1,109 matches
-
pierd în nori de nisip... Înțelepciunea cărților profundă Vine din cerul ce-a clipit din geana Fulgerele de lumină ce pătrund.. Prin vitraliile minții și abund ... Sublimul înțelepciunii-i soare-n cuvânt.. Apune-n cerul de albastru-n cânt În arcuș de vioară ce-înoată .. Copacii pădurii nu mor niciodată, Cât cărțile sunt...... Referință Bibliografică: Copaci și cărți / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250, Anul VII, 27 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile
COPACI ȘI CĂRȚI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375449_a_376778]
-
ea în viața mea? Cu un recviem posac o petrec, nu-i cum vrea ea! Sensurilor fără sens le voi solfegia prohoduri, Rătăcită-n amnezie, frâng banale dezacorduri Și în frac de vis celest mă îmbrac a câtă oară, Căci arcușul altui dor se răsfăța pe vioară. Insolente amăgiri se-mbulzesc a ma strigă, Creionez, sfințind penelul, maci albaștri. De-ar pleca... Referință Bibliografica: Șoaptă unei vechi ispite / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1427, Anul IV, 27
ȘOAPTA UNEI VECHI ISPITE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371844_a_373173]
-
plângi de milă? Așa îl plângeau femeile pe Călin, așa veneau și plecau de la el. Iar bărbații?.. Îi cam luaseră frica. Mai ales atunci când cânta pe la nunți. Pentru că el nu cânta cu vioara, el iubea cu vioara. În mâna lui, arcușul transmitea corzilor viorii vibrațiile pătimașe ale sufletului său. Simțea femeile care sufereau din lipsă de iubire. Acele femei neglijate de soți, bețivi sau posaci, brutali ori nevolnici, bărbați cu suflet uscat sau măcinat de alte patimi. Sau, bărbații așa zis
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
alinte, atunci când trebuie. Adică, nu știau sau nu puteau să iubească. Acelor femei le cânta Călin. Le alinta duios cu romanțe și melodii de dor. Atunci, vioara lui plângea cu note picurate în suspinuri, se tânguia la atingerea ușoară cu arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
picurate în suspinuri, se tânguia la atingerea ușoară cu arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi, la o zvâcnire fermă a arcușului, bărbătească, vioara îi răspundea ca o iubită în extaz, cu
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
cu arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi, la o zvâcnire fermă a arcușului, bărbătească, vioara îi răspundea ca o iubită în extaz, cu sunete săltărețe, incitante, făcând femeile să tresalte, răscolite
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi, la o zvâcnire fermă a arcușului, bărbătească, vioara îi răspundea ca o iubită în extaz, cu sunete săltărețe, incitante, făcând femeile să tresalte, răscolite de dorințe. Când femeile dădeau capul pe spate, cu ochii întredeschiși, pierduți în hățișuri de visări, Călin ataca melodia „pe vale, țațo
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
facem rost de osânză! Când respectivii au plecat, el și-a ascuns vioara și a pus în locul ei, vioara colegului. Bărbații ranchiunoși s-au întors în scurt timp cu osânza și, pe furiș, au uns corzile viorii la vedere și arcușul. După terminarea pauzei, cei doi, foarte veseli au strigat la Călin: -Ia cântă, mă, magraoane, un cântec de jale și dor! Vino-aici, la masa noastră! Călin a zâmbit, a luat vioara și le-a cântat...Așa de frumos încât
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
Spiritual > IUBIREA MAMEI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Litanie la ceas de noapte, O lacrima într-o icoana, Măicuța Sfântă ‘n genunchiata Pentru copii ei se roaga ! Și ruga ei, arcuș de inimi Vioara-n psalmi acum se cântă, Iar îngerii în cor de veghe, Doar în tăcere o asculta. Și piatra-n lacrimi se topește Și curge un șiroi de ape, Ce vor să spele tot ce-n lume În
IUBIREA MAMEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372352_a_373681]
-
fluturi lesne a ta coamă, Îți lepezi cursul de păcate în strigăte de lună-n iarnă, O, umbră vreme albă-n ani, eternă renăscută viață, Cu tulburări limpezi în graiuri, cu nostalgii albe de ceață, Ești cumpănă de stea-n arcuș ce raze-n clipe se aprind, Un scăpătat cu reci fiori, năframe-n flori albe colind. Tu, timpule încet te duci, curtat cu plai de sărbători, Dar nu îți pasă de răceli, petale-n stele curg ninsori, Cuprins de ger
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
urmează-ți jocul, te-oi învinge eu, degrabă. Mă stârnești râzând, iubito, eu arzând de așteptare sunt de-acuma ochi de lup, privind cârd de căprioare. Tu pierdută-mi ești în jocuri, trupul meu e o vioară pe care plimbând arcușul, struna-ncepe să îl doară și-ntr-o clipă de mirare, uite se răstoarnă jocul și pierdută ești, iubito, acu eu o să-mi vărs focul. Gura mea începe-atacul, te sărut ușor pe frunte și te mângâi fin pe umeri, moleșit
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
si coboară, se uniformizează în corpurile tale. Explodează în imaginație, revarsă căldură si magie. Ritmuri înalte străbat trupul. Dansul devine unirea naturii senzuale cu pasiunea pur divină a creației. Ești un instrument al dragostei, înzestrat cu talentul subtil al misterului. Arcușul melodic atinge undele cerebrale, le perfecționează. Păstrezi în ungherele cunoașterii taina ce ți-a fost încredințată. Responsabilitatea e mare, greu de îndeplinit. Tu o faci din iubire. Cu plăcerea fierbinte a extazului. Un inițiat în măiestria artelor. Un magnet pentru
INIŢIATUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371198_a_372527]
-
calcul mizer cu cătușe la mâini, despuiat și stingher să hălădui pe câmpuri chinuit-arătare coapsă zămislită de zori neatinsă de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte răsucit ca o lamă-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii falși dau verdictul condamnându-mă iară ... Deznădejde Mă cotropește cerul și întețește vântul sunt haina peticită buzunărită-ncet comorile-s ascunse, de neatins cuvântul și giuvaerurile toate trimise la pachet nelămurite umbre ce sufletu-mi prefiră în
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
etajul unu al vilei, în fața căreia se găsea cireșul, s-a aprins o lumină. Am înlemnit, și eu și Costel. Era o lună pe cer, mare, cât roata carului. A început să cânte o vioară. Cânta frumos, se simțea că arcușul era mânuit de un artist. Ne-am revenit, liniștea era acum mângâiată de un frumos concert sub clar de lună... Mâncam cireșe pe note muzicale. Parcă erau și mai gustoase. Dar nu ne-a tihnit multă vreme. Cum era lacom
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
lui Costel! Ne-au cam ieșit cireșele pe nas, dar măcar am văzut ceva frumos! A trebuit să fi visat în noaptea aceea chipul acela frumos de copilă, dacă nu, mie unuia și acum îmi gâdilă urechile acea muzică. Parcă arcușul cânta direct pe inimă... sau pe suflet! Minunat! O fi fost, oare, fiica diavolului? Referință Bibliografică: Fiica diavolului / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 215, Anul I, 03 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
spre meditație, spre visare. Fără a vrea să știu ce dorea artista să sugereze prin această temă marină, m-am gândit la multitudinea semnificațiilor tabloului. Partitura, jumătatea din apă, asemeni unei rădăcini, poate constitui legătura între începuturile muzicii prin corzile arcușului -generatoare de sunete- care inițial puteau fi simple fibre vegetale uscate, vibrante ca o vioară. Jumătatea de deasupra poate simboliza legătura cu... eternitatea. Având în vedere contextul tematic, metafora pictată amintește fără voie de "adevăratul'' cântec al mării, cel al
EXPOZIŢIE DE PICTURĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344772_a_346101]
-
cutreieră un copac înflorit / strunele trupului vibrează / până la ultimul strop de sânge, / simt mocnind lumina, / după un val de muguri / doar iubirea rămâne - / simfonie / în mijlocul unui deșert / de iarbă moartă - / măr roșu...” Se știe să poetul este un fel de arcuș de vioară care poate cânta fie și pe o singură strună. Mihaela Aionesei nu se dezminte, devenind ea însăși arcușul, în simfonia fantastică a primăverii: “cu mâini de liliac / și inima strânsă într-un nufăr / vin către tine / asmuțind primăveri
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
doar iubirea rămâne - / simfonie / în mijlocul unui deșert / de iarbă moartă - / măr roșu...” Se știe să poetul este un fel de arcuș de vioară care poate cânta fie și pe o singură strună. Mihaela Aionesei nu se dezminte, devenind ea însăși arcușul, în simfonia fantastică a primăverii: “cu mâini de liliac / și inima strânsă într-un nufăr / vin către tine / asmuțind primăveri / amintindu-mi cum e / să fii arcuș pe vioară. (armonie) Inefabilul își face mereu apariția și devine o stare de
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
și pe o singură strună. Mihaela Aionesei nu se dezminte, devenind ea însăși arcușul, în simfonia fantastică a primăverii: “cu mâini de liliac / și inima strânsă într-un nufăr / vin către tine / asmuțind primăveri / amintindu-mi cum e / să fii arcuș pe vioară. (armonie) Inefabilul își face mereu apariția și devine o stare de fond pe care poeta își desenează propriile aripi. Iubirea, această categorie universal valabilă - face salturi incredibile “peste goana atâtor vitregii” și învinge aproape întotdeauna, cu condiția să
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
marouri, rubiniu, Îmi dă să beau din viața viței, Mă amețește-ncet și e târziu. Din poală mă-mbie cu arome, De mere-mbujorate ca-n Eden, Sau alte dulciuri policrome, Și inima-mi scrie-un poem. Romanțe îmi cântă din arcușuri Și-mi picură în suflet dor, Valsuri mă-nalță în zboruri, Ce tainic mă pătrunde un fior! Mă-nlănțuie-n pasteluri jucăușe, De frunze ce pică pe alei, Îmi dă să sorb din căușe, Apa vie din izvorul ei. O
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SOLFEGIIND TĂCERI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Când o vioară-și tânguie tăcerea, Arcușul rupt trădează resemnări, În partituri se-nghesuie durerea Unor înalte note de plecări. Diezi absurzi se-agață de cuvinte, Solfegiezi fără să înțelegi Că muzica e (dacă nu se simte) Doar zgomotul de fond ce îl dezlegi Și umpli portative
SOLFEGIIND TĂCERI de AURA POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347355_a_348684]
-
-Să mergem! Să ne pregătim! -Daaaaa! Cele două amazoane o luară înaintea prințesei și dispărură în întunericul care se lăsă peste împrejurimi. Aerul sărat al serii se simțea tot mai puternic în plămâni. Talestri porni, cu pași înceți, spre han. *** Arcușul viorii sărea pe strune, iar cele două dansatoare din grupul amazoanelor își onduiau corpurile armonioase în ritmuri orientale. Era o combinație extrem de apetisantă pentru petrecăreții din acea seară adunați în crâșma din han. Vinul curgea pe mese. Mulți s-ar
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
nr. 738 din 07 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Armonii E o cutremurătoare doină toamna, Vibreasză prin alămuri tăcerile din nuci, Toarnă în pocale romanțe Doamna Când bunicii rămân în așteptare sub nuci. Adie un arcuș prin frunyele de plop Și vremea își scrie amintirile în grâu, Încercând să-l înțelegem pe Esop Alergăm să facem baie în râu. Poartă cerul durerile lumii în spate O clipă ziua le uită prin hambare, Dumnezeu dăruie înțelepcine prin
ARMONII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348923_a_350252]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > PRINȚUL METAFOREI Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Prințul metaforei lui Fănuș Neagu Nisipul din clepsidră refuză să mai curgă, Secundele vieții alunecă pe-arcuș Pășește printre îngeri cu privirea-i adâncă Și-n catastiful vieții semnează el, Fănuș! Îl doare, dar nu plânge că lasă-n urmă lacrimi Fiindcă nemuririi oferă al său trup, În slovele de aur închide vis și patimi Aripi de
PRINŢUL METAFOREI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346810_a_348139]
-
Autorului Îi cântă o balada pe la porți, Frumoasa doamna invesmantata-n frunze, Un pețitor i’aduce un buchet De crizanteme roșii sângerânde. Sărutul ei, i-au alinat durerile de-o vară Și i-a lăsat amprenta un surâs, Din inimă, arcuș într-o vioară, Un vals în toamna vieții scris. Și lacrimile-i udă lui batistă, E darul ei din sufletul prea plin, Se pregătește însă de plecare, În iernile geroase care vin. Și urlă lupii a disperare Și haită pregătită
NOSTALGIE DE TOAMNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346942_a_348271]