198,134 matches
-
ea e lovită deschis, cu umoarea brutală a restaurației. Alteori e recuzată cu un subtil scepticism, cu grimasele unei difidențe de bonton, precum un concept "depășit". Există esteți care, disociindu-se de "patetica naivitate" a Monicăi Lovinescu, țin a se arăta mai catolici decît papa! Nu ne îndoim că perspectiva urmașilor noștri, eliberată de confuzii și inerții, de ambițiile concurențiale mai mult ori mai puțin disimulate, de carierismele mai mult ori mai puțin "apolitice", va repune în integralitatea drepturilor sale poziția
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
dovediți, preferând să facă corp comun cu toate secăturile. Vi-l puteți imagina pe nea Ilici distanțându-se de Văcăroiu? Sau de inginerii financiari care-au adus țara la sapă de lemn? Din contră, nu pierde prilej să nu-și arate iubirea părintească, atârnându-le pompoase tinichele în piept. Poate că în "forul său intim" Iliescu va fi regretând "influența pe care a făcut-o posibilă" a fiului-trădător, Adișor. Dar nici măcar asta n-o va recunoaște public. Pentru simplul motiv că
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
lenjerie și medicamente, clasorul cu poze de scriitori, adunate de mulți ani pentru revistă, răsturnat și călcat în picioare, acte printre cămăși și ciorapi, colecția de pixuri și creioane împrăștiată peste tot și scrîșnind sub pași. Doar camera juniorului, care arată întotdeauna ca scotocită de hoți, avea aspectul ei obișnuit. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să alertez telefonic bărbații familiei. Cum știam din filmele cu scene de violență de durată și intensitate medie că în asemenea cazuri
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
de raționalizare a limbii; pare să le aplice, cel puțin în parte, în țiganiada, cu diferențe între vorbirea personajelor ("mie așa-mi pare, vere") și cea a naratorului ("pe țigani armează"), cu admitea reluării, dar evitarea anticipării ("te vei mai arăta mie"). Un ecou al disputelor pro și contra-raționaliste apare la A. Lambrior, care evocă (în Introducere la Carte de citire, 1882) "repețirea pronumelor" în limba vremii ("nu o știa pre ea", "pe mine mă știe el"), plasînd-o în cadrul mai larg
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
unde istoricii, după opinia sa, au greșit. În faptul de a nu fi văzut decât "lupte de pretendenți la tron" și de a fi pierdut tocmai esența, "principiul și interesele ce fiecare pretendent reprezintă." Altfel spus, că fiecare s-a arătat sensibil numai la vibrația pasională a evenimentului, fără să identifice în spatele acestuia sâmburele care l-a generat, pentru ca reconstituirile să ducă, în urma contactului cu realitatea, la îndreptățite judecăți de valoare. Pretutindeni, în text, spusă direct sau numai subînțeleasă, ideea de
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
propunerea liberalilor și, se pare, la sugestia unei cunoscute poete). CNSAS a comunicat poetului Ion Gheorghe dosarul personal. În dosar, apare, în legătură cu o anchetă de Securitate, numele dlui Ristea Priboi, pe atunci locotenent în instituția cu pricina. Dl Priboi se arăta alarmat de pesimismul unor pagini din România literară. Întrebat cum se face că CNSAS una spune, alta fumează, încercînd a-l scoate basma curată pe cititorul revistei noastre, dl Onișoru a declarat: "Din informațiile noastre (!?), dînsul era tînăr pe atunci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
la un alt spațiu de joc pentru ca să fie eliminată orice formă disturbatoare? Din ce în ce mai puțini. În fine, mi-am propus ca în paginile acestui număr să discut despre ceea ce înseamnă în România un festival național de teatru și, concret, cum a arătat și s-a desfășurat ediția de anul acesta, a douăsprezecea. Am crezut, multă vreme, că Festivalul Național de Teatru I. L. Caragiale 2002 nu se va ține. Cu nici o lună înainte de 30 noiembrie, data deschiderii, nu circula nici-o veste cu privire la selecție
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
Lucrase douăzeci de ani în biroul de comenzi al unei manufacturi de caserole și alte obiecte heteroclite din plastic fiind în fiecare lună la doi pași de fatalitate. Locuise douăzeci de ani în același apartament. Timp de douăzeci de ani arătase lumii chipul senin și privirea mândră și obosită ale unui bărbat care-și alesese drumul pentru totdeauna și ținea ca acest lucru să se știe. Amicii săi întâmplători invidiaseră totdeauna seninătatea sa de paradă și detestaseră felul lui cam brutal
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
tradiția literară franceză. Mai sunt de consemnat, din această fază de pregătire, disputele privitoare la primirea în Societate a criticilor literari, unii împotrivindu-se acestei primiri sub cuvânt că aceștia nu sunt creatori de "opere beletristice". Interveni Ilarie Chendi care arătă că se împotrivesc la primirea criticilor scriitorii minori ("scriptores minores"), veleitarii, adică tocmai aceia care sunt "creaturi proaspete ale unor critici binevoitori, flori plăpânde", socotindu-se "mai de folos ca aceia care le-au dat sancțiunea". Poveste veche! Mai reținem
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
come l'acqua minerale. Așa era Maria. Cădea pe bec numaidecât. Slăbiciunea ei, literatura, vorbele mari, patetice. Cred că asta era cauza primă a neliniștilor ei din ce în ce mai evidente, în ultimul timp. Al doilea text: Cu un singur gest, ea îl arătă pe erou asistenței, pacienților adunați în sala improvizată, uimiți de puterea magică pe care o avea omulețul numit ciudat Camură și care se pricepea la femei și la bani. Actorii, improvizați și ei, aleși dintre bolnavi, se învălmășiră pe scenă
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
specifice" se încadrează, de pildă, mafia țigănească și sărăcia dîmbovițeană; dar "cel mai specific" element al filmului e celebrul manelist Adrian Copilu' Minune, în propriul rol, acela de star autohton... Asta spune totul despre calibrul unei lumi. Cum poate să arate o lume care îl cultivă pe numitul Copil Minune nu ca pe o curiozitate mai mult sau mai puțin pitorească, ci ca pe o vedetă care e luată în serios? Așa cum o știm... Ca un amuzament: am aflat la conferința
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
în care în alte spații culturale genul monografic se bucură de un succes imens (și pe toate planurile, inclusiv financiar), la noi abia acum încep să se miște lucrurile cât de cât. Cartea despre Mateiu Caragiale a lui Ion Iovan arată că se poate. Deși nu e decât o cronologie, Portretul unui dandy român se citește cu delicii greu de prins în cuvinte căci primul impuls e să o recitești sau să o citești și prietenilor. Meritul este indiscutabil al lui
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
a le spune românilor care sînt riscurile și pe termen scurt, dar și în privința amanetării viitorului României, dacă crește sprijinul electoral pentru CVTudor. Politica sprijinirii pe din dos a PRM-ului, la care a recurs partidul de guvernămînt pentru a arăta pisica Occidentului, nu mai poate continua. PSD are acum prilejul istoric de a se rupe de un trecut dubios și de a deveni un partid respectabil și pentru cei care nu-l votează. Premierul Năstase ar trebui să uite că
Un început de limpezire by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14532_a_15857]
-
decît din cărți și din cunoștințe puse cap la cap, deși nici acestea nu lipseau". Opțiunea proximă care-i stătea în față era, bineînțeles, opțiunea politică. Ea comporta însă o dificultate. În măsura în care, la interogația negativă: "Ce nu vrei", răspunsul se arăta lesnicios, la cea pozitivă: "Ce anume vrei? Pe ce drum s-o apuci?", răspunsul apărea, în schimb, problematic. Propensiunea lui Mihai Șora spre soluția comunistă (deloc exclusivistă, ci într-un context creștin și într-o montură speculativă ce-i reduceau
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
față în față două echipe ale P.S.D.-ului: cei care cred că au un viitor politic și cei care știu că dacă Năstase pune șaua pe partid ei vor ieși definitiv din cărți. Reorientarea membrilor de partid în funcție de aceste criterii arată că prejudecata iubirii necondiționate față de Iliescu e o legendă, după cum autoritarismul cinic al lui Năstase n-are încă forța de-a transpune instantaneu în practică reveriile dictatoriale ale Arogantului. Deși conduce după bunul plac o țară, P.S.D.-ul are mari
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
fruntea partidului, ne putem imagina că raporturile cu Iliescu se vor inversa în totalitate: ex-președintele se va găsi la mâna premierului, și nu invers, cum s-a întâmplat până acum. Chiar și o analiză superficială, precum cea întreprinsă mai sus, arată de ce Iliescu se va opune cu îndârjire alegerilor anticipate și de ce Năstase le dorește cu disperare. Din nefericire, atâta vreme cât lupta la vârful politicii românești se dă între astfel de personaje, soarta țării rămâne sub spectrul mizeriei și suferinței fără speranță
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
regulilor poetice admise, având drept "complici" nume mai apoi importante pentru mutațiile liricii românești, ca Adrian Maniu și Ion Vinea. Dăduse chiar anumite semne a ceea ce urma să fie "revoluția" dadaistă. La acest capitol românesc al cărții sale, biograful se arată destul de bine informat, referințele sale principale fiind Ovid S. Crohmălniceanu și Serge Fauchereau. (Un supliment de documentare, de pildă apelul la corespondența dintre Tzara, Vinea și Marcel Iancu, publicată în revista "Manuscriptum" de Henri Béhar în 1981, ar fi dat
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
cu 1924, anul publicării Manifestelor Dada, dar și a primului manifest bretonian al suprarealismului: încheiere și început al unei epoci foarte semnificative, fiindcă permite individualizarea pregnantă a personalității sale. Poetul de origine română știe să păstreze în continuare distanțele, se arată rezervat față de adeziunile politice (temporare) ale suprarealiștilor cu marxismul și comuniștii; printre altele, trimiterea la un interviu acordat lui Ilarie Voronca în revista bucureșteană "Integral" în 1927, înregistrează opiniile unui om conștient de imensa farsă ideologică ce se joacă în
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
era atunci pentru el decât o nouă "burghezie pornită de la zero", blocată în birocrație, ierarhii, conformism. Tzara rămâne mefient față de orice politică de grup, crezând, individualist intratabil, doar în propria sa revoluție permanentă, cu o consecvență pe care o va arăta, în fond, până la sfârșit. Căci dacă istoria frământată pe care o traversează îl va pune în fața unor opțiuni radicale (războiul din Spania și, în general, fascismul tot mai agresiv în diverse spații europene, care îl face să tranșeze, de pildă
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
istoria țării. Dar nu e vorba de politica externă a României, cum se sugerează, ci de pașnica, democratica politică a bulanului și a pistolului pus la tâmplă. Revelațiile privind participarea lui Priboi la reprimarea revoltei din noiembrie 1987 de la Brașov arată cu limpezime ce înțelege S.R.I.-ul prin "siguranță națională": exact ceea ce înțelesese și Ceaușescu. Numai într-un regim de perfectă continuitate represivă, precum P.C.R. - P.S.D., e posibil ca un individ al cărui portret monstruos iscă fiori să devină consilier al
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
clasă", e adevărat că pe un palier "clandestin", însă într-un chip mai pilduitor decît tezele oficiale și ilustrațiile lor stereotipe scoase din materia moartă a dogmei. Iată o expresivă variațiune a laitmotivului "om bogat, om sărac": "Și toate îți arată ce viață personală stupidă ești obligat să duci aici unde se construiește societatea fericirii omenești. "Beniuc", îmi zice Stella, "are un apartament foarte luxos, mi s-a spus". "Beniuc", răspund, mi-a spus, înainte de 23 august 1944, că "a avea
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
e din '81-'84) cînd Florența Albu scria o literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne arată, mai mult decît a făcut-o poezia, o ființă fragilă, căutînd ca un Pagurus (cum o numește un personaj) o cochilie în care să se ascundă și care să o poată proteja. Biografie și ficțiune, cartea lasă loc și meditației
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
Occident. E un târg în urma căruia Vestul primește asigurări că măcar în această parte a lumii va avea liniște. Iar după cum merg lucrurile, n-ar fi exclus ca noi să intrăm într-un N.A.T.O. care peste câțiva ani va arăta cu totul abracadabrant: dominat, la Vest, de Statele Unite, iar la Est de Rusia! Foarte bine, Occidentul nu se formalizează de felul în care arată, moralmente vorbind, România. însă există și un alt punct de vedere: dar dacă românii înșiși nu
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
ar fi exclus ca noi să intrăm într-un N.A.T.O. care peste câțiva ani va arăta cu totul abracadabrant: dominat, la Vest, de Statele Unite, iar la Est de Rusia! Foarte bine, Occidentul nu se formalizează de felul în care arată, moralmente vorbind, România. însă există și un alt punct de vedere: dar dacă românii înșiși nu vor să intre în înalta societate în felul cum doresc unii dintre conducătorii lor? Adică, nespălați, duhnind a alcool, cu părul plin de păduchi
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
filiera macedonskiană), ci și cu o reacție lăuntric asumată, cu un luciferism care, caricaturizînd divinitatea, balansează între contestarea existenței și contestarea autorității Sale. Așadar, plaja filosofică a lui Arghezi se împarte între ateism și satanism. Pe bună dreptate, I. Negoițescu arată că "atitudinea lirică argheziană fundamentală este aceea a unui necredincios chinuit de necredința sa, a unui ateu religios. Iată de ce, mai puternică decît sentimentul prezenței ipotetice a lui Dumnezeu, este totuși starea de perpetuă clătinare a conștiinței, incertitudinea existențială a
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]