KorAP: Find »[drukola/base=apoptoză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...43 >

1,075 matches

Corola-publishinghouse/Science/422_a_768

inducerea apoptozei este și ea reunoscută ca o modalitate de rezistență la droguri multiple și care ar putea totodată explica procentul semnificativ al eșecurilor terapeutice. Particularitatea de reacție a celulelor explică selectivitatea multor terapii antineoplazice. Diferitele praguri de declanșare a apoptozei s-ar putea dovedi foarte importante pentru instituirea unei terapii eficiente [280]. Deocamdată se acceptă că gene ca E1A, p53, myc, induc apoptoza folosind aceleași căi biochimice care reglează în ultimă instanță și ciclul celular. Pornind de la exemplele apoptozei declanșate

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
eșecurilor terapeutice. Particularitatea de reacție a celulelor explică selectivitatea multor terapii antineoplazice. Diferitele praguri de declanșare a apoptozei s-ar putea dovedi foarte importante pentru instituirea unei terapii eficiente [280]. Deocamdată se acceptă că gene ca E1A, p53, myc, induc apoptoza folosind aceleași căi biochimice care reglează în ultimă instanță și ciclul celular. Pornind de la exemplele apoptozei declanșate prin iradiere și E1A/p53, Fisher propune două mecanisme. Ca răspuns la iradiere, anumite celule normale se opresc în stadiul G1, acțiune mediată

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
a apoptozei s-ar putea dovedi foarte importante pentru instituirea unei terapii eficiente [280]. Deocamdată se acceptă că gene ca E1A, p53, myc, induc apoptoza folosind aceleași căi biochimice care reglează în ultimă instanță și ciclul celular. Pornind de la exemplele apoptozei declanșate prin iradiere și E1A/p53, Fisher propune două mecanisme. Ca răspuns la iradiere, anumite celule normale se opresc în stadiul G1, acțiune mediată de p53. Apare astfel un conlfict între această blocare și progresia ciclului celular, stimulată de oncoproteină

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
mediată de p53. Apare astfel un conlfict între această blocare și progresia ciclului celular, stimulată de oncoproteină (mecanismul „cionirii”) [21]. Dovezi în sprijinul acestei teorii vin din partea agenților care induc fie o blocare p53-independentă a celulei în faza G1, fie apoptoza (în celulele normale, respectiv în cele transformate malign). Celălalt mecanism („al căii duale”) presupune că în contexte diferite (de exemplu prezența sau absența E1A), p53 poate declanșa în mod alternativ oprirea celulei în ciclul celular sau apoptoza. Această teorie este

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
faza G1, fie apoptoza (în celulele normale, respectiv în cele transformate malign). Celălalt mecanism („al căii duale”) presupune că în contexte diferite (de exemplu prezența sau absența E1A), p53 poate declanșa în mod alternativ oprirea celulei în ciclul celular sau apoptoza. Această teorie este susținută de experimente care evidențiază capacitatea de declanșare a apoptozei p53 dependente în ciuda prezenței unui factor inhibitor al transcripției [21,85]. O altă dovadă este reprezentată de capacitatea genei myc de a induce apoptoza prin parcurgerea ciclului

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
mecanism („al căii duale”) presupune că în contexte diferite (de exemplu prezența sau absența E1A), p53 poate declanșa în mod alternativ oprirea celulei în ciclul celular sau apoptoza. Această teorie este susținută de experimente care evidențiază capacitatea de declanșare a apoptozei p53 dependente în ciuda prezenței unui factor inhibitor al transcripției [21,85]. O altă dovadă este reprezentată de capacitatea genei myc de a induce apoptoza prin parcurgerea ciclului celular, fără să fie nevoie să treacă prin fazele G1/S, unde expresia

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
ciclul celular sau apoptoza. Această teorie este susținută de experimente care evidențiază capacitatea de declanșare a apoptozei p53 dependente în ciuda prezenței unui factor inhibitor al transcripției [21,85]. O altă dovadă este reprezentată de capacitatea genei myc de a induce apoptoza prin parcurgerea ciclului celular, fără să fie nevoie să treacă prin fazele G1/S, unde expresia c-myc este cea mai crescută. Aceste două mecanisme nu se exclud reciproc și, cu siguranță, o mai bună înțelegere a etapelor precoce de inducere

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
parcurgerea ciclului celular, fără să fie nevoie să treacă prin fazele G1/S, unde expresia c-myc este cea mai crescută. Aceste două mecanisme nu se exclud reciproc și, cu siguranță, o mai bună înțelegere a etapelor precoce de inducere a apoptozei va ajuta la trierea acestor modele [21,85]. Administrarea unor doze moderate de radiații poate amplifica apoptoza în anumite țesuturi normale și tumorale. Implicarea genei p53 în inițierea apoptozei consecutiv iradierii a condus la creșterea interesului pentru acest proces în

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
cea mai crescută. Aceste două mecanisme nu se exclud reciproc și, cu siguranță, o mai bună înțelegere a etapelor precoce de inducere a apoptozei va ajuta la trierea acestor modele [21,85]. Administrarea unor doze moderate de radiații poate amplifica apoptoza în anumite țesuturi normale și tumorale. Implicarea genei p53 în inițierea apoptozei consecutiv iradierii a condus la creșterea interesului pentru acest proces în conducerea radioterapiei și a urmăririi răspunsului tumorii la tratament [57]. Radioterapia unei tumori impune fie ca toate

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
siguranță, o mai bună înțelegere a etapelor precoce de inducere a apoptozei va ajuta la trierea acestor modele [21,85]. Administrarea unor doze moderate de radiații poate amplifica apoptoza în anumite țesuturi normale și tumorale. Implicarea genei p53 în inițierea apoptozei consecutiv iradierii a condus la creșterea interesului pentru acest proces în conducerea radioterapiei și a urmăririi răspunsului tumorii la tratament [57]. Radioterapia unei tumori impune fie ca toate celulele acesteia să fie ucise, fie ca ele să devină incapabile să

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
să devină incapabile să se dividă în continuare. Scăderea volumului tumoral este, cu siguranță, o dovadă a deleției unui mare număr de celule tumorale. Există o serie de date preliminare care atestă o corelație între numărul de celule intrate în apoptoză după iradiere și rezultatul terapiei [186]. Ar putea deveni posibilă aprecierea sensibilității tumorii respective la radioterapie prin prelevarea prin biopsie a unor fragmente după administrarea primei doze și cuantificarea fenomenului apoptotic [280]. Studierea tumorilor iradiate a evidențiat de cele mai multe ori

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
ori arii întinse de necroză, sugestive pentru prezența unor alterări vasculare. Într-adevăr, anormalități ale vascularizației sunt observate în mod frecvent la nivelul țesuturilor normale care au fost afectate de radiații. Doze relevante din punct de vedere clinic pot induce apoptoza celulelor endoteliale [ 469]. Microvascularizația tumorală este diferită de cea normală atât din punct de vedere structural cât și funcțional. Pe de altă parte, se cunoaște că factorul de creștere a fibroblaștilor este capabil să prevină efectele adverse ale radiațiilor la

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
este diferită de cea normală atât din punct de vedere structural cât și funcțional. Pe de altă parte, se cunoaște că factorul de creștere a fibroblaștilor este capabil să prevină efectele adverse ale radiațiilor la nivelul țesuturilor normale prin suprimarea apoptozei (indusă de radiații) celulelor endoteliale. Plecând de la acest fundament apare ideea de a administra o serie de factori care să amplifice în mod selectiv susceptibilitatea la apoptoza indusă de radiații la nivelul celulelor endoteliale [226,284,427]. VEGF intervine în

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
capabil să prevină efectele adverse ale radiațiilor la nivelul țesuturilor normale prin suprimarea apoptozei (indusă de radiații) celulelor endoteliale. Plecând de la acest fundament apare ideea de a administra o serie de factori care să amplifice în mod selectiv susceptibilitatea la apoptoza indusă de radiații la nivelul celulelor endoteliale [226,284,427]. VEGF intervine în procesele de neovascularizație și de intensificare a permeabilității vasculare. Molecule care inhibă VEGF/VEGF receptor pot fi utilizate în terapie (PTK 787/ZK 222584) [469]. Capacitatea intrinsecă

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
363]. Intervine în controlul ciclului celular după apariția leziunilor ADN, având un rol protector față de progresia tumorigenă. Pierderea funcțiilor acestei gene duce la instabilitatea genomului, apărând proliferări celulare mult mai rapide. Atunci când leziunile ADN nu pot fi reparate, p53 induce apoptoza. Mutațiile acestei antioncogene determină rezistență față de apoptoză [244,249]. Alterările p53 sunt mai frecvente în cancerele invazive. Aceste modificări se asociază semnificativ și cu alți factori de prognostic nefavorabil (absența ER, aneuploidia). Una din formele mutante ale genei p53 poate

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
apariția leziunilor ADN, având un rol protector față de progresia tumorigenă. Pierderea funcțiilor acestei gene duce la instabilitatea genomului, apărând proliferări celulare mult mai rapide. Atunci când leziunile ADN nu pot fi reparate, p53 induce apoptoza. Mutațiile acestei antioncogene determină rezistență față de apoptoză [244,249]. Alterările p53 sunt mai frecvente în cancerele invazive. Aceste modificări se asociază semnificativ și cu alți factori de prognostic nefavorabil (absența ER, aneuploidia). Una din formele mutante ale genei p53 poate fi transmisă ereditar în cazul sindromului Li

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
prevasculară sau albă a neoplaziei, cu leziuni mici și asimptomatice, a căror creștere este limitată de posibilitățile de difuziune a oxigenului și a diverselor substanțe nutritive. Aceste leziuni sunt în general detectabile numai microscopic și au o rată ridicată a apoptozei (7%) față de tumorile vascularizate (2%) [50]. Stabilirea legăturilor vasculare (faza roșie a neoplaziei) corespunde unei transformări calitative a tumorii, moment în care capacitatea de proliferare este dublată de dezvoltarea potențialului de invazie locală și de metastazare la distanță. Celulele endoteliale

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
desfășoară în timp și suferă o serie de influențe stimulatorii sau inhibitorii mai mult sau mai puțin eficace. Pentru multe localizări tumorale, diferitele etape ale transformării maligne au fost elucidate. Capitolul 3 MECANISME GENERALE ALE CREȘTERII ȘI ALE DIFERENȚIERII CELULARE; APOPTOZA Încercarea de a da o definiție a cancerului a suscitat numeoase controverse datorate, în mare parte, cunoașterii insuficiente a istoriei naturale a acestei maladii. Definiția dată de R. A. Willis considera cancerul ca fiind o masă anormală de țesut, cu o

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
de control este de a identifica eventualele erori în replicarea ADN și de a permite repararea lor. Ciclul celular se reia numai după repararea leziunilor. Dacă acest proces de reparare nu este posibil, prin intervenția p53, este indus procesul de apoptoză, pentru a preveni instabilitatea (genomului) [114,278,318,420]. REPARAREA ADN Leziuni ale ADN apar frecvent atât în mod spontan (în timpul proceselor de replicare) cât și sub acțiunea diverșilor agenți genotoxici (chimici, fizici, virali). În mod obișnuit, aceste erori de

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
ADN pot fi reaparate corect, incorect sau incomplet. Leziunile reparate incorect sau incomplet, respectiv leziunile reziduale, pot avea acțiune letală sau pot fi, tolerate de către celulă. Acestea pot determina: inhibția sintezei de ADN; alterarea expresiei genelor; pierderea informației genetice; inducerea apoptozei [411]. Lezarea ADN determină inhibarea progresiei în ciclul celular pentru a oferi celulei timpul necesar corectării leziunilor ADN. În acest proces sunt implicate genele din familia gadd. În timpul proceselor reparatorii este posibilă pierderea unei părți a informației genetice sau modificarea

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
genom, leziunile pot fi mai mult sau mai puțin tolerate. Dacă leziunile apar în regiuni necodificante ale genomului, celula își poate continua replicarea prin procesul numit „replicare prin by pass”. Acest fenomen poate explica, printre altele, mecanismul rezistenței la citostatice. Apoptoza este procesul prin care se asigură eliminarea celulelor cu leziuni ale ADN, într-un mod activ, în absența mecanismelor de supraveghere imunologică. Procesul are loc în mai multe etape și este coordonat, în principal, de două gene: bcl-2, cu rol

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
direct sau, mai probabil, indirect (prin intermediul proteinei AT). Când apare semnul de leziune a ADN, proteina p53 își prelungește timpul de înjumătățire și se acumulează în mediu, realizându-se astfel oprirea tranzitorie a celulei în G1 sau eliminarea acesteia prin apoptoză. Proteina p53 previne mutațiile oncogene ale celulelor, ce pot apărea sub acțiunea agenților genotoxici [145, 183, 187, 213, 232, 273, 379]. În acțiunea inhibitorie pe care p53 o exercită asupra ciclului celuar participă o serie de alte gene, cu rol

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
p21 inhibă complexul ciclina E Cdk 2 care împiedică fosforilarea proteinelor Rb, ceea ce oprește progresia în faza S a ciclului celular și totodată blochează ciclina D și factorii de transcripție din familia E2F. p53 intensifică exprimarea genei bax, care promovează apoptoza și inhibă bcl-2 (cu rol în supraviețuirea celulară). Acțiunea bcl-2 se realizează prin suprimarea peroxidării lipidelor, ce are loc în celulă, în urma semnalelor apoptotice; deci intervenția sa se realizează prin stimularea mecanismelor antioxidative [378,416]. Raportul intracelular bcl-2/bax controlează

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
și să inactiveze complet altele. Dereglarea acestui sistem de gene poate duce la producerea unei proteine anormale, care nu mai are capacitatea de a coordona exprimarea corectă a genelor necesare pentru diferențiere, cu posibilitatea dezvoltării unei linii celulare neoplazice [285]. APOPTOZA Necroză / Moarte celulară programată Moartea celulară a fost considerată multă vreme un fenomen atât de evident încât puțini cercetători au fost interesați de detaliile sale. Relativ recent a devenit clar că moartea celulară este un proces mult mai complicat decât

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
celulele trebuie să se diferențieze și să ajungă până la un anumit stadiu de dezvoltare, pentru a fi competente să răspundă la semnalele corespunzătoare și să-și activeze acel mecanism care va duce în final la moartea celulară [131]. Termenul de apoptoză a fost introdus în 1972 de Kerr, Currie și Wyllie pentru a descrie o serie de manifestări morfologice comune care însoțesc moartea celulelor provenind din diferite tipuri de țesuturi. Exemplele pot include moartea celulelor cu durată de viață scurtă (neutrofilele

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]