1,217 matches
-
se înnopta. Aprinse lumina și-i întinse arabului mâncarea, spunându-i: - Mănâncă. Acesta luă o bucată de turtă, o duse repede la gură, dar se opri: - Și tu? spuse el. - Mănânc și eu după ce termini tu. Buzele groase se întredeschiseră, arabul șovăi, apoi mușcă zdravăn din turtă. După ce termină de mâncat, arabul îl privi pe învățător. - Tu ești judecătorul? - Nu, la mine rămâi doar până mâine. - De ce mănânci cu mine? - Mi-e foame. Prizonierul tăcu. Daru se ridică și ieși. Aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu gura deschisă. Era limpede că nu înțelege. Mânia punea stăpânire pe Daru. În același timp își simțea stângaci și ne la îndemână trupul mare, înghesuit intre cele două paturi. - Culcă-te aici, spuse cu nerăbdare. Ăsta-i patul tău. Arabul nu se clintea. Îl strigă pe Daru: - Ascultă! Învățătorul îl privi. - Jandarmul se întoarce mâine? - Nu știu. - Vii și tu cu noi? - Nu știu. De ce? Prizonierul se ridică și se întinse peste pătură, cu picioarele către fereastră. Lumina becului îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Arabul nu făcea nici o mișcare, dar părea că ține ochii deschiși. Un vânt slab dădea târcoale școlii. Poate că va izgoni norii și soarele va lumina iarăși. În timpul nopții vântul se înteți. Găinile dădură semne de neliniște, apoi se potoliră. Arabul se răsuci pe o parte, întorcându-se cu spatele la Daru, căruia i se păru că-l aude gemând. Stătu la pândă, urmărindu-i respirația, mai puternică și mai regulată decât până atunci. Asculta răsuflarea aceea atât de apropiată și se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și a oboselii. Daru izgoni acest gând: prostii, trebuia să doarmă. Totuși, puțin mai târziu, când arabul se mișcă abia auzit, învățătorul era tot treaz. Când prizonierul se mișcă a doua oară, Daru se încordă, cu tot trupul la pândă. Arabul se ridică încet, sprijinindu-se în coate, cu gesturi de somnambul. Așezat pe marginea patului, așteptă, neclintit, fără să-și întoarcă privirea către Daru, ca și cum ar fi ascultat cu toată ființa. Daru nu se clinti, își aminti că revolverul rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lucru ar fi fost să intervină pe dată. Totuși continuă să-l observe pe prizonier, care, cu aceeași mișcare alunecoasă, își lăsă picioarele pe dușumele, așteptă puțin, apoi porni să se ridice încet. Daru tocmai voia să-l strige, când arabul începu să meargă cu pași firești, dar fără să facă cel mai mic zgomot. Se îndrepta către ușa din fund, care dădea spre magazie. Apăsă pe clanță cu grijă și ieși, trăgând ușa după el, dar fără s-o închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
gândea el. Cu atât mai bine!" Totuși își încordă auzul. La găini era liniște: însemna că omul e pe podiș. Atunci ajunse până la el un zgomot slab de apă, despre care se întrebă ce poate fi, până în clipa în care arabul se ivi din nou în ușă, o închise cu grijă și se culcă la loc, fără zgomot. Atunci Daru se întoarse cu spatele și adormi. Ceva mai târziu i se păru că aude, din adâncurile somnului, pași furișându-se în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Dar când Daru îl zgâlțâi, tresări puternic, privindu-l fără să-l recunoască, cu niște ochi de nebun și cu o expresie atât de înfricoșată, încât învățătorul se dădu un pas îndărăt. - Nu te teme. Sunt eu. Trebuie să mâncăm. Arabul dădu din cap, încuviințând. Fața lui era acum liniștită, dar avea aceeași expresie absentă și distrată. Cafeaua era gata. O băură, așezați alături pe patul de campanie, mușcând fiecare dintr-o bucată de turtă. Apoi Daru îl duse pe arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deasupra pardoselii de ciment din magazie, se spăla pe dinți cu două degete. Daru îl privi, apoi îi spuse: - Vino. Intră în cameră primul. Îmbrăcă peste flanelă o haină de vânătoare și se încălță cu bocanci. Așteptă în picioare ca arabul să-și pună turbanul și sandalele. Trecură prin școală și învățătorul îi arătă tovarășului său ieșirea. - Du-te, spuse el. Arabul nu se clinti. - Vin și eu, spuse Daru. Arabul ieși. Daru intră în cameră și făcu un pachet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vânătoare și se încălță cu bocanci. Așteptă în picioare ca arabul să-și pună turbanul și sandalele. Trecură prin școală și învățătorul îi arătă tovarășului său ieșirea. - Du-te, spuse el. Arabul nu se clinti. - Vin și eu, spuse Daru. Arabul ieși. Daru intră în cameră și făcu un pachet cu pesmeți, curmale și zahăr. În sala de clasă, înainte de a ieși, șovăi o clipă în fața catedrei, apoi trecu pragul școlii și încuie ușa. - Pe aici, spuse el. O luă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se zărea nici țipenie de om. Se întoarse către arab, care îl privea fără să înțeleagă. Daru îi întinse un pachet: - Ține, spuse el. Ai aici curmale, pâine și zahăr. Hrană pentru două zile. Iată și o mie de franci. Arabul luă pachetul și banii, dar rămase cu mâinile încărcate în dreptul pieptului, ca și cum n-ar fi știut ce să facă cu lucrurile primite. - Acum, ia seama, spuse învățătorul, arătând cu mâna către răsărit. Ăsta-i drumul care duce la Tinguit. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fi știut ce să facă cu lucrurile primite. - Acum, ia seama, spuse învățătorul, arătând cu mâna către răsărit. Ăsta-i drumul care duce la Tinguit. Până acolo faci două ore. La Tinguit te așteaptă cei de la primărie și de la poliție. Arabul privea spre răsărit ținând strâns la piept pachetul și banii. Daru îl apucă de braț și îl răsuci cu fața către miazăzi. La poalele înălțimii pe care se aflau se putea ghici, abia întrezărit, un fel de drum. - Acolo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și un fel de spaimă începu să i se citească pe față. - Ascultă, spuse el. Daru clătină din cap. - Nu, taci. Acum te las. Îi întoarse spatele, făcu câțiva pași grăbiți în direcția școlii, se mai uită o dată, nehotărât, la arabul nemișcat, apoi plecă. Merse așa câteva minute, fără să privească în urmă, auzind doar zgomotul propriilor săi pași, care răsunau pe pământul înghețat. După un timp, totuși, se uită îndărăt. Arabul era tot acolo, pe marginea colinei, cu brațele atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în direcția școlii, se mai uită o dată, nehotărât, la arabul nemișcat, apoi plecă. Merse așa câteva minute, fără să privească în urmă, auzind doar zgomotul propriilor săi pași, care răsunau pe pământul înghețat. După un timp, totuși, se uită îndărăt. Arabul era tot acolo, pe marginea colinei, cu brațele atârnând pe lângă corp. Îl privea pe învățător. Daru simți cum i se pune un nod în gât. De furie, scoase o înjurătură, făcu un semn cu mâna, și porni la drum. Ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
obiect drept “țolic”, într-adevăr acesta fiind un preș vechi țesut de bunica din codele colorate, singurul pe care eu îl luasem cu mine de la “dezbaterea moștenirii”, în vederea unei eventuale pene de cauciuc la mașină. Periculos de inteligenți, unii dintre arabii care studiau în Romậnia, veniseră pe vremea “tovarășului” cu misiuni precise. Alții colaborau intens cu serviciile noastre și de la ei eu am învățat foarte mult în materie de spionaj. Profund sentimentali și foarte bine instruiți, știau să discearnă bine între
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și au învățat pe oameni în mijlocul poporului. 10. Groaza Domnului a apucat toate împărățiile țărilor dimprejurul lui Iuda, și n-au făcut război împotriva lui Iosafat. 11. Niște Filisteni au adus lui Iosafat daruri și un bir în argint; și arabii i-au adus și ei vite, șapte mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de țapi. 12. Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetățui și cetăți pentru merinde. 13. A strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
părere de rău în urmă, și l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraților. $22 1. Locuitorii Ierusalimului au pus împărat, în locul lui, pe Ahazia, fiul lui cel mai tînăr, căci oastea venită în tabără cu Arabii omorîse pe toți cei mai mari în vîrstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. 2. Ahazia avea patruzeci și doi de ani, cînd a ajuns împărat, și a domnit un an la Ierusalim. Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
remarcabil, în această metamorfoză a Creației, n-ar fi rezultatul artistic în sine, ci munca supraomenească pe care o presupune. Grecia antică trece pe bună dreptate drept țara vizibilului și a luminii unde divinul este contemplat, în timp ce la evreii și arabii din deșert el este invocat prin cuvinte. "Toți oamenii poartă în fire aspirația de a ști", spune Aristotel la începutul Metafizicii. Stă dovadă întâietatea vederii. Deoarece nu numai ca să acționăm, dar și fără să avem de gând să acționăm, preferăm
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și au înaintat până în Franța. În Orient, au înfrânt China în anul 751. Imperiul lor s-a întins mai departe decât și-ar fi putut imagina vreodată până și Alexandru. În drum spre China, ei au cucerit India. Și, acolo, arabii au aflat de cifrele indiene. Musulmanii absorbeau repede înțelepciunea popoarelor pe care le cucereau. Învățații au început să traducă texte în arabă, iar în secolul al IX-lea, califul al-Mamun a fondat o mare bibliotecă: Casa Înțelepciunii, din Bagdad. Aceasta
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
permis noilor cifre să se răspândească repede în lumea arabă - împreună cu algoritmii, văzuți ca fiind șiretlicurile de a înmulți și împărți ușor numerele hinduse. De fapt, cuvântul algoritm a rezultat dintr-o pronunțare greșită a numelui lui al Khowarizmi. Deși arabii au preluat notarea din India, restul lumii s-a obișnuit să spună că cifrele sunt arabe. Chiar și cuvântul zero își are rădăcinile în limbile hindusă și arabă. Când au adoptat cifrele hindu-arabice, arabii l-au adoptat și pe zero
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a numelui lui al Khowarizmi. Deși arabii au preluat notarea din India, restul lumii s-a obișnuit să spună că cifrele sunt arabe. Chiar și cuvântul zero își are rădăcinile în limbile hindusă și arabă. Când au adoptat cifrele hindu-arabice, arabii l-au adoptat și pe zero. Denumirea indiană pentru zero era sunya, care însemna „gol“, pe care arabii l-au transformat în sifr. Când unii învățați din Apus le-au vorbit colegilor despre noua cifră, au dat cuvântului sifr o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
spună că cifrele sunt arabe. Chiar și cuvântul zero își are rădăcinile în limbile hindusă și arabă. Când au adoptat cifrele hindu-arabice, arabii l-au adoptat și pe zero. Denumirea indiană pentru zero era sunya, care însemna „gol“, pe care arabii l-au transformat în sifr. Când unii învățați din Apus le-au vorbit colegilor despre noua cifră, au dat cuvântului sifr o rezonanță latină, zephirus, care este rădăcina cuvântului zero de astăzi. Alți matematicieni din Europa nu au schimbat termenul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Organizația Națiunilor Unite (United Nations Organisation). // Se reia transmiterea programelor de televiziune BBC (întrerupte pe timpul războiului). // Într-un discurs ținut la Zürich, Churchill recomandă crearea unei organizații a "Statelor Unite ale Europei". // Benjamin Britten termină opera The Rape of Lucretia. 1947. Arabii și evreii resping propunerea britanică de împărțire a Palestinei în zone etnice, așa încît Marea Britanie apelează la decizia Națiunilor Unite (2 februarie). // Se semnează la Paris Tratatul de Pace care stabilește sferele de influență în lume potrivit acordurilor de la Yalta
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
apariția statului Pakistan la nord de India. India rămîne în Commonwealth cu statutul de dominion independent (15 august). // ONU decide împărțirea teritoriului palestinian într-o zonă arabă și una israelită, Ierusalimul urmînd a fi sub tutela ONU. Evreii acceptă planul, arabii îl resping (29 noiembrie). // În urma numeroaselor revolte armate anti-britanice, Marea Britanie anunță că se retrage din Palestina (decembrie) care devine teritoriu sub mandat al Națiunilor Unite. În aceeași lună, Liga Arabă declară că se va opune cu forța la împărțirea teritoriului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
expediționar comandat de Sir Garnet Wolseley, care însă ajunge cu întîrziere la Khartoum, la 28 ianuarie 1885, la două zile după ce Gordon fusese ucis în palatul guvernatorului de rebelii arabi. În 1896, guvernul Salisbury pornește acțiunea de recucerire a Sudanului. Arabii sînt înfrînți în lupta de la Omdurman la 2 septembrie 1898, și din nou, definitiv, în bătălia de la Umm Diwaykarat la 24 noiembrie 1899. Deja la 19 ianuarie 1899, Sudanul devenise un condominiu anglo-egiptean, sub administrația unui guvernator-general numit de britanici
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
apare abia la sfârșitul secolului 13, dar încă de la începutul Evului Mediu această disciplină a fost reprezentată de alchimiștii care practicau arta transmutării metalelor în scopul obținerii aurului, considerat elixirul vieții, și a pietrei filozofale. De alchimie s-au ocupat arabii, așa cum o atestă prezența articolului arab al(pe care îl găsim și în alți termeni, ca alambic, alcool, antimoniu). Din latina medievală, cuvintele alchemia și chimia au fost împrumutate de franceză (alchimie și chimie) și de alte limbi. La noi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]