850 matches
-
vă iubiți, vă prăsiți mai bine și vă vând cu preț bun!" Dar pe Valukaga l-au luat alții și nu l-am mai văzut. Căpetenia ne-a vândut unui negustor de piei de leopard. Negustorul a aflat că sunt arcaș iscusit și m-a cumpărat ca să-i vânez leoparzi. Am vânat mulți. Apoi negustorul a vrut să se culce cu Ntombi. Dar Ntombi s-a zbătut și l-a mușcat de nas, aproape că i l-a rupt. Negustorul a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem zei. Noi suntem oameni ca și tine! Apoi văzîndu-l pe Mai-Baka tot uimit, se întoarse spre Ntombi s-o întrebe cum a izbutit băiatul s-o aducă. - Pare dibaci! zise el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceilalți sunt neliniștiți? - Nu știu, Mai-Baka. Am fost chemați grabnic în țara Haru. Să vedem când vom ajunge! - Dar cum, zeii nu știu tot ce se petrece? stărui Mai-Baka. Neliniștea neobișnuită îl făcuse pe Auta supărăcios. Se întoarse spre sărmanul arcaș și-i vorbi înțepat: - Zei nu se află nicăieri, Mai-Baka, și rău faci că nu mă crezi. Zeii sunt numai în închipuirea oamenilor proști. Aceștia sunt oameni de pe altă lume, de pe un fel de stea, cum e și pământul nostru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
culeagă flori și să alerge după fluturi. Dar nu alergară mult. Auziră strigăte vesele dinspre pădure: era Mai-Baka, venind cu o căprioară pe umeri și cu o sarcină de crengi. Femeile izbucniră și ele într-un strigăt de bucurie, și arcașul fu mândru și mulțumit. Curăță cu cuțitul o creangă dreaptă și o puse în două crăcane, apoi se apucă să jupoaie ciuta, pentru frigare. - Fă focul, Ntombi, și să-i poftim și pe zei! porunci el. Ntombi adună un rug
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înțelept, Hor, însă nu cunoști pămîntul: nu toți oamenii sunt oameni! Hor în sfârșit îi dădu arma albastră. Înainte de a se despărți, după obiceiul văzut pe pământ, Hor îi îmbrățișă pe cei doi care plecau: pe Auta și pe Mai-Baka. Arcașul vru întîi să îngenuncheze, însă Hor îl cuprinse cu brațele, și atunci fostul rob își simți deodată moale trupul de carne de piatră și își lăsă capul pe umărul străin. Nu mai știa dacă Hor era zeu sau într-adevăr
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a văzut cu ocheanele lui că la poalele muntelui se adună mulțimi de soldați și fac tabără. Noi doi vom afla ce soldați sunt și ce caută aici unde nu e graniță dușmană. - Îndrăznesc să te mai întreb, spuse iarăși arcașul, de ce nu ne-am dus cu luntrea prin văzduh? - Ca să nu ne creadă zei. Văzîndu-ne oameni ca toți oamenii, așa cum suntem, nu se va feri nimeni. Asta-i tot! CAPITOLUL XXXII Pe țărmul răsăritean al Mării dintre Pământuri erau în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la urechea lui Auta. Parcă l-am mai văzut eu undeva. Și lui Auta i se părea că-l mai văzuse. Omul din Sumer însă dădu să plece, apoi se întoarse iarăși. - Vrei să cumperi ceva de la noi? îl întrebă arcașul. Poate ai îndrăgit pielea asta de lup și n-ai ce să dai în schimb! Ia-o fără să-mi dai nimic. Dar omul din Sumer nu piei dorea. Întrebă nehotărât, uitîndu-se mai mult spre Auta: - Tu, omule străin, n-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strîngîndu-și și el cuțitul. Auta înțelese primejdia și își dădu seama că nu mai era de ales. Cu mâini înfrigurate își căută arma albastră în hainele de sub tufe, și când cei trei vânători de robi erau la câțiva pași de arcaș, ridică arma în dreptul privirii, apăsă, și cel dintâi mănunchi de raze nevăzute țâșnit din țeavă prăvăli la pământ într-o clipită pe unul din ei. Ceilalți doi, nepricepând ce s-a petrecut, alergară spre Auta, socotind că acesta aruncase vreo
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Extern (7) 6. Fruct (7) 12. Îngâmfat (5) 7. Prescurtare de la Patrick (5) 13. Loc sfânt (6) 11.Ostrov (5) 15. Pistol (6) 12. Uscat, fragil (5) 17. Învățăcel (5) 14. Vin sau prăjitură (7) 18. Calmant (7) 16. Arma arcașului (7) 22. Prietenos (8) 17. Categorie (5) 23. Ponosit (4) 19. Vapori de apă (5) 24. A depozita (6) 20. Și mai puțin (5) 25. După azi! (8) 21. Asistență criminală (4) — Gus, țip eu, — Locuitor urban, șapte litere... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
infinit sau către zero, cu excepția cazului în care începeți experimentul cu 1 sau -1. Pentru ele, nu există scăpare.) Zeroul cel egal cu infinitul Teoria mea este solidă precum o stâncă; fiecare săgeată îndreptată către ea va reveni imediat la arcașul care o eliberează. De unde știu? Am studiat problema... I-am urmărit rădăcinile, ca să zic așa, până am descoperit cel dintâi motiv sigur al existenței tuturor lucrurilor create. GEORG CANTOR Infinitul nu mai avea legături cu misticismul; devenise un număr obișnuit
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
până către sfârșitul războiului; tot acolo Ahile îi dăruiește lui Patrocles pe tânăra Ifis, care îl însoțește pe acesta la Troia și trăiește alături de el până la moartea lui. Apoi, în drumul spre nord-est, în Tenedos, grecii îl părăsesc pe marele arcaș Filoctet, greu rănit. Ahile cucerește cetatea și dobândește, printre altele, pe Hecamede care, la împărțeală, îi revine bătrânului Nestor. Pe urmă, după ce grecii au debarcat lângă Troia și au început să se statornicească și să-și înalțe locuința de lemn
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
până către sfârșitul războiului; tot acolo Ahile îi dăruiește lui Patrocles pe tânăra Ifis, care îl însoțește pe acesta la Troia și trăiește alături de el până la moartea lui. Apoi, în drumul spre nord-est, în Tenedos, grecii îl părăsesc pe marele arcaș Filoctet, greu rănit. Ahile cucerește cetatea și dobândește, printre altele, pe Hecamede care, la împărțeală, îi revine bătrânului Nestor. Pe urmă, după ce grecii au debarcat lângă Troia și au început să se statornicească și să-și înalțe locuința de lemn
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
al nouălea bandă desenată cu subiecte plasate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), Albin Stănescu (care îl preia pe haiducul Miu-al-Florilor creat în 1968 de către Ioan Deak-Cluj, dar se implică și în scenarii realiste ca August fierbinte în 1974, Arcașii lui Ștefan cel Mare în 1969 pe scenariul lui C. Anton, Căpitanul lui Mihai Vodă Viteazul pe scenariul lui Petre Luscalov, Paloșul neînfrânt pe scenariul lui Mihai Stoian din 1988, ori excelentele albume Neînfrânții și Din zori de istorie, pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sora lui, Marlene, o blondă zdravănă, frumoasă, cu nas melancolic și maxilar lăsat care Împrumutau trăsăturilor ei o anumită modestie. Dar gâtul ei era atât de musculos și bine definit, Încât părea aproape inflexibil, iar antebrațul bronzat era al unui arcaș sau al unui Împătimit jucător de tenis. În timp ce pășea În hol, am prins cu ochiul o frântură din partea din spate a gambelor cu mușchi definiți, care aveau forma unor becuri electrice. Era clădită ca un șemineu În stil rococo. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
au izbucnit certurile. Magul și ebenistul au Început să se dușmănească. Proferând monosilabe nemuritoare, generalul Su Wu a ridicat În slăvi deliciul contemplării unei vânători de urși, dar știm cu toții că mai Întâi l-au nimerit drept În cârcă săgețile arcașilor care nu dădeau niciodată greș și după aceea l-a ajuns din urmă prada Întărâtată și l-a Înfulecat cu fulgi cu tot. Această nefericită analogie rimează și cu Madame Hsin, la fel de vătămată și imparțială ca generalul. În zadar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mama soacră, cu un cazier de-un secol de mîrșăvii, e vrăjitoare iar filmul cu suspans, decoruri exotice, indiene, din carton, pietre uriașe din plastic verde, ce se prăvălesc pe neașteptate peste eroi și animale, monștri cu uluitoare elice și arcași orbiți de furie mînuind fără prea multă abilitate arcuri medievale dar cu săgeți laser. Tradiționale povești japoneze se Îmbină-n chipul cel mai plăcut cu SF-ul de tip Lucas, să demonstreze și Soarele Răsare că posedă acum tehnologie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub care se ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui pumnal de oricalc. Regressus in infinitum! murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
împărăția bizantină, dar fără să poată izbuti. De la cea dintâi încercare sânt o mie fără treizeci de ani. Ce față vor avea oare aceste țări când mia de ani va fi împlinită? Căci pe aceleași locuri prin care stăteau odată arcașii lui Svetoslav sânt astăzi regimentele împăratului Alexandru II, dar în mai mare număr și încununate de izbândă. Din vechiul Mare Ducat de la Kiev au înflorit astăzi cea mai întinsă împărăție a istoriei nouă, alte ape duce Dunărea, alți stăpâni sânt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prin urmare, să citim: creație elaborată sub controlul constant al facultății de judecată estetică a poetului și aprobată de aceasta. Reverdy înapoindu-ne la firul expunerii mai adaugă la "felul în care este lucrata și echilibrată" săgeată "forță și dibăcia arcașului"96, pe care le consideră la fel de hotărâtoare. Ce sunt, mai exact, această forță și aceasta dibăcie a creatorului? De unde vin? Cu ce efecte se fac simțite? Ce spune filosoful din Königsberg cu privire la aceste aspecte (transladând tema în planul de discuție
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o desechan. Sólo la Sagrada Romă tiene allí provincias florecientes; las dos coronas del reino invisible sostienen la tercera cual frágil diadema de șu majestad terrestre; las llaves que abren las puertas del otro mundo abren a la vez las arcaș de éste." p. 23. 32 Art. cît., p. 421. 33 [A trebuit să-l citesc atâta pe Rousseau, până când am reusit că frumusețea expresiei să nu-mi împiedice accesul la conținut pe calea rațiunii.] K. Vorländer, op. cît., p. 68
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
000 de ani, În legenda chinezească despre Împărăteasa Nüwa și viteazul Yi. Legenda spune că demult, tare demult, erau zece sori. În cer au apărut deodată găuri, așa Încât lumina nu mai putea fi Îndurată. Ca să salveze pământul și locuitorii lui, arcașul Yi cel neîntrecut a doborât cu săgețile, pe rând, nouă dintre cei zece sori, cruțându-l pe ultimul, ca să aibă oamenii lumină și căldură. Însă, din cauza găurii mari din cer, chiar și singurul soare rămas nu putea fi răbdat de
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
conștiința suferințelor românilor de aici, aceeași cu a românilor din Imperiul Habsburgic: N-auzi cum strigă Basarabii/ Blestemul zilelor ce vin,/ Cum sună-n bucium pîrcălabii/ De la Soroca și Hotin?/ Eu simt cum matca mea tresare/ De-al amintirilor șuvoi,/ Arcașii lui Ștefan cel Mare/ Îmi cer azi moaștele napoi/.../ Nedumerirea mă supune/ CÎnd rostul patimii v-ascult,/ Căci inima nu-mi poate spune/ Pe care să vă plîng mai mult. Un moment important pentru anul 1917 este participarea lui Octavian
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
la Stațiunea de Cercetări Horticole Cluj soiuri pentru struguri de masă (Timpuriu de Cluj, Napoca, Splendid, Someșan, Transilvania), la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași soiuri pentru struguri de masă și vin (Aromat de Iași, Ozana, Alidor, Arcaș, Unirea, Raluca, Paula și Gelu), la Drăgășani soiurile Azur, Călina, Alutus, Negru de Drăgășani, Novac, Vilarom, la Greaca soiurile Tamina, Donaris, Xenia, Greaca, la Miniș soiurile Silvania, Furmint de Miniș, Roz de Miniș, Perlă de Feredeu, Oana, Șirian, la Murfatlar
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
conștiința suferințelor românilor de aici, aceeași cu a românilor din Imperiul Habsburgic: N-auzi cum strigă Basarabii/ Blestemul zilelor ce vin,/ Cum sună-n bucium pîrcălabii/ De la Soroca și Hotin?/ Eu simt cum matca mea tresare/ De-al amintirilor șuvoi,/ Arcașii lui Ștefan cel Mare/ Îmi cer azi moaștele-napoi/.../ Nedumerirea mă supune/ Cînd rostul patimii v-ascult,/ Căci inima nu-mi poate spune/ Pe care să vă plîng mai mult. Un moment important pentru anul 1917 este participarea lui Octavian
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
experiențelor posmoderniste, această vârstă „simte, compensativ, nevoia întoarcerii la autenticitate, la acele valori care au consacrat și universalizat echilibrul și seninătatea versului clasic și folclorului, exploatează zona profundă a lexicului românesc” (Tudor Opriș, O generație de perspectivă, în vol. Cântecele arcașului, Antologie de versuri ale generației ’90, București, Editura Scripta, 1994, p. 58): „Veștedă frunză, frunză de-arin / Mult mă despică tăcerea de spin / Veștedă frunză, frunză de vânt / Ce greu îmi vine să nu mai cânt. // Salcie verde, verde de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]