906 matches
-
își pune mâna streașină la ochi și, arătându-mi o dugheană mai răsărită, mă întreabă: Vezi dugheana aceea? E a „Tofanei jupînesăi răposatului Ilie ce au fost spătar mare”. Și ce-i cu asta, părinte? Afară de faptul că e mai arătoasă, încolo seamănă cu toate celelalte. Dar poate ascunde niște tâlcuri... Este o pildă de împresurare din partea unui vecin. Tofana a avut noroc, pentru că, plângându-se lui vodă Nicolae Alexandru (Mavrocordat), la 3 mai 1713 (7221), a primit carte de împuternicire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
așa, părinte? Ai spus tocmai cât trebuie ca să putem găsi cu ușurință dugheana... Bătrânul își poartă privirea cu repeziciune în lungul uliței, pe partea dinspre deal. Când a descoperit ce căuta, a întins mâna: Uite-o colo. E cea mai arătoasă de prin partea locului. Aș zice să mergem să vedem cam ce făină se macină la moara lui vodă. Îndată și pornim. Ne apropiem cu precauție. De departe se văd atârnate tot felul de stofe și lucrături scumpe. Înăuntru și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bragă și covrigi, cu marfa proaspăt luată de la cei ce o fac. Grăbiți nevoie mare, pentru că soarele dogorește strașnic și orice târgoveț vrea să se răcorească, dând de dușcă o ulcică cu bragă proaspătă. De departe zăresc o dugheană mai arătoasă și îmi închipui că este a turcului. De fapt nici nu era nevoie de închipuire, pentru că l-am și zărit pe stăpân: un turc între două vârste, puțintel la trup, scufundat în niște șalvari cam mari și adăpostit sub un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am turnat o ceașcă de ceai, prima din cele câteva mii îcu toate că detestam ceaiul) și m-am așezat la masă. într-o clipită m-am trezit înconjurată de bărbați. Din nefericire, nici unul dintre ei nu era tânăr sau arătos, dar toți voiau să știe totul despre mine. Ai un păr lung minunat, mi-a spus un bărbat îmbrăcat cu - nu, era imposibil! Ba da, cu o bluză de pijama! Da, era o bluză de pijama. Și un pulover descheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în clipa aia, m-am simțit vinovată fiindcă toți aveau probleme grave și ar fi fost drept să stea măcar comod până și le rezolvau. Erau șase pacienți. Pe majoritatea i-am recunoscut din sala de mese. Din păcate, tânărul arătos care era internat pentru droguri nu se afla printre ei. în sală erau Mike, Misty scriitoarea, Clarence, Chaquie, colega mea de cameră, și Vincent, Domnul Furios. Când l-am văzut pe Vincent mi s-a strâns stomacul, fiindcă agresivitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care nu m-a părăsit pe toată durata unei succesiuni interminabile de conversații identice pe care le-am purtat cu aproape toți bărbații de acolo. Toți voiau să mă încolțească și să afle totul despre mine. Toți, cu excepția tipului ăluia arătos pe care îl văzusem la masă. Pentru că mi-ar fi plăcut realmente să vorbesc cu el, frumosul mă ignora complet. Mă rog, ca să fiu cinstită, nici măcar nu era în sala de mese. Mi-am povestit viața de nenumărate ori pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stat mai mult prin cluburi, petrecând până la răsăritul soarelui, atunci poate că mi-ar fi plăcut mai mult la Praga. Pe când Eddie, bărbatul cu fața roșie, mă chestiona asupra prețurilor din Praga, în sala de mese a intrat tipul cel arătos. —Iată-l pe Christy, a urlat un bărbat cu o claie de păr negru și o mustață enormă à la Stalin care, spre nedumerirea mea, era grizonată. Pronunțase numele noului venit „Chreeeeeeeeesty“, fapt care mi-a dat de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simțit mai bine văzând că soțul lui Chaquie era așa de oribil. Asta până când am privit în jur și am observat-o pe Misty O’Malley rezemată de calorifer, discutând cu voce scăzută cu un bărbat înalt, blond și al naibii de arătos. Eram geloasă și mă simțeam părăsită. Uram faptul că lumea era așa de nedreaptă. Milioane de bărbați erau înnebuniți după Misty, iar ea era o târfă grosolană și dezgustătoare și, dacă te gândeai mai bine, nici nu era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rooms. De fapt, fusese ideea mea să dăm o petrecere. Mă săturasem să nu fiu invitată la petrecerile alea mișto din East Village și SoHo, așa că m-am decis să dau eu o petrecere la care să invit toate persoanele arătoase, cu relații, angajate în locuri super-tari pe care puteam pretinde că le cunosc. în felul ăsta, când aveau să dea ei o petrecere, erau obligați să mă invite și pe mine. Brigit și cu mine am făcut o selecție atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui John Joe nu se citea nimic. —Cum era tatăl tău? a întrebat Josephine. —Aaaaaa, a trecut mult timp de când a dat ortu’ popii... —Spune-ne ce-ți amintești, a spus ea fermă. Cum arăta? — Era un bărbat solid și arătos, a răspuns John Joe rar. Era înalt cât dulapul. Și putea să care câte-un bou la fiecare subsuoară. Care e cea mai veche amintire pe care o ai despre el? John Joe s-a gândit îndelung, holbându-se înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că totul se terminase cu bine, toate temerile mele păreau prostești. —Hei, Rebecca, a zis el vag. —Rachel, l-am corectat eu stânjenită. —Nu, Daryl, a zis el. Numele meu e Daryl. Acum nu mi se mai părea așa de arătos. Nu așa cum mi se păruse sâmbătă noaptea. Dar nu-mi păsa. Avea niște haine super, îl cunoștea pe Jay McInerney, iar inima mea era chitită pe el. —Deci, Rebecca, a zis el nefiind realmente atent la mine. Sunt... —Scuze, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Josephine. —Chiar așa? a chițăit ea. Am auzit că e o tânără foarte atrăgătoare. Am tresărit. Nu m-am putut controla. Nu era vorba că mă deranja faptul că Helen sau celelalte surori ale mele erau cu mult mai arătoase decât mine. Ceea ce mă dărâma era mila oamenilor. Ce diferență de vârstă e între voi două? —Șase ani. Helen are aproape douăzeci și unu de ani, am spus încercând să-mi păstrez tonul neutru, fără nici o inflexiune, ca să nu se poată face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și patrula prin cameră încercând să-și dea seama ce simt eu pentru Luke. Nu puteam să neg faptul că majoritatea timpului în compania lui Luke era minunat. Mă simțeam îngrozitor de atrasă de el. Era sexy și masculin, dulce și arătos. Uneori petreceam zile întregi în pat. Și nu făceam sex tot timpul. Mai și vorbeam. îmi plăcea să fiu cu el fiindcă era așa de haios. Era teribil de distractiv. Și mă făcea să simt că și eu eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e, Brigit. Atâta doar, am adăugat, că Andy Garcia nu aleargă către mine la final, ca să încerce să-mi vorbească. —E mai bine așa, a zâmbit Brigit. Garcia e morbid. —Ca o reptilă, i-am ținut eu isonul. —O reptilă arătoasă, nu uita! Dar, până la urmă, o reptilă e tot o reptilă. Pentru câteva clipe, a fost ca și cum nimic rău nu s-ar fi întâmplat. Amândouă am fost catapultate înapoi în timp și-n spațiu până la momentul când eram cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine? Tatăl lui Randall, care, până atunci, nu apucase să strecoare nici o vorbă, s-a înclinat și mi-a strâns mâna. Îmi dădeam acum seama de unde moștenise Randall frumusețea. Tatăl lui, acum în jur de șaizeci de ani, era încă arătos. Fălcile îi căzuseră puțin și niște smocuri de păr îi evadau din nas, dar chipul nu-și pierduse trăsăturile originale. — E o plăcere să te avem aici, Claire, mi-a declarat el, cu o voce tunătoare. și acum, înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e să mă iau după fotografiile din tinerețe pe care le-am văzut, nici nu o avusese vreodată. Joyce atribuia aspectul fizic al lui Nancy răposatului ei soț, Tony, muncitorul constructor care murise de inimă în 1993. Era cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut în viața mea, mi-a spus ea o dată. Semăna cu Victor Mature ca două picături de apă. Cu accentul puternic din Brooklyn, numele actorului ieșea din gura ei ca Victa Machuah, ca și cum litera r
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mediocru. Fără bărbați frumoși. Nu. Cu cât mai banali, cu atât mai bine. Bărbații banali sunt mereu recunoscători. Cel puțin așa cred. Ieșeam în oraș doar cu tipi superbi până când l-am întâlnit pe Tim. Și Tim nu este tocmai arătos. E ceea ce aș numi „plăcut“. Cel puțin, mama l-ar descrie ca fiind plăcut. Probabil de-aia nu sunt nici îndrăgostită de el și nici nu îl doresc. Și probabil de-aia nici nu mi se pare un tip sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aș vrea să le audă altcineva. Mai ales mama. Oricum, nu ar trebui să îl vorbesc de rău pe Tim. Nu am nici un motiv. Nu e nimic în neregulă cu el. De fapt, cred că ar fi un tip aproape arătos dacă ar da jos burta de la bere și ar scăpa de puloverele maro și verzi. Dar Tim e Tim. Măcar și-a ras barba aia oribilă. A făcut-o pentru mine. E cel mai drăguț lucru pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar sunt așa de obosită încât mă întreb dacă nu cumva visez. Tipul ăsta, cu ochii lui verzi-cenușii sclipitori, cred că e cel mai frumos pe care l-am văzut în seara asta. De fapt, cred că e cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut în viața mea. Apoi îmi aduc aminte că nu-mi mai plac bărbații frumoși, așa că o să încetez să-l mai admir. În orice caz, sunt sincer mulțumită că am ceva de făcut. Când ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așa încât nu cred că el și Mike or să plece prea curând. Putem să vă luăm ceva de băut? se oferă Mike. Trebuie să spun că sunt impresionată. Unii piloți parcă au arici în buzunare. Mai ales dacă sunt considerați arătoși. Mike evident că nu se numără printre ei. Vreau un... —O să le iau eu, strigă Amy. E rândul meu. O, nu, mă gândesc. Acum or s-o creadă minunată. O muierușcă frumoasă care se dă peste cap să le ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu portocale, ca mine. Mă copiază. —Care-i faza? mă înghiontește Derek jovial. Nu spui prea multe. A, sunt în regulă, mă întorc eu să stau de vorbă cu Derek, deși nu înțeleg de ce trebuie să vorbească Amy cu cel arătos. Dar încerc să nu mă las afectată. Am ieșit în seara asta doar ca să mi-l scot pe Adam din cap, nu ca să întâlnesc un alt bărbat. Și oricum, nu e ca și cum Mike ar fi atât de grozav. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-mi aduc aminte. Da. Kitty’s și The Littlest Bar. Îmi aduc aminte vag că m-am dus acolo, dar nu-mi aduc aminte să fi plecat. Dar trebuie să mă fi întors, totuși. Cu Derek. Derek, pilotul. Nu cel arătos. Nu. Ăla era Mike. Nu-mi amintesc să-mi fi luat la revedere de la Derek, dar probabil am făcut-o. Totul e puțin în ceață. Am gâtul uscat. Nu-mi vine să cred că am uitat să las apă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu-mi place să recunosc asta. Și miroase bine - Polo, Ralph Lauren, cred. — Câți sunteți aici? întreabă Debbie voioasă. —Suntem cinci. E ziua lui Colin. Grozav, îmi spun. Colin e fratele lui Donald, deși nu e nici pe jumate la fel de arătos. Dar lipsurile de la capitolul aparențe le compensează prin orgoliul lui imens. Eu, una, cred că Cock Tavern nu e destul de mare pentru noi toți. Ca prin minune, ușa de la intrare se deschide și Colin, împreună cu restul băieților, intră în bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu poate avea mai mult de treizeci și patru de ani. Maximum treizeci și cinci. Doamne, toate fetele or să se țină acum după el. Un copilot simpatic și singur e și așa destul de rar la compania asta aeriană, dar un căpitan fermecător și arătos e ceva aproape nemaiîntâlnit. Slavă Domnului, sunt ocupată acum, altfel aș sta și eu la coadă pentru el. Pe de altă parte, probabil nu aș avea tupeul. Încă nu am uitat când ne-am întâlnit în Boston, și eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cheamă pe locotenentul ăla fițos de la Direcția 1, U.M. 0544, care a făcut și sesizarea la Cartotecă? Da, da, știu cine-i ta-su vitreg, Îl știu pe toarășu’ colonel, știu că și mama lucrează În aparat, te cred, e arătoasă și-acu’, dar știi părerea mea de femei? Se spurcă ușor, se fac duble, triple, așa e firea lor, muierile la cratiță, dacă mă Întrebi pe mine, excepția e doar Tovarășa! Nu po-să-ț’ spui În ce belea ne-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]