651 matches
-
magazine fiind situate în Piața Traian, respectiv în incinta Centrului Comercial „Euro“). Magazinul oferă zilnic preparate proaspete de carmangerie (de fabricație proprie): șuncă (Praga, turist, pentru pizza) la prețuri cuprinse între 87 000 și 137 000 de lei/kg, șunculiță ardelenească - 74 000 de lei/kg, pastramă de porc - 155 000 de lei/kg, piept afumat - 117 000 de lei/kg, filé afumat- 186 000 de lei/kg, pastramă de vită - 154 000 de lei/kg, kaiser - 132 000 de lei
Agenda2004-21-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/282441_a_283770]
-
și l-au găsit în Caragiale fiindcă el însuși "este un străin deghizat în român". (Aici tema ocupantului fanariot a lui Davidescu scoate capul după aproape șapte decenii). Acestei origini i-ar datora Caragiale denigrarea războiului de independență, parodierea intelighenției ardelenești, lipsa de respect pentru religie. Dl Popa continuă: "Nu-i la fel de semnificativ faptul că acest Caragiale, care a atacat formele fără fond, fiind el însuși o formă fără fond, a plecat, ca orice străin, atunci cînd lichelismul i-a fost
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
durat toată noaptea și abia a doua zi amiază am ajuns în orașul Sebeș, ținta călătoriei noastre. Orașul fierbea din cauza mulțimei de refugiați. Era acolo și Ministerul de Finanțe cu funcționarii săi, toți căutând adăpost temporar în acest mic orășel ardelenesc. Noi furăm primiți cu brațele deschise în casa prietenei mele pianiste Maria Str., de către bătrâna și venerabila ei mamă d-na Gross și de soțul Mariei. Iată-ne deocamdată departe de Bucureștiul atât de expus bombardamentelor. Puteam să lucrez pe
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
1 septembrie iar articolul lui N. Carandino poartă data de 4 septembrie 1944). Și acolo se scrie: "Autorul lui Ion, al Pădurii spînzuraților, al Răscoalei a trădat pentru onoruri și pentru arginți pe țăranii lui năsăudeni și a spart solidaritatea ardelenească, adăugînd la lista vînzătorilor de țară un nume care pînă atunci ne fusese tuturor scump". (Și asta pentru directoratul lui Rebreanu la oficiosul antonescian Viața, pentru directoratul la Teatrul Național bucureștean și pentru rolul său important în Asociația Româno-Germană). Trei
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
el s-au pronunțat deja admirativ și Carmen Mușat, în „Observator cultural”, și Alex Goldiș, în „cultura” (până acum, un prim episod). Ambii comentatori sugerează, în legătură cu Ploile amare, o curioasă întrepă- trundere a două tradiții. Prima este aceea a prozei ardelenești de largă respirație. Nu spun, sunt convins, lucruri necunoscute. E vorba despre o serie de caracteristici care, în măsuri mai mici sau mai mari, se întâlnesc la toți autorii de peste munți. Densitatea etică, dramatică - aceasta este probabil cea care se
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
a dozării - observația realistă se împletește cu fina disecție psihologică, verbul dibuiește liber în mulțimea interpretărilor posibile, ambiguitatea e exploatată ca trăsătură fundamentală a lumii vorbite, umorul subtil își alătură ironia discretă, autoironia e mereu conținută, iar morala cu iz ardelenesc se înfiripă de la sine printre rânduri. Viața se transformă într-o lectură capricioasă, cu reguli și încălcări de legi deopotrivă de expresive. Prozele pot fi citite în mai multe registre, cuceritoare fiind mai ales sintaxa. Am reținut de la început frazarea
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
preferat un alt nume "reprezentativ": Crăciun. Ceva mai tîrziu, la un alt ardelean - Ion Codru Drăgușanu (în Peregrinul transilvan).- numele tipic e totuși Ion (în forma Onea / Onia); acesta apare mai întîi într-o anecdotă prin care e ironizat graiul ardelenesc ("Noa, da de unde ii Oneo?") și apoi într-o tiradă a autorului: "De mii de ori am zis că e păcat să se pună românului tot numele de Ioane. Vezi că Ioane e văcariul, porcariul, argatul, tot potlogariul. Oare cum
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
unui dramatism arhaic ce colcăia sub zorzoanele romantic sămănătoriste. O magmă din zorii istoriei se prelinge în paginile sale cele mai bune. Totuși această viziune întunecată s-a grefat pe trunchiul unei psihologii mai curînd "cuminți", chibzuite, de factură consacrat ardelenească. La care se cuvine amintită latura austro-ungară a formației prozatorului, care i-a insuflat negreșit un simț al datoriei, o specifică disciplină a muncii. S-ar zice că un echilibru, o rînduială a structurii auctoriale ar fi fost trebuitoare pentru
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
Pavel Șușară Intr-o perioadă mai timpurie a creației sale, Gheorghe Ilea apărea ca un foarte viguros pictor și atît. Așezat în marea tradiție a picturii ardelenești, în care observația formei se conjugă permanent cu paroxismele cromatice ale unui expresionism nordic și cu o energică dezlănțuire a tușei, el părea să fi optat fără ezitări pentru un spațiu estetic, moral și expresiv cu o puternică amprentă regională
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
însă (dintr-o limitare de proiect sau dintr-o neputință comprehensivă) pe treapta cea mai comodă: a ironiei cool la adresa ghiolbanului național. Să citim un fragment, edificator asupra manierei retoric-publicistice utilizate de Radu Pavel Gheo: "dacă treceți printr-un oraș ardelenesc și vedeți vreun băiețaș cerând ceva pe ungurește la o cofetărie, luați-l imediat de guler, fără să-l mai întrebați altceva. Altfel o să vă spună, cu accentul lui nesuferit, că voia o înghețată. Dar să nu-l credeți: de
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
Pavel Șușară ÎN PRECEDENTĂ să expoziție de la Galeriile Etaj 3/4, deschisă în 1992, Gheorghe Ilea apărea că un foarte viguros pictor și atît. Așezat în marea tradiție a picturii ardelenești, în care observația formei se conjuga permanent cu paroxismele cromatice ale unui expresionism nordic și cu o energică dezlănțuire a tusei, el părea să fi optat fără ezitări pentru un spațiu estetic, moral și expresiv cu o puternică amprenta regională
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
de Război și pace. Cu Îndreptări, Duiliu Zamfirescu atinge nivelul cel mai de jos. Pe lîngă ticurile din primele romane, mult agravate, narațiunea începe cu o scenă complet neverosimilă și se transformă apoi într-un fel de apologie a naționalismului ardelenesc. Episodul de la Roma din Îndreptări se prezintă inexplicabil de palid pentru un prozator ce trăia el însuși la Roma, iar episodul ardelenesc pare o litografie folclorică. Romancierul se trezește puțin doar în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
narațiunea începe cu o scenă complet neverosimilă și se transformă apoi într-un fel de apologie a naționalismului ardelenesc. Episodul de la Roma din Îndreptări se prezintă inexplicabil de palid pentru un prozator ce trăia el însuși la Roma, iar episodul ardelenesc pare o litografie folclorică. Romancierul se trezește puțin doar în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd propabil că nu se poate face la nesfîrșit roman doar cu idei. În Anna, erosul ocupă toate paginile. Din păcate, transpunerea erosului
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Alex. Ștefănescu L-am auzit pe Ion Simuț vorbind în fața studenților săi de la Faculta-tea de Litere a Universității din Oradea. Impunea respect și, în același timp, îi încânta pe cei prezenți, printr-un amestec de seriozitate ardelenească și plăcere a jocului. Se simțea că se pronunță asupra oricărui subiect în cunoștință de cauză, că a citit mii de cărți și că a reflectat asupra a ceea ce a citit. Dar și că se amuză în sinea lui, descoperind
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
portretele și judecățile de valoare despre diverși intelectuali. Înțeleg de ce le-a făcut, dar pentru mine nu acestea sînt interesante. Interesantă este, repet, viziunea lui despre România și despre realitățile românești, despre psihologia distructivă și meschină a intelighenției, despre cîinoșenia ardelenească și despre abureala metafizic-reacționară ce-a invadat imaginarul și axiologia colectivă imediat după căderea comunismului, despre faptul că sîntem o lume ce nu are criterii unitare în nimic din ceea ce face, despre lipsa de viziune constructivă pe termen lung. Din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
fie pomenite din acest număr al ID-ului sînt multe și consistente, de aceea cel mai bine este că fiecare cititor să le străbată cu proprii ochi. Cu nuca-n baltă TRIBUNA se prezintă ca o revistă substanțială, la modul ardelenesc, cu colaboratori de prima mână, din diverse generații (Ion Pop, Petru Poantă, Radu }uculescu, Letiția Ilea, Claudiu Groza) și cu destule articole incitante. O pată nefericită de culoare o reprezintă însă, în ansamblul publicației de la Cluj, "contribuțiile" lui Laszlo Alexandru
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
și această rarisimă specie) au fost retrimiși în noaptea de unde ieșiseră, asemenea lui Soljenițîn. Titus Popovici, căruia i se publicase romanul Străinul, s-a simțit obligat să scrie apoi Setea. Străinul desfășura o lume inedită pentru proza acelor ani: societatea ardelenească de provincie, bine sedimentată, burghezia și nobilimea luminată a Transilvaniei, uneori prezentate în variantă caricaturală, dar cu evidentă simpatie; momentul așa-zisei "eliberări", adică al ocupației sovietice, nu mai apărea aici în sunete de fanfară, ci cu o surdină realistă
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
așa-zisei "eliberări", adică al ocupației sovietice, nu mai apărea aici în sunete de fanfară, ci cu o surdină realistă. Apologia individualismului și a nonconformismului, dramele eterne ale adolescenței formau substanța acestui roman, scris cu mînă sigură. Viața de provincie ardelenească interbelică lua forma unui paradis pierdut. în Setea, cu toate că unele pagini îl mai amintesc pe autorul Străinului, domesticirea a progresat cu pași uriași: locurile comune ale propagandei oficiale se etalează aici fără jenă. Prozatorul încerca un pariu absurd, pierdut din
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
cele mai temeinice?), ci și pe relativitatea raportului subiectului cu sine. Și anume renunțînd la formulele sentențioase pentru a analiza degajat, la morga apodictică pentru a discuta dialectic, la gravitatea inhibantă pentru a se rosti firesc. însă nu oricum. Stirpea ardelenească din care se trage i-a adus ca zestre o coastă de solemnitate livrescă de care - cuviincios fiind - nu se îndură a se debarasa, mulțumindu-se a o trata cu o libertate ce-o transpune în ironie. Desigur, intervine și
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
Fie că era vorba de un adevăr poetic, fie că era vorba de unul științific, ele l-au luat de bun și s-au pus pe denunțarea misteriozității și pe transformarea iubirii în ceva strict repugnant". Ș.a.m.d. Latura ardelenească a relativizantului Al. Cistelecan se relevă și în seriozitatea (de astă dată deloc mimată) pe care o învederează în stabilirea filiațiilor poeticești. Opurile contemporanilor nu apar în ochiul d-sale, așa cum prea adesea se întîmplă, drept producte miraculos izvorîte din
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
latinizante. Dacă ar fi fost reprodus ca atare, textul său ar fi fost ilizibil azi. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au adaptat, așadar, ortografia lui Grama la normele actuale, păstrând numai ceea ce caracterizează stilul teologului: vocabule latinești, arhaisme și regionalisme ardelenești. Nota asupra ediției expune pe larg, pentru cercetător, caracteristicile lingvistice ale textului de la 1891, neinteresante pentru cine nu e filolog. Foarte bun este și studiul introductiv, care, după scurtele referințe aparținându-le lui Nicolae Comșa și Ion Buzași, poate fi
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
perturbare. Un adevărat distrugător de tabuuri și un contemporan greu de îmblînzit. Vasile Tolan Cu o spaimă fundamentală de vid, de inform și de pasivitate, Vasile Tolan este un reprezentant demn al expresionismului abstract, atît de bine ilustrat în spațiul ardelenesc. Însă spre deosebire de formele consacrate ale acestei expresii și ale acestei stilistici de școală, în marea lor majoritate circumscrise unei violențe glaciale și unei evidente frigidități afective, Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
asupra toposurilor imaginative, ca și asupra dicției imnifore a reveriei. Nu s-ar putea zice că Ion Horea n-a făcut exerciții de exorcizare a acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea”. Caligrafii ale avatarurilor memoriei sunt poemele lui Ion Horea, transcrieri suave ale neliniștilor și avânturilor eului, pe urmele unei tradiții transilvane bine precizate, fapt observat de
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
sale de fiică a unui "dușman al poporului", tatăl ei fiind preot ortodox, deportat timp de șase ani în lagărele create în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1947-1964). Este foarte semnificativ faptul că scriitoarea și-a ales drept pseudonim numele satului ardelenesc unde s-a născut mama sa, creând astfel o rimă internă eufonică între Ana și toponimul Blandiana. Descoperim în această denumire tema principală a literaturii sale: dorul pentru viața de la țară și obiceiurile satului, nostalgia după o existență a cărei
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
introduce, în condițiile obișnuite ale defazării literaturii române, de clivaj sporit și datorită noii societăți orientate antioccidental, o poetică a romanului existențialist, bizar, absurd, enigmatic și patetic, în universul minor și sentimental al prozei provinciale, cu puternice urme rurale, regionale, ardelenești. O umanitate de o semnificativă insignifianță și de o anumită distincție, în lipsa ei de anvergură și omogenitate, alcătuită din mărunți meseriași, comercianți sau intelectuali bovarici, are ca particularitate generică neputința de a comunica, mutual sau personal. Sunt făpturi infraumane, chinuite
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]