511 matches
-
Își așezase mâna pe umărul lui socru-său. Vreau să rămâi aici! spuse el cu voce fermă. Înțelegi ce spun? Nu te miști din locul acesta, mă aștepți până ce mă întorc! E clar, nu-i așa? Comisarul dădu din cap aprobator. Devenise dintr-o dată docil și ascultător. Se așeză pe unul dintre bolovanii de alături și rămase acolo, privind în gol. Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Oricâte gloanțe am tras în ea, nu s-a întâmplat nimic. Așa e, aici a fost război în toată regula. Acum, mă crezi? Din moment ce ai văzut cu ochii tăi, înseamnă că trebuie să mă crezi. Vlad Mihailovici dădu din cap aprobator. Nu mai era nervos, ba chiar zâmbea, iar calmul său îl descumpănea pe mercenar. Se întâmplase ceva cu șeful? Situația era deosebit de gravă însă el nu părea să își dea seama de acest lucru. Liniștește-te! rosti Vlad cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
anume v-ar interesa? - Este o problemă de timp, presupun, zise Gosseyn. Prima fotografie este cam prea lentă. Mai lentă decât o placă fotografică; iar cele mai complicate tuburi electronice, prin comparație, merg cu viteza fulgerului. Crang dădu din cap aprobator și spuse: - Este bine cunoscut că mașinile specializate pot îndeplini orice funcție particulară mult mai repede și deseori mai bine decât un organ sau un efector uman. Este un preț pe care-l plătim pentru adaptabilitatea noastră virtual nelimitată. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
alături. Era neînsemnată. Dar eu, care mi-am pierdut cinci ani cu dânsa, care am ascultat-o tot timpul vorbei, care n-am putut gândi un rând fără să nu i-l spun, fără să nu-i cer părerea, mereu aprobatoare, cum sunt? O dată, pentru prima oară, după lectura unui roman al lui Mauriac, care nu-mi plăcuse, spusese: Nu e chiar așa de rău cum spui!" Nu era o reflexie nouă, ci o concesie față de o părere străină de mine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nobuo și Nobutaka se plecaseră deja cu respect în fața lui Samboshi, Katsuie nu prea putea fi neglijent în această privință. Simțind, foarte probabil, că era inevitabil, își înghiți mândria și se înclină. Hideyoshi părea și el să dea din cap aprobator la adresa lui Katsuie. Acesta își smuci într-o parte gâtul scurt și gros și se întoarse, foșnindu-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
referindu-se la tata, " Repede a mai luat-o cu el!", nici nu-mi dau seama dacă a spus-o pe un ton de reproș, în sensul că a fost egoist și n-a lăsat-o să mai trăiască, sau aprobator, în sensul că a ținut atât de mult la ea încât a vrut-o mai repede alături de el sus în ceruri. Oricum, ceea ce îmi aduc aminte este că vorbele ei m-au revoltat întrucâtva: cum adică, tata, în lumea lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am băgat niciodată în politică, spunea mătușa Iuliana fără să împărtășească buna dispoziție generală, dar ceea ce s-a întâmplat acum doi ani nu mi-a plăcut deloc. Eram aliați cu nemții, prinse domnul Cernat momentul să încuviințeze, dând din cap aprobator și grav. Urâtă treabă! Cică am întors armele! Așa ceva nu se face între oameni de onoare! se înflăcără el. Dar cine ne-a obligat să ne aliem cu nemții? îl apostrofă vehement domnul Berindei. Nu chiar dumnealor? Am vrut să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
afirmație! - Ce naiv ești! O fată serioasă, cum este Ina, nu cade în brațele primului venit, chiar dacă acesta îi promite un castel pe Valea Loarei. - Există și posibilitatea unui refuz, deși am încercat, pe căi ocolite, să obțin un răspuns aprobator. - Tu i-ai spus vreodată că intenționezi să-i ceri mâna? - Nu, n-am ajuns până acolo, deși am lăsat să se înțeleagă că doresc acest lucru. - Și atunci de unde știi că ar putea veni un refuz din partea ei? - Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
degeaba. Degeaba și moartea lui Matei, dar și mai degeaba că ăștia au rămas În viață. Cât a stat acolo cu ei, la masă, nu a scos nici un sunet, nu a făcut decât să zâmbească și să dea din cap aprobator, ridicând Întruna spre cer trofeul speranței ucigașe, lacrimile nimicului, care, șerpuindu-i prin sânge, În inimă, deveneau lacrimile lui. Nu putea nici să plângă, nici să privească fețele mutilate de alcool care se aplecau asupra lui râzând și pupându-l
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la București, completă medicul, cu o voce reținută. Recunosc lucrul acesta în fața dumneavoastră, domnule Teodorescu, care, după cum am aflat, ați fost unul dintre cei care i-au ajutat pe evrei în acele timpuri de tristă memorie. Mendelică dădu din cap aprobator. Din păcate, s-au petrecut destule drame și aici, în România... Frații și surorile mele, care n-au părăsit Sighetul ca mine, ca să vină la București, au fost trimiși cu toții în lagăr, de unde nu s-au mai întors... Dar Sighetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
toamnă, pe la piețele din București. După părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se săturase de regimul lui Dej și venirea americanilor putea să se-ntâmple de pe o zi pe alta. Aici Virgil dădu din cap aprobator, satisfăcut să audă din gura socrului său ceea ce el însuși gândea cu convingere, și privirile i se opriră pe papornița musafirului, care zăcea trântită lângă piciorul mesei. Pricepând aluzia, țăranul zâmbi cu gura până la urechi și scoase dinăuntru o ploscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să se ocupe în lipsa nevestei; oare nu s-ar fi putut ca Iustina să aibă ea grijă de copil, până când avea să se întoarcă Mariana din spital?... Ca și cum și pe-asta o prevăzuse de mult, Lazăr Popescu dădu vioi și aprobator din cap și-i trase amical o palmă-n spate: Poate, cum să nu poată!... Doar suntem rude, ce dracu!... Nevastă-mea chiar mi-a zis să-ți zic... Il lași pe copil la noi până se-ntoarce Mița, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la cazul Short. La revedere, domnilor polițiști. Loew se întoarse în grabă la mașina cu însemnele poliției. Șoferul de patrulă întoarse mașina dintr-o mișcare și intră în trafic. — Trebuie să discut cu Kay, spuse Lee. Am dat din cap aprobator. Tocmai atunci trecu o mașină de patrulă a șerifului și polițistul de pe scaunul pasagerului le făcu bezele lesbienelor din prag. Lee se îndreptă spre mașină, murmurând: — Laurie. Laurie... Of, draga mea! CAPITOLUL TREISPREZECE A doua zi m-am înființat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afară pe la doișpe jumate, îmi șoptește „Șnițel Pricăjit“ și de-atunci nici c-am mai văzut-o până nu i-a apărut fotografia în toate ziarele. M-am uitat la Russ. El mi-a șoptit „Dulange“. Am dat din cap aprobator și mi-am închipuit-o pe Betty Short în dimineața zilei de 12, mergând aiurea, până ce-a dat de francezul Joe. Zilele lipsă ale Daliei începeau să se adune una câte una. Și-atunci tu și John Vogel v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în râs. Russ îmi făcu semn să mă așez lângă el, pe marginea patului. — Chestia asta se face după un anumit tipic. Lasă-mă pe mine să pun întrebările, iar tu încearcă să-ți păstrezi calmul. Am dat din cap aprobator. Johnny ne avea acum înaintea ochilor pe amândoi, însă privirea îi era tulbure, fața fleșcăită și avea un aer tâmp. — Cum te numești, fiule? întrebă Russ. Doar mă cunoști, ’tenente, articulă cu dificultate Johnny. — Răspunde-mi totuși. — Vogel, John Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bună, eu sunt Lorraine. M-am întors. De aproape arăta ca o brunetă oarecare - o bucată de lut numai bună de modelat. — Bună, Lorraine. Eu sunt... ăăă... Bill. Fata chicoti. — Bună, Bill. Vrei să plecăm acum? Am dat din cap aprobator. Lorraine ieși înaintea mea. Lumina zilei i-a scos la iveală firele duse de la ciorapul de nailon și urmele de ac de seringă de pe brațe. Când a urcat în mașină, am remarcat că are ochii căprui, spălăciți, iar când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Și n-ar fi stricat s-o facă pe drăguța de Rahela să sufere un pic. Zilpa bănuia că Rahela e înspăimântată de noaptea nunții și o încuraja să-și spună temerile. Sora mai mare suspina și dădea din cap aprobator în timp ce Rahela îi dezvăluia cât de puține știa despre mecanica sexului. Nu se aștepta la nici o plăcere - doar la durere. Așa că Zilpa i-a spus surorii ei și așa înspăimântate că ciobanii vorbeau despre sexul lui Iacob ca despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cuvintele pe care le repetaseră împreună în cort cu o seară înainte, transpirând unul în brațele celuilalt. S-a prefăcut că plânge în timp ce abia se ținea să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
calmeze temerile și nu-l mai suporta în preajma lui pe Ruben, care era de felul lui calm și delicat. Căpătase în schimb un fel de dependență de Levi, care îl asculta la nesfârșit și care dădea din cap îngrijorat și aprobator ori de câte ori tata își expunea profețiile sumbre. Femeile între ele vorbeau despre înțelesul ultimului vis al lui Iacob, care fusese destul de puternic încât să ajungă din lumea somnului, în lumea noastră. Se întrebau dacă ar fi mai bine ca Iacob să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul în masă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e chiar mai importantă decât un rang nobiliar, pentru că numai douăzeci și patru de persoane pot deține Ordinul de Merit În același timp. — Atunci, cu atât mai bine pentru domnul James! exclamă Burgess cu un zâmbet larg, În timp ce Minnie și Joan murmură aprobator. Întorși la bucătărie, dezbat incitați știrile. — Eu zic că ar fi trebuit să-i spună, se pronunță Joan Anderson. Dacă moare peste noapte? — Ah, nu mai spune una ca asta! zice Minnie. — Bătrânul filfizon n-o să dea Încă ortul popii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu doar În antracte. Orchestra Începu din nou să cânte, o melodie mai potolită ca introducere la primul act, iar publicul tăcu spectaculos. Arnold Bennett scoase creionul și carnetul. Cortina se ridică și sala fu străbătută de un ușor murmur aprobator. Scrise stenografiat În carnet: „Decor excelent, o grădină veche, foarte frumoasă, florile par adevărate“. Capacitatea de a stenografia era un dar foarte util pentru un critic de teatru. Uneori, i se părea că deprinderea aceasta era cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unui val, era pe cale să descopere acest lucru. în momentul de față era inconștient. Tocmai căzuse printr-un tunel în mare. Marea fusese Mediterana. Acum nu mai era - sau nu tocmai. Baba Dolores așeză balansoarul pe nisip. Domnul Jones urmărea aprobator totul. Balansoarul era îndreptat cu spatele către mare, întors spre masiva culme împădurită a muntelui Calf, care ocupa cea mai mare parte a insulei, cu excepția micului luminiș aflat chiar deasupra plajei, unde locuiau domnul Jones și Dolores. Domnul Jones se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de deasupra, Își Îndeasă toată plăcințica În gură și dă verdictul Într-o aversă de firimituri: —Extra-or-di-na-re plăcințele, Kate. Ai ținut fructele În coniac italienesc? —Ei, știi tu, un pic dintr-una, un pic din cealaltă. Ea dă din cap aprobator. —Mă gândisem să vorbesc cu toată lumea și să facem stollen 1 anul viitor. Ce zici de idee? Ai vreo rețetă bună? Nu, dar știu un supermarket care are. —Ha-ha-ha-ha! Asta a fost bună. Ha! Ha! Ha! Alexandra e singura femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un nume foarte la modă, remarcă Paula. Da, zic eu, dar adu-ți aminte de fetița lui Woody Allen și a Miei Farrow. O chema Dylan și a ajuns să-și dorească să-și schimbe numele. Paula dă din cap aprobator: —Și celuilalt copil i-au pus un nume tâmpit parcă. —Satchel 1! — Da, asta era. Paula râde. Mă alătur și eu: nebunia vedetelor fiind una dintre marile plăceri democratice. Se simte deja că i-a mai trecut supărarea când, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]