604 matches
-
de frumoasele ei pene. O lovea și cu ciocul în cap, toată colivia era plină de pene și puf alb și albastru. Prietenul nostru a scos-o pe „mireasă“ din colivie, era mai mult moartă decât vie. - Răutăciosule, l-a apostrofat prietenul nostru pe Sucki. Așa te porți cu femeile? Sucki avea aerul unui criminal spășit. Am închis repede portița de la colivia lui. Încet-încet, „mireasa“ și-a regăsit respirația și noi ne-am înveselit. - Ești un papagal prost, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numit un nesuferit. Se uită la ceas. Se făcuse ora opt și Henry avea ore de la nouă cu anul II Zidari. Se ridică din pat și dădu s-o pornească spre baie. — Tu ai auzit ce ți-am zis? îl apostrofă Eva, ridicându-se și ea din pat. — Te-am auzit, spuse Wilt și observă că femeia era goală. Eva Wilt în pielea goală la ora opt dimineața era o priveliște aproape la fel de șocantă ca și Eva Wilt beată, fumând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fereastră, mizând pe o întoarcere salvatoare a bonei. Gertrude a apărut într-un târziu, încărcată cu două sacoșe din pânză de bumbac cu mânere din lemn, repezindu-se glonț înspre pătuț, presimțind o catastrofă. Punându-și mâinile în cap, îl apostrofă pe baby-siterul de ocazie într-o română stricată: „Tu nu supravegheat bine la cupil, nu scos nasul din carte. Halal militar, ce păzește la țară!”. Figura mea nevinovată, asociată cu convingerea că „festinul” o sămi aducă noroc în viață, ipoteză
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
poveste compusă din secvențe autonome, mai importante decât întregul. Fiecare capitol aduce o nouă serie de aventuri bizare, caraghioase, pentru care naratorul nenumit al romanului are, se vede, o deosebită predilecție. Iese pe pervaz, chipurile ca să se sinucidă, și este apostrofat de un vecin pentru expunere indecentă; merge la biserică să-și verifice atașamentul confesional și asistă la un mic scandal condimentat cu dispute teologice. În general, orice dialog inofensiv degenerează într-o ceartă și orice întâlnire într-o confruntare. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de trei zile. “Ia-uite, dobitocu’! Are bani de băutură! Huo, fire-ai al dracu’ de bețiv!...” Nu pot să mai țin pixul în mână, nu mai văd literele de pe tastatura calculatorului. “Scoate legitimația, spune cine ești, nu fi bleg!”, mă apostrofează un coleg. “Nu pot, mă. Și-apoi, ce sunt eu, milițian, șeful de cabinet al Împăratului?” Mă duc cu pijamalele la spitalul de elită. Domnișoara mă privește somnoros senzual. “Chiar dacă păreți rezistent, de la o vârstă, cad toate, trebuie să vă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să-i mai numărăm pe cei ce au plecat dincolo... E drept că acum douăzeci de ani era mai rău : acasă tremurai să nu te aresteze și nici pe stradă nu erai în siguranță, se găseau unii capabili să te apostrofeze în public, să strige după tine „bur ghezoaico !“, să-ți facă atmosferă... Nu era nevoie să vorbești cu un cunoscut franțuzește ca să te recunoască, există destule semne după care și ei pot să-și dea seama că au de-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
buzunar o monedă de 25 de bani și i-a aruncat-o: Măcar țigăncile de la capătul podului zic bogdaproste. Femeia a făcut o criză de nervi și a început să trîntească hîrtiile. Cei de la coadă s-au pornit să-l apostrofeze pe Mihai că a indispus-o. Cîțiva au început să-și ceară scuze față de casieriță. Asta, mai de-a naibii, trîntea și bufnea. După un timp, de pe la ușă, a înaintat un bărbat scund. A împins portița batantă și a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
merge în vizită. Bomboanele sînt pentru copii. Dar cărți n-ar fi luat chiar de i-ar fi trecut prin gînd, sau i-ar fi sugerat Ana. Cum să ofere un roman de-al său unei femei care l-a apostrofat că și-a abandonat Fizica în favoarea literaturii?!... și asta cînd era deja la al patrulea roman publicat... Traversează strada și intră în bloc. După primul clinchet al soneriei, ușa se deschide. Poftiți... murmură fata care stă în hol. Mihai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Pune unul în mîna lui Mihai: Te rog! Mama știe că datorită ție... de-aceea... Nu insist, schimbă ea tonul, arătînd spre pahar, dar m-aș bucura să bei. Pentru succesul tău! ciocnește paharele. Chiar și atunci cînd te-am apostrofat că ai abandonat știința, am făcut-o în ideea că, peste ani, vreau să fiu mîndră de tine... Doar mama, tata și, eventual, nevastă-mea au dreptul să-mi ceară să fie mîndri de mine... saltă Mihai din umeri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un acces de tuse întrerupe declarațiile de amor ale vârstnicului crai : Prin tusa-i bătrânească i-a trece nebunia (III 2). Totodată, Scaur, care vrea s-o răscumpere pe sclavă pentru a putea s-o pedepsească după bunul plac, îl apostrofează pe pretorul îndrăgostit drept flutur iernatic, degerat : Strigoi in lumea moartă, cu fața ta zvântată/ Faci grații lângă fete, dai ochii peste cap,/ Zbierând amoru-ți veșted cu glas dogit de țap ? (III 4). La rândul lui, Horațiu își mărturisește pasiunea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-mi rup acum pleoapele de beznă,/ cu totul vreau acum/ să mă trezesc ! (scena 1). Tiresias - care, potrivit unei legende transmise de Hesiod, și-a pierdut vederea drept pedeapsă pentru că a arbitrat în favoarea lui Zeus disputa lui cu Hera - îl apostrofează în termeni similari când îi aduce la cunoștință că el este ucigașul lui Laios : ai vrut să știi - acuma știi ! Acesta-i,/ orbitule, - adevărul ! (scena 8) La început, Oedip refuză să-i dea crezare unui profet suspect chiar prin handicapul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deslușite de astfel de făpturi mărginite, private de accesul la cunoașterea globală : numai în sămânța viitorului am putea citi sensul (I, p. 11). Prea puțin impresionat de gravitatea coreuților, Spyros îi tratează ca pe niște actori de duzină, după cum îi apostrofează și Hamlet pe cei chemați să joace scena uciderii tatălui său : Ar trebui totuși să jucați cu mai multă convingere. [...] Vorbiți tare, să se audă până în fundul sălii ! (I, p. 12). După ce interpelează ironic publicul interesat doar de tainele zilei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în acest fel nu au dreptul să le supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă pe Trio pălind. Prost cât încape, dar se iuțește la minte când e vorba de pielea lui. — Vezi? îl apostrofează părintește. Ochii îi sclipesc de o bucurie răutăcioasă. Nu cred că ți-ar conveni să mori odată cu mine. Adaugă ușor batjocoritor: — Eu sunt om bătrân, pe când tu... Fulcinius reflectează. A luat la început morala de bună și s-a speriat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de-ar pleca mai repede! — Vesta îi va apăra pururea pe cei înrudiți cu ea, conchide regele. De ce nu zici pe șleau că cea mai măreață faptă a lui Caesar a fost că l-a adoptat pe Octavianus Augustus? îl apostrofează scâr bită Vestala Mamă în gând. Se înmoaie și dezgustul lasă loc milei. Sărmanul de el! Încă unul pe care l-a înfrânt sistemul și care linge acum mâna care i-a pus lațul de gât. N-a avut destule
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Calpurnius Piso, care a ascultat cu atenție, intervine la rândul său: — Eu am respect și admirație pentru oricine realizează ceva în domeniul literelor. Căci este o îndeletnicire deloc ușoară, ingrată și din păcate desconsiderată. — Ei, Piso, nici chiar așa! îl apostrofează râzând Sallustius. Me se ria asta desconsiderată, cum zici tu, poate răspunde cu mult dispreț acelora care o disprețuiesc la rândul lor. — Și bine face! i-o întoarce Piso pe loc. Încruntă apoi din sprâncene către necunoscuți: — Truditori merituoși cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Thom o întâmpină cu o înclinare a capului și făcu un alt lucru pentru care era cunoscut, chiar dacă Rhyme nu prea era de acord cu el: întrebă dacă dorea ceva de băut. - Thom, nu suntem tocmai la o șuetă, îl apostrofă Rhyme. Kara oricum spusese că nu are nevoie de nimic. Thom însă insistă. - Bine. O cafea se poate? - Bineînțeles. - Tare. Și cu mult zahăr. - Chiar nu cred că..., începu din nou Rhyme. - Cafea pentru toată lumea, anunță ceremonios asistentul. Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
poate? - Bineînțeles. - Tare. Și cu mult zahăr. - Chiar nu cred că..., începu din nou Rhyme. - Cafea pentru toată lumea, anunță ceremonios asistentul. Am putea chiar să servim și niște biscuiți. - Biscuiți? întrebă Sellitto. - Ai putea să îți deschizi un restaurant, îl apostrofă din nou Rhyme. Dar în timpul tău liber. Poate termini și tu cu aiurelile astea cât încă ești aici. - Ce înseamnă timp liber? spuse ironic Thom în timp ce se îndrepta grăbit spre bucătărie. - Amelia ne-a spus că ai niște informații prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul unui proces: Destinat ieși cu frumoasa lui blană încă pe umeri și cu aerul de Cato, și dădu de viitorul mire al Văduvei: acesta din urmă îl apostrofă plângăreț. Avea ochii roșii după anunțul sentinței și, cu siguranță, la ora aceea regreta focurile de armă pe care le trăsese în burta patronului său. „Dom’le procuror, gemu el, dom’le procuror“ și Destinat îl privi în ochi, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acel război de încornorați, după cum spunea. O mână pierdută, ani de viață câștigați. Asta îmi tot repeta, fără încetare, arătându-mi mâna lipsă. Îi dăduse și-un nume mâinii absente: Gugusse. Îi vorbea întruna lui Gugusse, luându-l ca martor, apostrofându-l, tachinându-l. Fericirea nu depinde de cine știe ce. Uneori, atârnă de un fir, uneori de un braț. Războiul este lumea întoarsă cu fundul în sus: ajunge să facă dintr-un schilod cel mai fericit om. Se numea LĂon Castrie soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de popularizare pe care le luau ad-literam, nu cu cele de excelență în cercetare sau în mișcare, femei foarte nuanțate, de altfel. Era la Budapesta, cred că prin ’92. Noi, est-europenele, miroseam a parfumuri franțuzești. Ele se apropie și ne apostrofează: „Ce fel de feministe sunteți voi, dacă vă dați cu parfumuri franțuzești?”. Le-am răspuns: „Ne-am săturat să ne spălăm cu săpun ieftin și cu detergent. Visăm la un parfum adevărat și la un săpun adevărat. Acum, când le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
multe tipuri de produse comestibile sau nu; nu vă lăsați păcălite de aspectul asemănător unor birouri lăsate în paragină; plantele acelea care par să fi crescut vraiște pe tarabe sunt marfă și totodată obiectul vizitei voastre în acel areal; am apostrofat eu odată un negustor că nu-și face curățenie pe birou (mă tot întrebam pe unde și-o ține dosarele) și nu-mi permit să vă spun ce mi-au auzit urechile... Tot la piață puteți găsi carne, mezeluri, brânzeturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
ea, întinzând mâna să prindă curelușa, grăbită să își ascundă o clipă fața pe care o simțea că-i arde. „Doamne! Ce are bărbatul acesta în el de numi vine să-l scap din ochi? Vai mie, ce rușine!” se apostrofă în gând. Marian Malciu - Doamna Laura, vă deranjează..., adică... nu vă supărați dacă vă propun să testăm împreună pârtia? Este o zi superbă și, dacă sunteți singură..., trebuie să vă bucurați de ea. Ei, nu! Nu mă deranjează, dar eu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de durere și-și frecă genunchiul. Apa se clătină sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau șnururile de la ghetele încălțate în grabă, mama cu o pereche de pantofi de-ai bărbatului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea se temea de întuneric, de singurătate, când i se mai întâmplase să se întoarcă noaptea acasă avea sentimentul că este invizibilă, că se prelingea de-a lungul zidurilor fără ca să fie luată în seamă. Dar asta înseamnă lașitate, se apostrofă mai apoi, am pierdut teren, l-am lăsat ca să-și etaleze părerile, numai de teamă ca nu cumva Alexe să posede o armă secretă, ascunsă, zdrobitoare care să mă neutralizeze. Să mă neutralizeze? Adică ce să mi se întâmple? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se dedice Întru totul slujirii lui Allah. În acest scop, a declarat solemn că era gata să se supună unei perioade de penitență și să abandoneze toate deșertăciunile lumești, Întocmai cum făcuseră dervișii În trecut. Nu ești derviș, au apostrofat-o cinic surorile ei la unison, hotărâte să o facă să renunțe la un asemenea sacrilegiu, nemaiauzit În analele familiei Kazanci. Și apoi toate trei au Început să ridice obiecții, fiecare pe tonul cel mai Îndatoritor cu putință. — Bagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]