884 matches
-
de către Arhiducele Carol de Austria. În războiul din 1805 a deținut comanda unei divizii sub generalul Mack, iar atunci când Ulm a fost încercuit de Napoleon în octombrie el a fost unul dintre bravii membri ai escadronului de cavalerie, sub comanda arhiducelui Ferdinand de Austria-Este, care și-a croit drum printre liniile inamice. În același an a fost numit comandant al Ordinului Maria Terezia și în 1809 a primit Lâna de Aur. Atunci când în 1808, în perspectiva unui nou război împotriva Franței
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
născut : Eva Victoria născută în 1915, Mihályi 1917-1939, Iudit născută în 1919 În platforma programului lui Karolyi a fost inclus ruptură ungariei de imperiul austriac și formarea alianței cu Rusia această a creat un conflict parlamentar. După aflarea știrii că Arhiduce Francisc Ferdinand al Austriei a fost asisanat la Sarajevo, Károlyi a fost unul dintre cei mai îndoliați, Ferdinand a fost considerat de István Tisza cel mai mare dușman al ungariei. Pe octombrie 1918 Sándor Weherle devine prin vot parlamentar prim
Mihály Károlyi () [Corola-website/Science/302837_a_304166]
-
Arhiducele Carl Ludwig de Austria (10 martie 1918 - 11 decembrie 2007) a fost al cincilea copil al împăratului Carol I, ultimul împărat al Austro-Ungariei și a soției acestuia, Zita de Bourbon-Parma. S-a născut la Baden bei Wien și a murit
Carl Ludwig de Habsburg-Lorena () [Corola-website/Science/333521_a_334850]
-
fi susținut pe Ludovic al XIV-lea în războiul de nouă ani. Domeniile tatălui său fuseseră devastate în timpul războiului, iar acest tratat putea fi o soluție. Mai devreme, Victor Amadeus a propus-o pe Maria Adelaide pentru o căsătorie cu Arhiducele Iosif, dar Leopold I a refuzat pentru că era prea tânără. La sosirea sa în Franța, s-a întâlnit cu Ludovic al XIV-lea la Montargis, în 4 noiembrie 1696, iar acesta se declară mulțumit de mica prințesă. Prea tânără pentru
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
intrat în componența Imperiului Austriac fiind cunoscute ca și Țările de Jos Austriece. Inițial din Țările de Jos Spaniole făceau parte regiunile: Capitala era la Bruxelles iar la începutul secolului al XVII-lea aceasta a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. Curtea arhiducelui era înfloritoare și găzduia numeroși artiști, printre cei mai importanți fiind Peter Paul Rubens. Până în 1621 sub puterea arhiducilor, Țările de Jos Spaniole erau practic independente, ulterior ele reintrănd sub controlul Regelui Spaniei. În secolul al XVII-lea, ca urmare
Țările de Jos de Sud () [Corola-website/Science/306923_a_308252]
-
făceau parte regiunile: Capitala era la Bruxelles iar la începutul secolului al XVII-lea aceasta a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. Curtea arhiducelui era înfloritoare și găzduia numeroși artiști, printre cei mai importanți fiind Peter Paul Rubens. Până în 1621 sub puterea arhiducilor, Țările de Jos Spaniole erau practic independente, ulterior ele reintrănd sub controlul Regelui Spaniei. În secolul al XVII-lea, ca urmare a repetatelor războaie dintre regele Spaniei și cel al Franței, teritoriul Țărilor de Jos Spaniole a fost redus treptat
Țările de Jos de Sud () [Corola-website/Science/306923_a_308252]
-
Un an mai târziu, sora ei Adelgunde de Bavaria s-a căsătorit cu Francisc al V-lea, Duce de Modena, care se va dovedi un dușman înverșunat al liberalismului. În 1844, sora ei Hildegard de Bavaria s-a căsătorit cu Arhiducele Albert, Duce de Teschen, liderul conservatorismului austriac și consilier apropiat al Arhiducesie Sofia. Această familie atât de conservatoare dar uneori excentrică a fost zguduită de revoluția de la 1848. Regele Bavariei, compromis de dragostea lui adulteră cu dansatoarea Lola Montez, a
Prințesa Mathilde a Bavariei () [Corola-website/Science/327363_a_328692]
-
avut loc la 6 iunie 1905 la Berlin. A fost considerată nunta anului. Au participat peste cincizeci de persoane din diferite case regale europene inclusiv Marele Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei, reprezentând pe fratele său, țarul Nicolae al II-lea, Arhiducele Franz Ferdinand, reprezentând pe împăratul austriac Franz Josef, precum și reprezentanți din Danemarca, Italia, Belgia, Portugalia și Țările de Jos. În ziua nunții ei, Kaiser Wilhelm al II-lea i-a acordat nurorii sale Ordinul Louise. Ceremonia nunții a avut loc
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
potrivit testamentului regelui Bocskay și clarviziunii bătrânilor de a-l accepta ca rege, și conform cărții de legământ dată mai înainte, sus-numitul Hommonay Balint să fie numit fără întârziere stăpânitor în Transilvania și rege în Ungaria. Au fost trimise hârtii arhiducelui aflat la Viena și comisarilor păcii și li s-a spus: „chiar dacă regele Bocskay a dispărut, cuvântul nostru este cuvânt și pacea noastră este pace. Și deoarece Bocskay a fost slujitorul padișahului nostru, regalitatea a fost acordată din partea padișahului celui
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
ca fiind unul dintre cei mai bravi comandanți militari, câștigând bătălia de la Elchingen și contribuind la victoria de la Ulm. Apoi, păstrând comanda Corpului VI al Marii Armate, Ney nu a participat la bătălia de la Austerlitz, fiind ocupat cu operațiunile împotriva Arhiducelui Ioan de Austria în cadrul insurecției tiroliene. În timpul campaniilor din Prusia (1806) și Polonia (1807), Ney și Corpul VI de armată au fost mai tot timpul în prim plan: la Jena, Ney a sosit pe câmpul de bătălie în jurul amiezii și
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
cucerită de către venețieni. Patriarhii de Aquileia încetaseră deja numirea de markgrafi ai Istriei și trecuseră teritoriul din interiorul pensinsulei, rămas neocupat de Veneția, sub controlul direct al conților de Gorizia. Teritoriile goriziene au fost în cele din urmă obținute de către arhiducii Habsburgi ai Austriei în 1374, care din 1335 deja dețineau marca de Carniola. De asemenea, în 1382 Habsburgii au obținut controlul asupra orașului Trieste. După ce teritoriul secular al patriarhilor de Aquileia a fost cucerit integral de către Republica Veneția în 1420
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
tarziu, la 27 octombrie 1905, a fost promovat "Rittmeister" iar la 26 octombrie 1906 la cel de maior. În timp ce era în armată, a devenit campion la box. În decembrie 1911 Georg s-a logodit cu Arhiducesa Isabella de Austria, fiica Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soției lui, Prințesa Isabella de Croy. Căsătoria a avut loc la 10 februarie 1912, la capelă "Mariä Vermählung" de la Palatul Schönbrunn din Viena; slujba a fost oficiată de cardinalul Franz Nagl. Cuplul a plecat
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
l-a însoțit un an mai târziu, acum deja colonel (24 februarie 1796), în Italia, unde a proiectat bătălia pierdută la Castiglione. Pe 31 mai 1798 a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) în statului major al Arhiducelui Carol în Praga. Un an mai târziu a fost transferat în aceeași funcție la Statului Major General în Germania. În acest rang a direcționat flancul stâng al generalului de corp de armată (Feldmarschalleutnant) Freiherr Staader von Adelsheim în cursul apărarii
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
Staader von Adelsheim în cursul apărarii reușite în bătălia de la Stockach. La 5 mai 1800 a devenit comandantul fortului din Timișoara și promovat la rangul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant) pe 14 ianuarie 1801. Din martie a anului a fost însărcinat de Arhiducele Karl cu funcția de șef general de cartier al armatelor din Germania și Italia (până în aprilie 1805), cu mandatul, de a începe o reformă a armatei. Dar s-a dovedit, că Petru n-a fost o alegere bună pentru acest
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
relații cu societățile studențești românești din Viena, Graz, München, Budapesta, Berlin și Cracovia, precum și cu alte organizații culturale din Bucovina. Activitatea Junimii a fost întreruptă după izbucnirea Primului Război Mondial. Implicarea în război a devenit repede clară pentru adepții săi: după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, un membru a adus vestea și a exclamat: „acesta este un război de eliberare!”. Drapelul societății a fost adus la Academia Română din București. Jumătate din comitetul de conducere, inclusiv președintele Traian Popovici, a plecat imediat în Vechiul Regat
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
acest conflict, principalul rival al lui Albert era Rupert, ginerele lui George I și fost episcop de Freising și de asemenea succesor al lui Filip, conte palatin de Rin. Împăratul Maximilian I de Habsburg, având interese din poziția sa de arhiduce de Austria și de conte de Tirol, a intervenit și el în dispută. Rupert a murit în 1504, iar în anul următor a fost încheiat un acord în cadrul dietei din Köln, potrivit căruia împăratul și nepotul lui Filip, Otto și
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Arhiducele Ferdinand Karl Anton Joseph Johann Stanislaus de Austria-Este (1 iunie 1754 - 24 decembrie 1806) a fost un fiu al împăratului Francisc I și a împărătesei Maria Tereza a Austriei. A fondat Casa de Austria-Este și a fost guvernator al ducatului
Ferdinand, Duce de Modena () [Corola-website/Science/322396_a_323725]
-
Arhiducele Carol de Austria, duce de Teschen (de: "Erzherzog Karl von Österreich, Herzog von Teschen", cunoscut și drept "Karl von Österreich-Teschen") (Numele complet: Karl Ludwig Johann Josef Lorenz de Austria) (5 septembrie 1771 - 30 aprilie 1847) a fost un feldmareșal austriac
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
acestea, starea precară a sănătății l-a forțat să se retragă în Boemia, însă curând a fost chemat pentru a prelua sarcina de a stăvili înaintarea lui Moreau către Viena. Totuși, rezultatul Bătăliei de la Hohenlinden a pus capăt încercării iar arhiducele a fost nevoit să semneze armistițiul de la Steyr. Popularitatea sa ajunsese acum atât de mare, încât dieta de la Regensburg a decis să ridice o statuie în onoarea sa și să-i acorde titlul de salvator al țării sale, însă Carol
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
acum atât de mare, încât dieta de la Regensburg a decis să ridice o statuie în onoarea sa și să-i acorde titlul de salvator al țării sale, însă Carol a refuzat ambele onoruri. În scurtul și dezastruosul război din 1805, arhiducele Carol a comandat ceea ce trebuia să fie armata principală din Italia, dar evenimentele au transformat Germania în teatrul decisiv de operațiuni; Austria a fost învinsă pe Dunăre iar arhiducele a fost înfrânt de Massena în Bătălia de la Caldiero. Odată cu semnarea
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
a refuzat ambele onoruri. În scurtul și dezastruosul război din 1805, arhiducele Carol a comandat ceea ce trebuia să fie armata principală din Italia, dar evenimentele au transformat Germania în teatrul decisiv de operațiuni; Austria a fost învinsă pe Dunăre iar arhiducele a fost înfrânt de Massena în Bătălia de la Caldiero. Odată cu semnarea păcii, și-a început munca activă de reorganizare a armatei, care a fost testată pentru prima oară în 1809. În calitate de "generalissim" al armatei, fusese avansat în gradul de feldmareșal
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
a armatei, care a fost testată pentru prima oară în 1809. În calitate de "generalissim" al armatei, fusese avansat în gradul de feldmareșal cu câțiva ani înainte. În 1806, Francisc al II-lea (acum Francisc I al Austriei) l-a numit pe arhiducele Carol Comandant Suprem al armatei austriece, precum și Șef al Consiliului de Război. Ajutat de prestigiul de a fi singurul general care se dovedise capabil să-i învingă pe francezi, a inițiat prompt un plan radical de reformă, care a înlocuit
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
oponent mult mai formidabil decât vechea armată și, împotriva acum eterogenei armate de care dispunea Napoleon, a fost înfrântă numai după o luptă disperată. Victoriile inițiale au fost anulate de insucesele de la Abensberg, Landshut și Eckmühl însă, după evacuarea Vienei, arhiducele a câștigat marea Bătălie de la Aspern-Essling iar curând după aceea a luptat în și mai disperata Bătălie de la Wagram, la sfârșitul căreia austriecii au fost învinși, dar nu alungați. I-au cauzat lui Napoleon pierderi de aproape 50.000 de
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]