KorAP: Find »[drukola/base=arendaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...100 >

2,478 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

mare importanță, a azvârlit epistola la grămadă cu alte hârtii fără Însemnătate În arhiva sa personală și abia peste trei veacuri, când satul Fierești avea să-și modifice fonetic numele În Herești și când locuitorii s-au răsculat Împotriva unor arendași cam hulpavi, a ieșit la iveală și plânsul scris al lui Cocrișel: un tânăr locotenent al Armatei trimise să-i potolească pe țărani aproape că a călcat cu cizma pe acel document ce zăcea alături de altele, distruse de foc ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe moșiile vechiului boier muncise ca un câine să Îngroape de teama bolșevicilor o Întreagă batoză care se prăpădise și se topise În pământ, de nimeni știută, căci arendașul Își sfârșise zilele Într-un lagăr de reeducare prin muncă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe moșiile vechiului boier muncise ca un câine să Îngroape de teama bolșevicilor o Întreagă batoză care se prăpădise și se topise În pământ, de nimeni știută, căci arendașul Își sfârșise zilele Într-un lagăr de reeducare prin muncă a elementelor ostile noului regim adus de tancurile rusești. Înainte să moară de bătaie și epuizare, arendașul apucase să ia din mâna lui nea Mitu Păcătosul și să mănânce câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
batoză care se prăpădise și se topise În pământ, de nimeni știută, căci arendașul Își sfârșise zilele Într-un lagăr de reeducare prin muncă a elementelor ostile noului regim adus de tancurile rusești. Înainte să moară de bătaie și epuizare, arendașul apucase să ia din mâna lui nea Mitu Păcătosul și să mănânce câteva mere verzi pe care caporalul din Satul cu Sfinți i le Întinsese printr-o ferestruică zăbrelită a unui vagon de vite În care erau cărați ocnașii În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

Dar n-a rămas mult timp așa: de cum a pus piciorul În Basarabia... - Sărac, bogat - nu contează! Ba contează, dar invers: mama a rupt-o cu neamul ei de-de-de... De Grecotei-cu-nas-subțire, de-de-de... Să știi că ce s-a scris despre arendașii greci nu-i minciună! Erau cu adevărat ciocoi-ciocoi - dar nu vechi, ci noi!, glumește mama, chicotind mulțumită de găselniță. - Dar Gheorghe acela știm-noi-cum nu era un oarecare arendaș; era vărul... Verìei Sale, ca să ne exprimăm protocolar. Văr și adminstrator de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
de-de-de... De Grecotei-cu-nas-subțire, de-de-de... Să știi că ce s-a scris despre arendașii greci nu-i minciună! Erau cu adevărat ciocoi-ciocoi - dar nu vechi, ci noi!, glumește mama, chicotind mulțumită de găselniță. - Dar Gheorghe acela știm-noi-cum nu era un oarecare arendaș; era vărul... Verìei Sale, ca să ne exprimăm protocolar. Văr și adminstrator de moșii... - Putea să-i fie și frate, ca fire era, cum Îți spun: ciocoi! Și tot cu suflet de arendaș a rămas după ce-a devenit stăpân. Nu știu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Dar Gheorghe acela știm-noi-cum nu era un oarecare arendaș; era vărul... Verìei Sale, ca să ne exprimăm protocolar. Văr și adminstrator de moșii... - Putea să-i fie și frate, ca fire era, cum Îți spun: ciocoi! Și tot cu suflet de arendaș a rămas după ce-a devenit stăpân. Nu știu ce scrie În cartea pe care-ai adus-o, dar știu că acel Gheorghe, primul, a făcut el ce-a făcut, a pus laba pe moșiile lui văru-său - ca stăpân! Dar ia dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

mama hotărâse că trebuie să ne dispersăm, cum se zicea pe atunci. La *** locuiau unchiul Carlo și mătușa Caterina. Unchiul Carlo provenea dintr-o familie de cultivatori și moștenise casa din *** și ceva pământ, dat În arendă unuia Adelino Canepa. Arendașul lucra, treiera grâul, făcea vinul și-i vărsa jumătate din câștiguri proprietarului. Situație plină de tensiune, evident: arendașul se considera nedreptățit, și tot așa și proprietarul, care primea doar jumătate din veniturile pământurilor lui. Proprietarii Îi urau pe arendași, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Caterina. Unchiul Carlo provenea dintr-o familie de cultivatori și moștenise casa din *** și ceva pământ, dat În arendă unuia Adelino Canepa. Arendașul lucra, treiera grâul, făcea vinul și-i vărsa jumătate din câștiguri proprietarului. Situație plină de tensiune, evident: arendașul se considera nedreptățit, și tot așa și proprietarul, care primea doar jumătate din veniturile pământurilor lui. Proprietarii Îi urau pe arendași, iar arendașii Îi urau pe proprietari. Însă trăiau la un loc, cum era cazul unchiului Carlo. În ’914 unchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Canepa. Arendașul lucra, treiera grâul, făcea vinul și-i vărsa jumătate din câștiguri proprietarului. Situație plină de tensiune, evident: arendașul se considera nedreptățit, și tot așa și proprietarul, care primea doar jumătate din veniturile pământurilor lui. Proprietarii Îi urau pe arendași, iar arendașii Îi urau pe proprietari. Însă trăiau la un loc, cum era cazul unchiului Carlo. În ’914 unchiul Carlo se Înrolase voluntar la vânătorii de munte. Fire aspră de piemontez, numai datorie și patrie din creștet până-n tălpi, devenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
lucra, treiera grâul, făcea vinul și-i vărsa jumătate din câștiguri proprietarului. Situație plină de tensiune, evident: arendașul se considera nedreptățit, și tot așa și proprietarul, care primea doar jumătate din veniturile pământurilor lui. Proprietarii Îi urau pe arendași, iar arendașii Îi urau pe proprietari. Însă trăiau la un loc, cum era cazul unchiului Carlo. În ’914 unchiul Carlo se Înrolase voluntar la vânătorii de munte. Fire aspră de piemontez, numai datorie și patrie din creștet până-n tălpi, devenise mai Întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Robert Fludd, Utriusque Cosmi Historia, Tomi Secundi Tractatus Primi Sectio Secunda, Oppenheim (?), 1620 (?), p. 55) Am ajuns la vilă. Vilă e un fel de-a spune: un fel de conac, dar care avea la parter marile pivnițe unde Adelino Canepa - arendașul scârțar, cel care-l denunțase pe unchiul la partizani - făcea vinul din viile aflate În proprietatea familiei Covasso. Se vedea că era nelocuită de mult timp. Într-o casă mică de alături mai era o bătrână, ne spuse Belbo, mătușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

e numai rău, și prost, și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. Își șterse chelia sfătoasă cu o batistă mare tărcată și își smuci mustața groasă, pleoștită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
multă cochetărie, tuși ușor, să-și dreagă glasul, și rosti sentențios: ― Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost, și leneș, și rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu atât de uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o economie, că n-o să se facă gaură în cer fiindcă un creștin merge gratis cu trenul... Numai conductorul surâse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. Arendașul, însă, cuprins subit de griji, se apucă să-și adune geamantanele, coșurile și legăturile pe care le răsfirase în compartiment, profitând că ceilalți nu prea aveau bagaje. Modreanu își luase mai demult pe genunchi geamantănașul de piele fină cu cartea

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
se iviră suburbiile murdare, case dărăpănate, ulițe desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. După ce umplu cu bagajele-i prețioase locurile libere de pe canapele, după ce scoase și pe coridor vreo două coșuri ce nu mai încăpuseră înăuntru, arendașul se ghemui cum putu pe o margine, lângă un geamantan, și se adresă direct tânărului, care privea pe fereastră, reluând firul convorbirii de adineaori: ― Și uite-așa, domnule, cum vă spuneam, cu țăranii... Pe mine mă puteți crede pe cuvânt

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
socotea că se împrietenise de ajuns, ca să poată găsi la dânsul un sprijin de s-ar întîmpla să aibă vreo nevoie pe la Interne. Deși cu tânărul care se suise la Costești vorbise mai puțin și nici nu i se recomandase, arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit și deci îi zise încrezător: ― Îmi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a părut bine că am venit împreună, cu toate că nu ne-am prea lovit în păreri. Nu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
zise încrezător: ― Îmi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a părut bine că am venit împreună, cu toate că nu ne-am prea lovit în păreri. Nu tocmai încîntat, tânărul se ridică totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de entuziasmul patetic al arendașului. ― Fugi, nu mă nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de entuziasmul patetic al arendașului. ― Fugi, nu mă nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu cunosc pe conu Miron de când eram copil, aș putea zice, măcar că trebuie să fim cam de aceeași vîrstă! Că doar acum vreo douăzeci și cinci de ani am ținut o moșie numai la

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-i un om și jumătate! Îi scutură mâna încă o dată și, apucând un coșuleț la care ținea mai mult, se repezi afară, în coridor, mormăind în treacăt către căpitan: "Salut, salut!" Modreanu, cu geamantănașul în mână, așteptase nerăbdător să isprăvească arendașul, ca să poată ieși. Pentru că nici el nu făcuse cunoștință cu Iuga, dădu indiferent din cap și se strecură după Rogojinaru, care se înfipsese chiar lângă ușa vagonului. ― Cine-i individul, domnule Rogojinaru, că te văzui prea mulțumit de cunoștință? întrebă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
nici el nu făcuse cunoștință cu Iuga, dădu indiferent din cap și se strecură după Rogojinaru, care se înfipsese chiar lângă ușa vagonului. ― Cine-i individul, domnule Rogojinaru, că te văzui prea mulțumit de cunoștință? întrebă Modreanu, plecîndu-se la urechea arendașului fiindcă pufăitul locomotivei sub bolta gării înăbușea vocile. ― Ehei, iubitule! făcu Rogojinaru cu mai mare respect parcă decât adineaori în fața tânărului Iuga. Șapte mii de pogoane, prima calitate, în Argeș, jos, aproape de Teleorman!... Șapte mii, domnule Modreanu, înțelegi? Și niște

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
să-l iubească, ori să renunțe! Tu, dragul meu, ai luat moșia ta de sub nasul sătenilor care umblau s-o cumpere și s-o împartă între ei. Te-ai dus, i-ai înlăturat și a treia zi ți-ai trimis arendașul să stoarcă bani din ea pentru tine și pentru el. Pe de o parte împiedicați pe țăran să cumpere pământ când se oferă prilejul, iar pe de altă parte mă îndemnați pe mine, care asud alături de țărani, să mă despart

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
început să le vie unora greu să stea la țară, să li se pară dezonorant a munci pământul sau chiar a munci în general. Preferă să tragă venituri grase și să le risipească în petreceri. Locul lor l-a luat arendașul, care stoarce arenda pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. Atunci evident că țăranul geme, și se zvârcolește, și amenință, când în surdină, când fățiș. În vreme ce eu, proprietar, muncind și economisind, de-abia scot din moșia mea cât

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
boier și alta, mai bună, pentru el însuși. Atunci evident că țăranul geme, și se zvârcolește, și amenință, când în surdină, când fățiș. În vreme ce eu, proprietar, muncind și economisind, de-abia scot din moșia mea cât să pot trăi onorabil, arendașul, vecinul meu, plătește zeci de mii de galbeni proprietarului și își umple și el desagii. De unde diferența? Din buzunarul arendașului sau din mizeria țăranului?... N-am dreptate, nene Costică? sfârși Grigore, adresîndu-se deodată lui Dumescu. Spune dumneata, am ori n-

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]