitor comun cu vulgul prin forța incontrolabilă a naturii pot explica până la un punct fascinația dandy-lor pentru simulacru și artificiu. Iată-l pe Baudelaire denunțând naturalul și făcând apologia frumosului elaborat: „Revedeți și analizați ceea ce e natural: nu veți găsi decât grozăvenii. Tot ce e frumos și nobil e rezultatul rațiunii și al calculului”. Sau pe Oscar Wilde, dezgustat de „acest oribil principiu universal numit natură umană”. „Pentru dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
spaima Îmbătrânirii, de mușchii lăsați și de riduri, de părul cărunt: toate, semn că firavele lor corpuri țin de natură, că sunt supuse trecerii și mai ales morții, ca orice formă de viață, oricât de mult ar refuza acest adevăr. Apologia tinereții făcută În Portretul lui Dorian Gray de lordul Henry Wotton În fața frumosului Dorian consună cu filosofia de viață a lui Oscar Wilde și a oricărui dandy de la finele veacului al XIX-lea: Tinerețea este singurul bun de care merită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de serie”, egoismul cinic, dorința de a domina, fascinația suprafeței, a futilului, spiritul mereu rebel, pofta provocării continue, distanța ironică față de orice și oricine, oroarea de natural, cultul artificiului, misoginismul, spernoginia, oroarea de matrimoniu, refuzul procreării, invertirea, pedofilia, drogul, sadismul, apologia crimei sunt incriminatorii: toate, păcate veniale sau capitale. Așadar, niște monștri cu fața uman rafinată? Satani de salon? „Mefistofeli cu joben”? Evident că, din punctul de vedere al tradiției morale și religioase, da. Dacă din sânul dandysmului a pornit acel
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a uimi mereu. „Dar numele adevărat al tuturor acestora e angoasa.” Intuiția lui d’Ormesson intră În rezonanță cu explicațiile psihologilor care s-au Încumetat să pătrundă În subterana tenebroasă a unui suflet dandy. Ceea ce nu mai rimează deloc cu apologia angelismului - fie și ca metaforă - În acest caz. Mai există Însă o altă poartă de intrare spre tema naturii desăvârșite a dandy-ului: androginatul spiritului său. Primul care se exaltă În fața acestei duble firi a dandy-lor e, deloc Întâmplător, Barbey
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stadiu, Își uită conținutul pozitiv. Deoarece Dumnezeu revendică ce este bun În om, trebuie să luăm În râs acest bun și să alegem răul. Așadar, ura Împotriva morții și a nedreptății va conduce, dacă nu la exercitarea, cel puțin la apologia răului și a crimei. Lupta lui Satan cu moartea În Paradisul pierdut, poem preferat al romanticilor, simbolizează această dramă, care e cu atât mai profundă cu cât moartea este (o dată cu păcatul) copilul lui Satan. Pentru a combate răul, revoltatul, deoarece
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
frumoși În chip natural am ajuns să ne fardăm fața Într-un mod atât de bizar”. Denunțând În continuare această „sofisticare a inimii”, personajul baudelairian relevă incapacitatea dandy-ului „de a vorbi limbajul celorlalți oameni”. Cât de departe suntem de apologia din Le peintre de la vie moderne! Baudelaire Își descrie În acest text cu ironică luciditate propriul său dandysm, pus sub semnul disperării. Dar nici dandysmul lui Aubrey de Vere nu este Întru totul sigur de sine. Armura demonică nu i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
putut scoate la iveală faptul că și pentru Mateiu, ca și pentru iluștrii săi mentori literari, dandysmul este semnul unei realități mai profunde, care se cere ea Însăși descifrată. Oroarea de natură și de natural, caracteristică operei lui Baudelaire și apologiei dandysmului, Își are sorgintea În sadismul (desigur, teoretic) al poetului, admirabil analizat de Georges Blin. Și asupra lui Mateiu influența „divinului” marchiz (nepusă În lumină până astăzi) s-a exercitat pe cele mai diverse filiere: Baudelaire, Barbey d’Aurevilly, Huysmans
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
créatrice est considérée la seule technique de traduction de la poésie.604 Selon d'autres théoriciens, la poésie manifeste une résistance à la traduction à căușe de șa " singularité "605, de l'expérience unique dont elle témoigne. Meschonnic en fait l'apologie quand îl affirme que la poésie est " l'essence du langage, un langage qui dit l'essence du langage "606. De même, Joseph Brodsky, partant de l'affirmation de Robert Frost, " poetry is what gets lost în translation ", affirme que
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
trouve șes fondements dans une pensée philosophique rigoureusement développée, elle se sépare des normes prosodiques trop strictes, du descriptivisme et du sentimentalisme, et devient l'expression de ce que l'on pourrait appeler " la roumanité ". Basil Munteano en fait pleinement l'apologie dans son Introduction à l'étude du lyrisme roumain : [La poésie de Blaga] offre plus de facilité à l'analyse. [...] Face à un Arghézi [elle] est plus complexe, plus dramatique, plus enveloppée et beaucoup plus difficile à interpréter. Elle traduit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
langage, traduit de l'anglais par Alain Kihm, Leș Éditions de Minuit, Paris, 1980. JAUSS, Hans Robert, Pour une esthétique de la réception, Gallimard, Paris, 1978. JOUBERT, Jean-Louis, La poésie. Formes et fonctions, Collection Cursus, Armând Colin, Paris, 1988. JOUVE, Pierre-Jean, Apologie du poète, Le temps qu'il faut, Paris, 1982. KIBÉDI-VARGA, Aron, Leș constantes du poème : analyse du langage poétique, Éditions A. & J. Picard, Paris, 1977. KRISTEVA, Julia, Semeiotikhè. Recherches pour une semanalyse (Extraits), Seuil, collection " Points ", Paris, 1969. KRISTEVA, Julia
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1995, p. 14. 487 John Edwin Jackson, La poésie et son autre. Essai sur la modernité, op. cît., p. 34. C'est nous qui soulignons. 488 Arthur Rimbaud, Œuvres, Dunod, " Classiques Garnier ", Paris, 1997, p. 228. 489 V. Pierre-Jean Jouve, Apologie du poète, Le temps qu'il faut, Paris, 1982, p. 8 : " La Poésie est une affaire de transcendance, toujours relativement voilée, ou [...] une affaire d'énergie d'âme ; [...] car la Poésie n'est pas seulement créée, elle est aimée. Le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reșița, 1997; Valentin F. Mihăescu, Un romantic temperat, „Azi” (supl. literar), 1997, 23; Dicț. scriit. rom., II, 111-112; Simona-Grazia Dima, Balanța invizibilă, CNT, 1999, 22; Cornelia Ștefănescu, Melancolia lucidității, RL, 2001, 18; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timișoara, 2001; Adrian Alui Gheorghe, Poezie postoptzecistă, CL, 2002, 3; George Vulturescu, Octavian Doclin, „Urma pașilor în vale”, O, 2002, 11. C.Ș.
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
ficțional biografică: ultimii ani ai vieții unui personaj din Antichitate, cu existență istorică reală. Este vorba de Iustin, filosof grec trăitor în Palestina, în colonia romană Flavia Neapolis, în secolul al II-lea d. Hr., autor, între altele, al unor Apologii în favoarea creștinismului, adresate împăratului Antoninus Pius și Senatului roman, și care, martirizat și ucis pentru convingerile lui creștine, a fost canonizat de Biserică (Sf. Mucenic Iustin Martirul și Filosoful, prăznuit la 1 iunie). Romanul combină într-un complex tematico-expresiv greu
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
dicționar”. Esențialul în creație devine invenția: „inventează, inventează”. Doar astfel e posibilă „lepădarea formulelor purgative” și se poate obține „surpriza”. Gândirea în formule învățate e stigmatizată, în termeni clari, expliciți, și în articolul Gramatică, din „Punct”. Acest articol e o apologie argumentată a cuvântului „nou și plin de sine”, dorit de Vinea. „Cuvântul - zice Voronca - trăiește indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plumbul rezistă deplin înaintea formelor îmbrăcate în comerț”. Revoluționarea limbajului poeziei și al artelor plastice de către Mallarmé, Apollinaire
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
și regionalismele, tinzând spre un stil literar, cu fraze curate și armonioase. Traduceri: Tâlcuirea celor șapte sfințite taine ale bisericii, Iași, 1807; Chiriacodromion, Mănăstirea Neamț, 1811; Adoleshia Filoteos, adecă Indeletnicire iubitoare de Dumnezeu, I-IV, Iași, 1815-1819; Tipicon, Iași, 1816; Apologia, Mănăstirea Neamț, 1816; Ceaslov mare, Iași, 1817; Liturghiile a sfinților ierarhi Ioan Hrisostomul, Vasilie cel Mare și Grigore Dialog, Iași, 1818; Cuvintele și învățăturile prea cuviosului părintelui nostru Isac Sirul, Mănăstirea Neamț, 1819; Istoria scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea româneștii
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
trad., 1944; Lucian din Samosata, Dialogurile morților și dialogurile zeilor, pref. trad., București, 1924, Dialoguri și conferințe, introd. trad., București, 1925 (în colaborare cu Elefterie Bezdechi); Euripide, Bacantele. Alceste. Ciclopul, pref. trad., București, 1925, Hippolit, pref. trad., Sibiu, 1944; Xenofon, Apologia lui Socrate, București, 1925, Tratatul de vânătoare, Cluj, 1934; Bucăți alese din opera Sfântului Atanasie cel Mare, pref. trad., Cluj, 1925; Antologia liricilor greci, pref. trad., Cluj, 1927; Ovidiu, în Din elegiile lui..., Cernăuți, 1928, Tristia. Scrisori din Tomis, pref.
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
fi a ei fără crimă și puterea lui Nour oarecum sfărmată. Ea iese. [ 2] Toma Nour, singur, spune aicea planul lui Mihai Vodă de-a pune pe tronul Moldovei o umbră de Domn, un instrument al său, și face totodată apologia agendelor sale (cum stă în coala respectivă). În fine îi vine ideea de-a pune pe Miron Domn și să facă un sacrificiu a lui Avram. [ 3] În acest timp vine și Miron. Spre a-l iniția îi propune ca să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
șase ani [î]i spunem necurmat - recunoaște că ipocrizia și nepăsarea guvernamentală conduce la sărăcia muncitorilor, la mortalitatea lor, la degenerarea lor fizică și morală. Iată ceea ce-am zis și am repetat de atâția ani de când " Romînul" face mereu apologia îmbunătățirilor introduse de partidul liberal. Foaia guvernamentală ne dă chiar azi o serie lungă de pretinse îmbunătățiri în favorul negoțului și se laudă cu ele. Fără cuvânt. Prin aceste îmbunătățiri ați făcut ca țara să atârne din ce în ce mai mult de-un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că lumea e deșartă ca învățătura ungurească, nu scapă de traducere. Condratie Melentie Melentia Minodora Macoveiu Maxim Mirilă Martial Nichita Nastasia Olimpiu Pantea Pintea Porfir, Porfirie (St. Quadratus, episcop în Atena pe la a. 126, discipol al apostolilor, autor al unei Apologii a creștinilor adresată împăratului Adrian) se numește Kalman (gr. Meletios, silitorul) ung. Mate (Meletia) ung. Martha (purtătoare de dar) ung. Minna nume ebraic Maccabaeus, ung. Marton (Martin) (Maximus) ung. Miksa diminutiv de la Mirea, ung. Karoly (Martialis) ung. Marte (Martinus) (Niketas
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acțiunea indirectă a vorbelor și cuvintelor. Fără să negăm principiul personalității pedepselor, el prevede responsabilitatea penală a instigatorului, care caracterizează un mod de participare la infracțiune; sau delictul de incitare la ura rasială, la omor, la desfrînare etc. După cum pedepsește "apologia crimelor de omor, jaf sau incendiere etc". Codul penal militar din Bolivia prevedea trei categorii de autori, prin execuție, prin cooperare și prin instigare, fără să distingă sancțiunile. Tribunalul judeca "Régis Debray coautor potrivit celor trei modalități de delict judecate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prevăzute de legea din 1949 pentru protecția minorilor (Ministerul de Interne putînd astfel să interzică vînzarea și publicitatea la o carte), cazurile de atingere adusă ordinii (aflate sub competența primarului sau, în lipsă, a prefectului) sau vieții private, ori de apologie a crimelor și delictelor, legea din 1972 împotriva rasismului și antisemitismului, interzicerea propagandei revizioniste etc. Se prea poate ca detaliile și aplicarea acestor măsuri să fie discutabile. Ele răspund totuși unei logici incoercibile: subordonarea libertăților individuale față de regulile economice și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]