2,289 matches
-
în perspectiva fizică, în baza interacțiunii lor, iar omul, într-un astfel de cadru, se simte stingher și străin. Trebuie să reținem faptul că taina omului nu se cuprinde și nu se închide în el însuși, ci se raportează la Arhetipul după care a fost el a creat și spre care tinde - Dumnezeu. Ontologia sa este iconică, adică ne conduce spre Dumnezeu, a cărui icoană imperfectă, dar în continuă epectază, este omul. “În profunzimea tainei sale, omul nu există doar pentru
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – GHEORGHE DRAGOMIR, TERRA, PLANETA SUFLETELOR RĂTĂCITE, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, BUCUREŞTI, 2014, 468 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357474_a_358803]
-
aritmetic sau cantitativ, pentru că taina sa este inepuizabilă, este inepuizabilă, este un univers de taine. A încerca să înțelegi omul înseamnă, pentru părinții duhovnicești ai Răsăritului, a încerca să înțelegi eforturile ființei umane în dorința neîncetată de a înainta spre Arhetipul ei, altfel această înțelegere este doar una parțială, fragmentară, înseamnă o exprimare a relativului uman în raport inegal cu ceea ce nu este el - Absolutul divin - susține Paul Evdokimov. Oricât ar fi analizat, omul se ridică deasupra oricăror examene, anamneze, rămânând
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – GHEORGHE DRAGOMIR, TERRA, PLANETA SUFLETELOR RĂTĂCITE, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, BUCUREŞTI, 2014, 468 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357474_a_358803]
-
frumusețea expresiei și implicarea afectivă a autoarei în crearea unei axiologii a icoanei în multipla ei ipostaziere. Căci icoana reprezintă un interes teologic (făcând parte din acea „teologie a imaginilor” prin care - după spusele lui Charles Delvoye, aceste „simboluri ale arhetipurilor îngăduiau oamenilor să se apropie de perceperea divinului”), dar și unul artistic, istoric ori științific. În plus, colecția analizată prioritar de doamna Iuliana Popescu, cea de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” prezintă și un eminent caracter etnografic, ea fiind
CULTUL ŞI CULTURA ICOANEI de TITUS VÎJEU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357700_a_359029]
-
prin sculptură monumentala, unde prezint Coloane infinite, Geneze ( prin implant și prin interferanta), Cruci cosmice, Stele arzătoare cu opt raze, Zeițe ale pământului, venite din cer, pline de senzualitate, de bogăție și mister... Vânători, Regi, Regine și Strămoși și alte arhetipuri care poartă în ele Număr de aur. Aceste sculpturi, amplasate într-un “ Templu al Dragostei, al Meditației, al Contemplării și al Eliberării “ ( TDMCE - un vis rămas din păcate neîmplinit al universalului sculptor român Constantin Brâncuși ), pot face Marea Trecere din
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
acestea, cele mai frumos ornate erau duse la biserică. Culorile folosite erau roșu și galben, dar numai cele roșii se ornau. Oul roșu simbolizează prospețimea vieții și culoarea soarelui la asfințit, iar cel galben culoarea soarelui când răsare... Oul este arhetip al Creației, simbolizând nașterea. În tradiția creștină, oul roșu este simbolul lui Iisus care se întoarce la viață, după trei zile de la înmormântare, părăsind mormântul precum puiul, găoacea... Mai târziu, când deja mai crescusem, am auzit o poveste a ouălor
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344702_a_346031]
-
mântuirii” iar nu o morală individuală. Morala teonomă se ocupă cu „ceea ce trebuie să devină un om în sine însuși”, mai mult decât cu ce fapte specifice trebuie să facă; aceasta deoarece morala cerută este întrupată „în viața lui Hristos” - Arhetipul răspunsului moral perfect. Dacă ne referim la raportul eshatologiei cu morala trebuie să recunoaștem că nu este un subiect discutabil și disputabil nici măcar pentru cei care interpretează eshatologia ca fiind realizată: spre exemplu, Dodd afirmă că prezența Împărăției pune temei
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
m-arăt pildă în toate. Strângeam din dinți și rezistam - fiind vechi prieten al pustiei - ba chiar și vreme îmi făceam să văd sublimul grozăviei. Întinsul spațiu cotropit de-atotputernicul nisip, mă-nfiora și m-atrăgea cu forța sa de arhetip. Părea că-i lumea neființei ce-a precedat creația - tărâm de forme netrezite, ce-și are frumusețea sa. Când soarele se-nalță-n zori ca dintr-o mare-ncremenită, de-atâta hiperfrumusețe simțirea pare obosită. Iar la apus, alt recital de
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
și militare, ca să poată fi ușor de guvernat. Ei știu că, la nivelul popoarelor înlănțuite de-a lungul istoriei în sfera de putere a Timpurilor Moderne, regii sunt tații noștri genetici prin excelență, garanții categorici al paternității. Ei știu că arhetipurile regilor nu se schimbă o dată cu codul civil și, când vom lua cunoștință de faptul că marile noastre mame genetice au devenit un pic tați genetici și tații genetici, un pic mame genetice, nu vom modifică rolurile lor fundamentale de reproducere
DESPRE REGE, MONARHIE SI REGALITATE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360346_a_361675]
-
Acesta, ar avea un chip de om cu patru fetze; un om care ar întruchipa în el patru feluri de oameni: omul de la zeu, omul creștin, omul din om și omul fără destin. Regele este unsul lui Dumnezeu pe pământ. Arhetipul regelui este un numar de aur, care descinde din omul de la zeu, care a primit botezul de la omul creștin, care pune ordine în lume, în lucruri și ființe, și ar însemna să ne facem un deserviciu lipsindu-ne de acest
DESPRE REGE, MONARHIE SI REGALITATE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360346_a_361675]
-
28; 34); se simte aici tot disprețul preoților pentru cei de jos ... Întotdeauna este primejdios din punct de vedere duhovnicesc să aibă cineva o părere bună despre sine. Cu alte cuvinte, cei doi oameni care urcă la Templu sunt două arhetipuri ale omului și ale creștinului, diametral opuse unul celuilalt. Un fariseu aparține „castei” celei mai influente a iudaismului, am putea spune cea a „exclusiviștilor”. Cred în tot ce se află scris în Lege și în Prooroci, și pun în practică
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
mai încânte, cu scrieri la fel de valoroase. Pentru noi, toți cei prezenți la manifestare, a fost o mare bucurie să ne întâlnim, într-un cadru feeric, desprins din vremuri de legendă, cu minunatele personaje ale cărții APUSUL ÎNGERILOR: Valeria, Masim, ca arhetipuri ale plaiurilor vrâncene. Dacă ultima sa lucare s-ar fi putut numi APUSUL ÎNGERILOR de la Răsărit, credem că mult mai nimerit ar fi să se numească - măcar de acum înainte - RĂSĂRITUL ÎNGERILOR de la Apus. Dacă aici, acum, ar fi să
EDITURA ARMONII CULTURALE, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359614_a_360943]
-
sonoritate existențială, ale cărei rădăcini critica literară le-a identificat în sămănătorismul-poporanist cu lungi ecouri de mesianism poetic, în descendența Goga-Mateevici. Poetul basarabean evocă apriori nostalgia paradisului pierdut, a copilăriei, a vetrei strămoșești, descoperă puritatea naturii, bucuriile simple și reconstituie arhetipul mamei, ca simbol matriceal”. Printr-o analiză temeinică, scrupuloasă, Lidia Carmen Pircă - reușește să redea imaginea poeziei vierene în toată frumusețea și valoarea ei. „Rădăcinile de foc” ale poeziei vierene se află în lirica populară, urcă prin sensibilitatea romantic eminesciană
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
orice boală. Cu lingoare. Cu miresme. Cu foc și cu apă. Chin dulce. Cruce. Stigmat. Povară ușoară. Așa cum spune și Grigore Vieru: „Nu pot până la capăt / Cântecul duce. / Scriind, / Parcă-aș ara cu o cruce” (Stare). Mama ca prototip existențial, arhetipul Fecioarei este sinonimă la acest poet cu patria, copilăria, cu vatra, cu neamul. Mama e cosmosul, e universul, fără ea apune soarele, luna nu mai răsare, stelele se sparg țăndări și curg pe pământ sub formă de praf. Când dispare
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
pecetluiește unitatea organică și vitală, profund interioară și sacramentală. Fiind o prelungire în timp și spațiu a lui Hristos în Duhul Sfânt „Sfânta Biserică a lui Dumnezeu se va arăta făcând același lucru pentru noi ca Dumnezeu, în calitate de icoană a arhetipului..., ca una care împlinește aceeași lucrare de unire între credincioși ca și Dumnezeu, chiar dacă cei unificați în ea prin credință sunt diferiți după însușiri și provin din diferite locuri și cu diferite moravuri” Unirea, comuniunea împlinită prin Euharistie cu Hristos
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
Vlad Dracul, Și iar trec anii peste a noastră glie Se naște prin unire-o Românie. Pornesc din Romă pentru a socoti istoria Că fiica unui timp, marcând și gloria, Căci, data devine numele său un tip Făcând o legatură-n arhetip. Urmează în aceiași dată Povestea unei nații astăzi stearpa, Povestea Nașterii printre istorii A României strălucită-n glorii. Alexandru Ioan Cuza leagă, Prin credință a României vatra Și spune cerului și lumii Ca România a devenit un nume. După atâția
24 IANUARIE ÎN ISTORIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345220_a_346549]
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului M.-I.B.: Aveți o poezie abisală, cu conținuturi puternice, care vă individualizează. “Arhi-amintirea” se distinge, în acest context, nu doar prin forma internă originală, ci și prin paradigma semantico-simbolică. Am în vedere asocierea cu arhetipul (“Sunt chip? Sunt arhetip?” - Anthropos ergon I), cu arheul: "Nu mă disting de propriul arheu" (Omul din oglindă 19). Mă gândesc și la arhiființa, care pare un termen filosofic, rece, dar, în contextul operei, se apropie, ca structură, de arhi-amintire
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
Autorului M.-I.B.: Aveți o poezie abisală, cu conținuturi puternice, care vă individualizează. “Arhi-amintirea” se distinge, în acest context, nu doar prin forma internă originală, ci și prin paradigma semantico-simbolică. Am în vedere asocierea cu arhetipul (“Sunt chip? Sunt arhetip?” - Anthropos ergon I), cu arheul: "Nu mă disting de propriul arheu" (Omul din oglindă 19). Mă gândesc și la arhiființa, care pare un termen filosofic, rece, dar, în contextul operei, se apropie, ca structură, de arhi-amintire, iar ca sens, de
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
a spus despre o femeie frumoasă că este ca o „cadră”, ca un tablou. Altfel spus, o operă vie de artă. Firește că afirmarea unei astfel de frumuseți nu amăgește doar temporalitatea, ci se revendică dintr-un model, dintr-un arhetip estetic pe care îl purtăm în minte și care se poate modifica după împrejurări, vârstă și experiențe. Dar plăcerea atingerii trupului unei femeie nu se poate asemăna nici cu jocul cu o păpușă gonflabilă, nici cu mângâierea unei statui feminine
SPECTACOLUL STRĂZII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340533_a_341862]
-
aici redau adesea un mediu ideal în care știi că nu poți rămâne, dar din care nici nu poți pleca. It’s the end of the world as we know it. Așa coboară science fiction-ul spre fantasy, face cunoștință cu arhetipurile inconștientului. În adâncimile eului dăm de lumea fără individualitate, austeră, ușor de manipulat, fără umbră, amnezică. Acesta e capătul lumii, cel de-al doilea plan, impalpabil. O lume încremenită, care stagnează. Orașul simbolic. Aici nimeni nu are nume, substantivele comune
Pe căi grele către stele, pe căi aspre către astre. Țara minunilor și capătul lumii () [Corola-blog/BlogPost/338791_a_340120]
-
nu are nume, substantivele comune devin proprii, cu literă mare. Orașul este o comunitate chiar de la capătul lumii, cu o singură ieșire, poarta de vest, păzită de un portar. Locurile sunt primordiale, există Biblioteca, Pădurile, Barăcile. Fiecare loc este doar arhetipul cu literă mare a ceea ce reprezintă. Oamenii, la fel, sunt numiți în funcție de ocupație: Bibliotecarul, Colonelul, Cititorul de vise. Principalul conflict ar surveni în urma dorinței unui personaj de a afla care este secretul Orașului și de a se reuni cu umbra
Pe căi grele către stele, pe căi aspre către astre. Țara minunilor și capătul lumii () [Corola-blog/BlogPost/338791_a_340120]
-
ca atare și am încercat ca pe lângă rezolvarea obiectivului principal de sănătate să vad, clar și obiectiv, ce s-ar putea împrumuta de acolo și ce ar aduce, cu adevărat, rezultate mai bune în România, ținând cont de construcția și arhetipul sistemului de sănătate de aici. Și nu vorbim despre un spital de 3 etaje unde, chiar și întâmplător, te întâlnești la automatul de cafea cu colegul și, ba din curiozitate, ba dintr-un realmente interes, tot mai afli de pacientul
Două săptămâni într-un spital din Austria m-au făcut să văd ce lipsește cu adevărat din România () [Corola-blog/BlogPost/338908_a_340237]
-
de amintire, această formă afectivă a memoriei, cum a definit-o Kierkegaard, după cât mi-amintesc, cu toate imperfecțiunile ei. De altfel, istoria, memoriile și jurnalele, aceste alcătuiri din fapte și reflecții, nu sunt mai aproape de adevăr. Chiar ideea platonică, considerată arhetip, dacă nu este revelată, ci numai închipuită, este o plăsmuire mitică mai aproape de adevăr. Într-o zi - înaintea ultimului război, căutam, cu prietenul meu Haig Acterian, un tip de om pe care să clădim poziția noastră în frământarea vremii. Căutam
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
Întregul jurnal se gândește în termenii textualității: „aproape tiranic mi se impune textul” (p. 13) și locul „reclamă un text” (p. 51). De asemenea, se desfășoară în „orizontul aventurii”. Se deschide cu obligația de a înțelege călătoria sub iradiația unui „arhetip al aventurii” (p. 7). Se încheie cu explicarea faptului că „aventura (...) înseamnă și abandon, reverie lucidă, bucurie, poate și devoțiune abstractă”. Călătoria se derulează sub forma unor „peregrinări prin locuri consacrate de întreaga istorie culturală” (p. 205). Peregrinarea aduce eul
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
realități, una dintre realitățile subiective ori obiective posibile, realități dotate cu inteligenta care privesc lumea din jur și cea launtrică printr-un spectru infinit de a intui, percepe, intepreta și înțelege Realul și realitatea. Dumnezeu este Real fiindcă este Prototipul, Arhetipul, Alfa si Omega, Izvorul și Oceanul de unde vin și unde se întorc îmbunătățite toate cele văzute și nevăzute. Oamenii sunt parte din realitate, sunt icoane create după o matrice asemănare Arhetipului, oglinzi în care se reflectă o parte infimă din
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
Realul și realitatea. Dumnezeu este Real fiindcă este Prototipul, Arhetipul, Alfa si Omega, Izvorul și Oceanul de unde vin și unde se întorc îmbunătățite toate cele văzute și nevăzute. Oamenii sunt parte din realitate, sunt icoane create după o matrice asemănare Arhetipului, oglinzi în care se reflectă o parte infimă din cele văzute și nevăzute. („Oglinzi și icoane”) • Realitatea este în ultimă instanță un concept, o convenție epistemologică, ontologică. Realitatea nu este numai ceea ce este material, tangibil, ceea ce poate fi confirmat de
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]