2,792 matches
-
Cimitirul Cărților Uitate. Se cerneau primele zile ale verii lui 1945 și umblam pe străzile unei Barcelone prinse sub ceruri de cenușă și sub un soare de abur care se revărsa peste Rambla de Santa Mónica Într-o ghirlandă de aramă lichidă. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. — Nici măcar mamei? am Încercat eu, cu jumătate de glas. Tata oftă, adăpostindu-se În acel zîmbet trist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
schimbînd o privire complice. — Halal mijlocitoare, am zis eu. Încă mai rîdeau de mine cînd am ieșit pe ușă scoțînd scîntei. O adiere rece și tăioasă mătura străzile, semănînd În cale tușe de abur. Un soare oțelit smulgea ecouri de aramă din orizontul de acoperișuri și clopotnițe ale cartierului gotic. Mai erau cîteva ore pînă la Întîlnirea mea cu Bea din claustrul universității și m-am hotărît să-mi Încerc norocul și s-o vizitez pe Nuria Monfort, În speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
grămadă de fragmente metalice, În mijlocul unei bălți de lumină. Dante se aplecă Într-acolo, cuprins de curiozitate, apropiind torța. Văzu un soi de mecanism Încâlcit de pârghii și de roți dințate, pe ale căror suprafețe de lemn lucios și de aramă flacăra aprindea mii de reflexe. Era Înalt de două picioare, probabil cam tot pe atâta de lat și de lung, dar nu era ușor să Îți faci o idee precisă asupra formei sale inițiale, Întrucât pesemne cineva se năpustise asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ajunseră la Florența a doua zi, la primele ore, după un marș forțat de noapte care istovise oameni și cai, În timp ce deasupra capetelor lor apuneau constelațiile Zodiacului. Înaltul zidurilor strălucea În razele soarelui timpuriu, de parcă ar fi fost alcătuite din aramă, nu din piatră și din cărămizi. Pe timpul nopții căzuse, În răstimpuri, o ploaie nisipoasă, Întreruptă de fâșii de senin. La o oră când bolta Înstelată era vizibilă, Dante Își ridicase ochii pentru a estima cât timp se scursese. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am întrebat-o atunci pe Josăphine arătând din cap spre grațioasa galerie. Ea ridicase din umeri, mai puțin din dispreț, cât având aerul că-mi spune ceva evident, ceva ce nici nu merită discutat: — Dac-aș avea cratițe noi de aramă, la fel le-aș agăța, și asta ar avea același efect, impresia că lumea nu e atât de urâtă, că mai sunt și mici străluciri și că, în fond, viața nu e altceva decât o căutare a acestor fărâme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca o rufă oarecare printre batiste de mătase. M-am mulțumit să-i dau târcoale, să mă plimb prin preajma lui, să-l măsor de departe, să zăresc văpaia continuă de mare incendiu a acoperișului de ardezie și a frontoanelor de aramă. Iar apoi avusese loc moartea Lysiei Verhareine, Destinat așteptându-mă pe scări, la capătul treptelor, stupefiat, și noi doi mergând ca niște condamnați spre căsuța din parc și urcând în cameră... Castelul nu era reședința unui mort. Era o locuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spațiu Cei trei roboți din nava „Bourul” continuau s-o privească fără glas pe superba Getta 2. Din direcția ei venea un parfum insinuant, amețitor. „Amoniac”, gândi comandantul Felix S 23, simțind brusc că are șapte vieți în pieptu-i de aramă, nichel și puțină platină, la care avea dreptul după zece ani de slujbă neîntreruptă. — Care va să zică - repetă cu același surâs Getta 2 -, sunteți în misiune... Singuri, singurei... Și e lungă misiunea? — Depinde, își recăpătă glasul Felix S 23. Dacă ne-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
energie (ca una din pietrele dense și fără vârstă ale domeniului novalisian), ne evoca, în spuneri fără seamăn, Pietrele privegheate de spini, Drumurile mediatoare între destine; Else-neur-ul adânc al Prințului în Amânare (unde "clipele te plouă ca o rouă de aramă") și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inimă a Erdei, către care Novalis comanda echipele-i de vise; când minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi, câți dintre noi vor fi recunoscut duhul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nefire. Hoția e-n floare, totu-i distrus Speranță,morală, totul s-a dus. Doar, în mine, Poetul mai crede Într-o minune, ce nu se prea vede. N.B. Demisul se tot învârte în jurul cozii. Scoate fumuri din pieptu-i de aramă. Pe Marea Neagră, pe la stâni și alte văgăuni! Știe, foarte bine, de ce pisicul-prim e în concediu de lucru (sic !) la Miami și nu proaspăt divorțata, fost doctorand, Udrea! Parcă, tot pe acolo, a fost recent și somnorilă? Tremură numai la gândul
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
de la Polul Sud migrat din pricini neștiute pe aceste plaiuri. Sau, poate, ca o rândunică din stolul de pe sârma de telegraf cu fracu-i tăiat în clin de aripe. „Arătarea” cu manșete albe răsfrânte, guler scrobit și cravată-mpletită-n două limbi de aramă ce ieșeau pe la poale își regăsea conturul palpabil în pianul din spatele cortinei de pe scena sălii de spectacole, de la etajul dintre cele două pavilioane ale școlii - triumfător și sfielnic, devotat și încăpățânat, curajos dar și îndărătnic în a-mi ține de
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
mai completă definiție a ei este cea din cap 13 al Epistolei I-a către Corinteni a Sfanțului Apostol Pavel în acel "imn al Dragostei creștine: "De aș grâi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar Dragoste nu am, fâcutu-m-am arama sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și toate tainele le-aș cunoaște, și orice știință, si de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar Dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș
DRAGOSTEA CA LIBERTATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364051_a_365380]
-
ieftin, Solomon zări undeva, pe dreapta, o tarabă plină cu teancuri de cărți, cu pendule vechi, cu sutiene din mătase agățate de lustre luxuriante, cu rochițe din lurexuri care de care mai strălucitoare și cu o groază de obiecte din aramă. Se opri în dreptul unui teanc de cărți și identifică, pe lângă zeci de manuale școlare vechi dinainte de ‘90, și cărți ale unor scriitori canonici cu ar fi: Mihail Sadoveau, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Marin Preda, Camil Petrescu, Goethe, Schiller, etc. Răvăși
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
divers, trecut prin filtrul personal, îi dă puterea să spună: „Sunt în pace cu mine / Aici, sub cupola de sticlă a menajeriei / În care tigri adulmecă carnea vie / Ca pe o floare matură de hibiscus sălbatic” (Cufărul cu nituri de aramă). Monologuri, dialoguri fictive cu o persoană, de bună seamă inexistentă, un fel de alter-ego care-i stârnește închipuirea. De fapt, tot scrisul pe hârtie rămâne: „Și tot ceea ce îți spuneam la micul dejun / Este poezia pe care o voi scrie
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VALS... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Din ceruri de aramă răsună un cântec de lebădă, Iar veșnicia s-a născut din neant... Inima zvâcnește mai tare în pieptul cotropit de tresăriri, între pământ și cer... Valsăm pe-un curcubeu atârnat de lună ca niște figurine de ceară, modelate de mâna
VALS... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363396_a_364725]
-
tăcere... ultima ne așternem în liniști plecate din noi eu la un capăt tu între ape Sorin Coadă O nouă proză scurtă, sub titlul Orașul cimitir, în stilul său, psiho-liricizat, stil despre care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
paie o saltea din pânză de cânepă, țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[1] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
întreabă de un prieten din copilărie ce a furat toate cireșele din pom, Creangă Ion și află din păcate că hoțul de cireșe ajuns învățător culcând fânul Moldovei a plecat și el să-l caute pe copilul căminarului codrii de aramă răsună de strigăte de răzeși ulcele milenare cucuteni adună brume de lacrimi ai unor Flămânzi lucrători Ștefan cel Mare oricâte fiice ar da țarului tot în închisoare ar zăcea cu întreg neamul de moldavi sub flori de tei un copac
ULTIMUL DRUM AL LUI BADEA CÂRŢAN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363458_a_364787]
-
români, ce tot atâta îi amâni?! împinge-i tu, că poți, tataie, să ia tâlharii la bătaie! haide-a uăăăăăiiii! nu vreau, nici cârnați, nici chișcă, nu vreau nici un tort cu frișcă, adu-mi, moșule, o brișcă, cu plăsele de aramă, ca să-mi fac cu ea o samă de nu vei dori, matale, să-ți fac un masaj la șale și să nu poftești... sarmale! Referință Bibliografică: haide-a uăăăăăiiii! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III
HAIDE-A UĂĂĂĂĂIIII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363474_a_364803]
-
eclectic, astfel de discurs? (de facto ghematric!): „Bună-ziua, Vidule ... !/ -Mulțumesc, Avidule ... -Bună ziua, Doamnă Zână,/ de-ai ieșit cu Vid de mână,/ pe câmpia-mi celestină,/ printre păpădii-lumină,/ pe colinele-mi de glajă,/ dintre cârlionți de vrajă,/ pe Muntele de Aramă,/ nins de stele -/ lynx în scamă ... !/ -Ce mai faci tu, Vidule ... Dialogul învidării de pe malul oximoronului Aceste prime două poeme - cheie ale volumului, sunt auto-definitoare pentru întregul intinerar parcurs; comunicarea - de tip pragmatic - este a unui Cod propriu, necesitând „decriptare
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
Negru am pentru bondar, Murdărel că și-un hornar. Pentru căprița tărcata - Alb și negru deodată. Of, și-acum am obosit, Fiindcă toamnă a venit. Frunză ruginită-n vie E de-acuma cafenie. Pădurea, îmi spune mama, Este toamnă că arama. Mică sunt și tot învăț, Vă spun drept, nu ma răsfăț! Din frunziș iese discretă O brândușa violeta. Când mă uit la curcubeu Mă încurc, e foarte greu! Abia-aștept să mă fac mare, Ca să știu orice culoare. Balonul Un balon
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
anii mei superbi care erați frumoși ca niște cerbi, sărind din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi, dar și în cei de-aramă? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau aevea vis de vis și-naintam spre orice țel decis ca să-i cosesc mirabilele lanuri? Unde v-ați dus
UNDE V-AŢI DUS?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361042_a_362371]
-
Privesc amar, netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la
TE CAUT VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361061_a_362390]
-
ulterior de apreciatul critic Carol Isac, Ion Cristofor Filipaș care mă menționează în cartea sa [Scriitori din țara sfântă vol. 3] Am fost preciat de cronici li am avut o numeroasă corespondență cu Saul Carmel, M. Mircu, G.Mosari, Horia Aramă, Maria Pal, Simona Kiselevscki, Solo Har-Herescu, Felix Caroly, G. Iosub, A. Fischof, Madelaine Davidson și mulți alții... Cititorii m-au îndrăgit și încurajat să continui chiar de la prima apariție. Sunt un participant permanent al activităților „Cercului Cultural Haifa”, și a
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
Tănase, publicat în Ediția nr. 238 din 26 august 2011. În apă Iordanului curgând invers, îmi botez astăzi umbră Tristețe. Încerc să mă pierd în dezmățuri de ploi, în toamne orgiace, în amintirea părului tău curgând că un val de arama, ca cireșii plângători, ca izvoarele dezăgăzuite ale norilor. Pământul e greu și atârnă-ntre noi amar de cuvinte rostite sau nu ... Citește mai mult În apă Iordanului curgând invers,îmi botez astăzi umbraTristețe.Încerc să mă pierdîn dezmățuri de ploi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]