446 matches
-
ajunsese stăpân) n-a izbutit să-i pervertească sufletul de copil sărac, capabil să retrăiască încă emoția sărbătorii, cu gândul la iarmarocul de altădată. Astfel, la momentul când ar fi trebuit să guste în sfârșit din roadele dulci ale propriei apoteoze, băiatul casierului începe să aibă, lucid, "noțiunea limpede a drumului străbătut din vremea când umbla nopțile după fete". Iar prima treaptă în ascensiunea de neoprit a acestui erou debordând de vitalitate (altă caracteristică menită a-l plasa în contrast absolut
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și al elegiei” și să ajungă la „experiență și transfigurare”, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
New York, Oxford University Press, pp. 38-42. Zinner, Paul (1956), National communism and popular revolt in Eastern Europe. A selection of documents on events in Poland and Hungary, New York, Columbia University Press. Discursuri, rapoarte, propagandă Betea, Lavinia (2009a), 21 august 1968. Apoteoza lui Ceaușescu, Iași, Editura Polirom. Bold, Ion Al. (1980), "Formele de integrare organică a partidului în viața și activitatea socială. Legătura directă a partidului cu masele populare. Împletirea activității de partid cu cea de stat și obștească; organismele cu dublu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
era �n stare, ? i acesta era modul s? u. Maniu ? i Mihalache aveau s? devin? �n anii �n care aveau s? vin? un obstacol pentru Iorga, ceea ce a dus la o ostilitate plin? de ranchiun?. Am v? zut c? Iorga f? cea, �n 1918, apoteoza lui Maniu. Era imaginea apolitic? a celui mai mare ardelean al secolului al XX-lea. Există posibilitatea cooper? rîi �ntre ace? ți doi oameni cinsti? i ? i adev? ra? i patrio? i, dar erau ? i piedici. Cultură lui Iorga era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Anii negri (1958), încearcă reconstituirea unor aspecte ale societății românești de la sfârșitul anilor ’30, în special activitatea clandestină a comuniștilor și reprimarea acesteia de oficialitățile vremii. Piesa se încheie cu procesul unui grup de comuniști, eveniment înfățișat ca o adevărată apoteoză a acuzaților care se transformă în acuzatori, vituperând energic rânduielile social-politice din epocă și prevestind răsturnări politice viitoare. „Drama” e un exemplu flagrant de artă explicit „angajată”, conformânde-se prin schematism și „mesaj” tezismului ideologic al momentului. Extrem de modeste valoric, prestațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
dată această emoție. Terapeutul - Ați trăit, în ultimele zile, o situație dificilă despre care am putea vorbi? Xavier - Da, am organizat o călătorie de afaceri în Senegal pentru o întreprindere din regiune. In timpul acestei călătorii, care trebuia să fie apoteoza muncii mele, patronul întreprinderii a venit spre mine, beat, și m-a rugat să-i mulțumesc ghidului local pentru modul în care a fost organizată ziua respectivă. Terapeutul - Ce ați simțit în acel moment? Xavier - Eram nervos, îl detestam. In
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe cuvîntul răzbunător al conducătorilor care desemnează inamicul cu unicul scop, oricît de scump ar fi plătit acesta, ca suveranitatea să le aparțină. 9 De la patriile ideologice la separatismul la domiciliu Naționalismul european s-ar fi putut sfîrși în această apoteoză macabră al cărei spectacol fostele țări comuniste l-au reînnoit dacă, după 1918,vechile națiuni n-ar fi reacționat în diverse forme, unele printr-o extindere lentă, altele caracte-rizîndu-se, după caz, prin invenții înnoitoare sau prin explozii de violență. Pe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
măreția domniei Voastre... Pentru fericirea Majestății Sale Împărăteasa... Ridic paharul în onoarea Majestății Sale Împăratul Nicolae și a Majestății Sale Alexandra Feodorovna. Orchestra gărzii republicane a intonat imnul rusesc... Iar seara, marele spectacol de gală de la Operă a fost o apoteoză. Precedată de doi purtători de torțe, perechea imperială a urcat scara. Parcă înainta printr-o cascadă vie: rotunjimile albe ale umerilor femeilor, florile deschise de pe corsaje, strălucirea parfumată a coafurilor, scânteierea bijuteriilor de pe decolteuri, toate acestea pe fundalul uniformelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cantitate și manieră este comună glumelor obișnuite încadrate umorului tradițional, deliberata omisiune a principiului relevanței este o tehnică tipică în cazul dadaiștilor și al suprarealiștilor, generatoare deci de un umor absurd. Replici precum " Iaurtul e bun pentru stomac, rinichi și apoteoză", "Nu te uita la curci, mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-aș da papucii soacrei mele, dacă mi-ai da coșciugul soțului tău"130 amintesc de bizarele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea veni decât inspirat de ei: și pentru a învăța lumea despre această funestă știință, nu trebuiau să folosească alți oameni, decât pe aceia în apoteoza cărora găseau o onoare și un avantaj deosebit." (traducere de Pierre de Labriolle, CDU, 1933) Dedicat lui Venus și Bachus, teatrul este periculos, căci el nu oferă decât spectacole lascive. "Teatrul este întocmai ca templul lui Venus (...) Teatrul nu este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a ieși vreodată din limitele unei scene vorbite; într-un cuvânt, așa cum ar face un om căruia o zână i-ar fi dăruit sufletul lui Corneille și mintea lui Molière." Cu teatrul lui Hugo, se termină, în Franța, într-o apoteoză care îi este cântecul de lebădă, triumful alexandrinului.89 5.3. Alianța dintre grotesc și sublim Urmând exemplul lui Diderot și Louis-Sébastien Mercier, Romanticii definesc drama ca pe un gen complet care prezintă caracteristicile tuturor genurilor dramatice anterioare. " (...) drama, după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cornea „romanul” lui Dinu Păturică și „romanțul” lui Gheorghe. Pornirea justițiară a lui F., sesizabilă în orice rând al scrierii, ajunge ostentativă în acest maniheism rigid: eroi satanici și eroi serafici, primii incriminați violent, nestăpânit, cu inclemență, ceilalți idealizați până la apoteoză. Epicul suportă, de asemenea, o schematizare maximă, până când ultima scenă o întâlnește, demonstrativ, pe prima. Subsumate tendinței apăsat pedagogice, mereu în consonanță cu sentimentele nutrite de bunul cititor al vremii, clișeele, efectele melodramatice se înseriază firesc. Sunt, acestea, elemente care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a plasticiza, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care trăiesc reprezintă produsul unei formări; ea implică dobândirea unei culturi a proiectului. Și așa cum destinul este apoteoza culturii proiectului, maladiile de destin sunt tot atâtea carențe ale ei. Educarea cunoașterii de sine în vederea secvenței de depășit-de atins, educarea libertății deci, nu este însă o faptă a singurătății. Ea se face prin preluarea celuilalt în sfera libertății mele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în stare, și acesta era modul său. Maniu și Mihalache aveau să devină în anii în care aveau să vină un obstacol pentru Iorga, ceea ce a dus la o ostilitate plină de ranchiună. Am văzut că Iorga făcea, în 1918, apoteoza lui Maniu. Era imaginea apolitică a celui mai mare ardelean al secolului al XX-lea. Exista posibilitatea cooperării între acești doi oameni cinstiți și adevărați patrioți, dar erau și piedici. Cultura lui Iorga era mai ales de orientare franceză, bazată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
următorii 23 de ani moartea a zeci de mii de femei. Rata reală a mortalității infantile era atât de mare, Încât după 1986 nașterea unui copil nu mai era Înregistrată oficial până când nou-născutul nu atinsese a patra săptămână de viață - apoteoza controlului comunist al informației. În momentul căderii lui Ceaușescu, rata mortalității nou-născuților era de 25‰, iar În orfelinate se aflau peste 100.000 de copii. Această tragedie națională s-a consumat pe fundalul unei economii deliberat retrogradate de la subzistență la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exprimate În aceste eseuri; nici unuia nu i-a trecut prin minte să-l invite pe Eco sau Derrida pentru consultări. Tot proiectul s-a stins ca un murmur. La 100 de ani de la afacerea Dreyfus, la 50 de ani după apoteoza lui Sartre, intelectualii de frunte ai Europei lansaseră un apel - și nimeni nu s-a prezentat. La șase decenii de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, alianța atlantică dintre Europa și Statele Unite era sub semnul Întrebării. În parte, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în acest sens fiind un desen al lui Marcel Olinescu, făcând parte dintr-un ciclu intitulat Luceafărul, compus din 12 lucrări dedicate lui Eminescu, fiecare lucrare fiind însoțită de un vers. Cea de-a douăsprezecea lucrare se vrea și o apoteoză a ciclului, intitulată după ultimul vers concluziv al poemului Luceafărul: "Nemuritor și rece". Pe fondul unui cer înstelat sunt plasate monadic figuri culturale emblematice, desenate asemeni unor constelații: Shakespeare, Dante, Goethe, Beethoven, și, greu discernabil, probabil Platon, iar în colțul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
distincție discutată ne obligă totuși să adîncim puțin cei doi mari versanți ai cercetării științifice în general și ai celei pedagogice în particular: „observaționalul noninterveționist” și „experimentalul intervenționist”. În general, experimentul este considerat un fel de culme, de regină, o apoteoză a cunoașterii științifice. Foarte mulți teoreticieni, metodologi și cercetători chiar afirmă că nu există știință, în sensul deplin al termenului, decît acolo unde există experiment. Fără a adera întru totul la o asemenea poziție - totuși extremă, dacă nu chiar extremistă
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
în omenire?" (Bălcescu, 1894, p. 24) [1851]. Celor două principii divine (dreptatea și frăția) principii esențialmente sociale, reglementând justețea socială și solidaritatea umană sunt completate cu un tandem de principii politice: libertatea și unitatea națională. Aceste din urmă își găsesc apoteoza istorică în scurta perioadă de domnie a lui Mihai Viteazul, pe care Bălcescu, pe urmele lui Florian Aaron, l-a instalat permanent în nucleul panteonului național. La Bălcescu, întreaga istoria a românilor este mărturia dramatică a unei lupte neîncetate pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism grozăvia Holocaustului stă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]