881 matches
-
Davout, pentru a protesta împotriva ordinelor primite. Era miezul zilei și întreaga aripă stângă a austriecilor risca să se prăbușească, dar, în aceste momente, sosește în mod salutar arhiducele Carol cu întăriri. Acesta lăsase temporar comanda aripii drepte a armatei arhiducelui Ludovic și se îndreptase către sectorul lui Rosenberg, aducând cu el întăriri din Corpul II al lui Hohenzollern: 5 batalioane din regimentele 57 "Joseph Colloredo" și 15 "Zach", o baterie de 6 livre; cât și din rezerva de cavalerie: 4
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Spre amiază, MacDonald și marele careu se puseseră în mișcare în direcția Süssenbrunn, iar austriecii, văzând această enormă masă de oameni, cu stindardele desfășurate și tobele bătând șarja, susținută de cavalerie și artilerie, au deschis focul cu toate piesele disponibile. Arhiducele Carol a ordonat manevre pentru a refuza inamicului flancul Corpurilor III și al celui de grenadieri. Artileria austriacă s-a menținut mult timp în prima linie, nu mai puțin de 15 piese fiind scoase din acțiune de focul inamic, înainte de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
brigada de cavalerie ușoară a Corpului, sub comanda generalului Colbert, se desfășurase pe platou, bombardându-i pe austriecii lui Bellegarde, aflați în apropiere de Wagram. Francezii controlau acum cea mai mare parte a platoului și soarta bătăliei era decisă. Pentru arhiducele Carol, bătălia era pierdută. Deoarece nu prevăzuse nicio rezervă de bătălie, cei circa 9 000 de oameni din Corpul V fiind lăsați în urmă ca rezervă strategică, austriecii nu mai puteau relua ofensiva. Dacă arhiducele ar fi rămas pe poziții
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
soarta bătăliei era decisă. Pentru arhiducele Carol, bătălia era pierdută. Deoarece nu prevăzuse nicio rezervă de bătălie, cei circa 9 000 de oameni din Corpul V fiind lăsați în urmă ca rezervă strategică, austriecii nu mai puteau relua ofensiva. Dacă arhiducele ar fi rămas pe poziții, ar fi riscat să fie martor la distrugerea propriei armate; ultima sa speranță fusese sosirea celor 13 000 de oameni ai arhiducelui Ioan în spatele aripii drepte franceze, deși aceste trupe nu erau unele de primă
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lăsați în urmă ca rezervă strategică, austriecii nu mai puteau relua ofensiva. Dacă arhiducele ar fi rămas pe poziții, ar fi riscat să fie martor la distrugerea propriei armate; ultima sa speranță fusese sosirea celor 13 000 de oameni ai arhiducelui Ioan în spatele aripii drepte franceze, deși aceste trupe nu erau unele de primă mână. Arhiducele Ioan primise pe 2 iulie ordinul de a face o demonstrație împotriva trupelor franceze staționate la Pressburg, doar pentru ca, pe 4 iulie să primească contraordine
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fi rămas pe poziții, ar fi riscat să fie martor la distrugerea propriei armate; ultima sa speranță fusese sosirea celor 13 000 de oameni ai arhiducelui Ioan în spatele aripii drepte franceze, deși aceste trupe nu erau unele de primă mână. Arhiducele Ioan primise pe 2 iulie ordinul de a face o demonstrație împotriva trupelor franceze staționate la Pressburg, doar pentru ca, pe 4 iulie să primească contraordine, reiterate pe 5 iulie, ordonându-i-se să se apropie de teatrul de operațiuni de la
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
iulie să primească contraordine, reiterate pe 5 iulie, ordonându-i-se să se apropie de teatrul de operațiuni de la Wagram. Pe data de 6 iulie, la ora 10 dimineața, Ioan ajunsese la Marchegg, însă artileria sa se afla în ariergardă. Arhiducele Ioan se aflase deci inițial destul de departe de câmpul de bătălie, dar, la începutul după-amiezii, trupele sale nu se găseau decât la 16 kilometri de locul de desfășurare a ostilităților. Aici, urmând la literă procedura militară austriacă, arhiducele Ioan a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
în ariergardă. Arhiducele Ioan se aflase deci inițial destul de departe de câmpul de bătălie, dar, la începutul după-amiezii, trupele sale nu se găseau decât la 16 kilometri de locul de desfășurare a ostilităților. Aici, urmând la literă procedura militară austriacă, arhiducele Ioan a ordonat soldaților să se odihnească și să își gătească rațiile, trimițând totodată o depeșă fratelui său, în care îl asigura pe Carol că, odată cu sosirea artileriei, se va pune în marș și va ajunge la Leopolsdorf cel târziu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
înțeles acest lucru și, observând turnura evenimentelor, a ordonat o repliere generală în jurul orei 14:30. Armata trebuia să se retragă către Bisamberg, unde aștepta Corpul V al lui Reuss și către Wolkersdorf, în același timp făcând față atacurilor franceze. Arhiducele Carol a transmis șefilor de Corp informația că își stabilește cartierul general la Stammersdorf, unde fiecare șef de Corp trebuia să trimită un ofițer de legătură la lăsarea nopții, pentru a primi noi ordine. În centru, Bellegarde lăsase o puternică
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
în careuri, pentru a proteja cartierul general al Împăratului. O oră mai târziu, s-a produs un alt moment de panică și Garda a fost din nou nevoită să formeze careuri, atunci când au apărut în spatele liniei franceze patrule călare ale arhiducelui Ioan. Acesta din urmă a fost însă informat despre retragerea armatei austriece și s-a retras la rândul său. La dreapta, Davout a urmărit de asemenea trupele lui Rosenberg, a cărui cavalerie căuta să protejeze retragerea. Beneficiind de susținerea artileriei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ținute la distanță de ariergarda austriacă. Napoleon câștigase încă o bătălie decisivă, dar, de data aceasta, armata austriacă reușise să se retragă în ordine și rămânea capabilă de a continua lupta. Cu toate acestea, înfrângerea de la Wagram îl convinsese pe arhiducele Carol că trebuie să încheie pacea cât mai repede cu putință. Bătălia de la Wagram a fost una dintre cele mai sângeroase ale războaielor napoleoniene, urmare a faptului că ambele armate au concentrat o puternică artilerie și că bătălia s-a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Hollabrunn, unde Masséna a întâlnit o asemenea rezistență, încât a trebuit să suspende ostilitățile și să aștepte întăriri. Cu toate acestea, francezii au reușit să repereze manevrele inamice de retragere în Boemia și generalul Marmont a manevrat excelent, anticipând retragerea arhiducelui Carol cu grosul forțelor austriece. Pe 10 iulie, odată ajuns în contact cu inamicul la Znaim, Marmont și Corpul său de armată de doar 10 000 de oameni aveau în față peste 60 000 de austrieci, dar generalul francez, aplicând
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
deplin alegerea mea.” Acest eveniment a fost îndelung comentat în rândurile armatei franceze, care a formulat următoarea frază: „Armata l-a numit pe Oudinot, Franța l-a numit pe MacDonald și prietenia l-a numit pe Marmont.” După semnarea armistițiului, arhiducele Carol și-a înaintat demisia pe 23 iulie, demisie acceptată de Împăratul Austriei Francisc I, care l-a înlocuit cu Liechtenstein. Carol părăsind armata pe data de 30 iulie iar relațiile cu fratele său erau mai proaste decât oricând, Împăratul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
pe 23 iulie, demisie acceptată de Împăratul Austriei Francisc I, care l-a înlocuit cu Liechtenstein. Carol părăsind armata pe data de 30 iulie iar relațiile cu fratele său erau mai proaste decât oricând, Împăratul considerând că, prin semnarea armistițiului, arhiducele s-a implicat încă odată în probleme politice care îi depășeau autoritatea. Arhiducele Carol de Austria nu va mai primi niciodată comanda unei armate. Cu toate că inițial prevăzuse continuarea ostilităților, Împăratul Francisc a realizat curând că acest lucru ar fi echivalat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
înlocuit cu Liechtenstein. Carol părăsind armata pe data de 30 iulie iar relațiile cu fratele său erau mai proaste decât oricând, Împăratul considerând că, prin semnarea armistițiului, arhiducele s-a implicat încă odată în probleme politice care îi depășeau autoritatea. Arhiducele Carol de Austria nu va mai primi niciodată comanda unei armate. Cu toate că inițial prevăzuse continuarea ostilităților, Împăratul Francisc a realizat curând că acest lucru ar fi echivalat cu sfârșitul monarhiei Habsburgilor. Chiar dacă armata austriacă luptase excelent pe 5 și 6
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a continua lupta. Un raport al Prințului von Liechtenstein către Împăratul Francisc I arăta că disciplina armatei era în deteriorare, că nu existau suficiente muniții, nici mijloace de transport și că nici nu fuseseră pregătite fortificații pentru continuarea operațiunilor, chiar dacă arhiducele Carol lăsase un plan de continuare a operațiunilor pe brațul stâng al Dunării, la vest de Viena. Ca atare, Francisc a acceptat termenii militari ai armistițiului și, stabilindu-se o linie de demarcație, ambele armate s-au îndreptat către cantonamente
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
o formă cilindrică. Câmpul de bătălie, cât și localitățile Aspern, Essling, Kaiser-Ebersdorf și insula Lobau adăpostesc numeroase monumente, stele, plăci comemorative, cât și un remarcabil muzeu al bătăliei, aflat în casa din localitatea Wagram ce a servit drept cartier general arhiducelui Carol. Biserica din această din urmă localitate a servit și ca punct de observație pentru trupele austriece, în timpul bătăliei. În localitatea Obersiebenbrunn s-a descoperit în anul 2004, în timpul unor căutari arheologice de altă natură, o groapă comună franceză, în
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
conducerea lui Ernst Gideon Freiherr von Laudon în Războiul Otoman din 1787, însă nu a reușit să-și îndeplinească misiunea de a cuceri Belgradul. După o scurtă perioadă în care a avut sarcina de a-l instruit pe viitorul împărat, arhiducele Francisc, s-a întors la comanda regimentului său. Înaintat la rangul de "Feldmarschalleutnant", a fost transferat în Olanda Austriacă în 1790 pentru a învinge Statele Unite ale Belgiei, până când o căzătură de pe calul său l-a forțat să se retragă din
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
Primul parlament al Annei a fost compus din tory extremiști. Controversele politice și religioase au devenit violente. Aproape de îndată ce a urcat pe tron, Anna a fost implicată în războiul de succesiune spaniol. Acest război, în care Anglia a susținut pretenția arhiducelui Carol de a succeda la tronul Spaniei, a durat până în ultimii ani de domnie ai reginei Anna și a dominat atât politica externă cât și politica internă a Angliei. Marlborough i-a zdrobit pe bavarezi și pe francezi la Blenheim
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
pe Lusitania în timpul scufundării acesteia un an mai târziu). Totuși, acest eveniment a fost umbrit de scufundarea navei RMS "Empress of Ireland" ziua precedentă lângă Quebec, unde peste o mie de persoane și-au pierdut viața. O lună mai târziu, arhiducele Franz Ferdinand a fost asasinat iar lumea a intrat în Primul Război Mondial, întrerupând cariera civilă a "Aquitaniei". Dupa numai trei curse a fost chemată pentru serviciul militar. La început a fost convertită în navă comercială înarmată. Totuși, Amiralitatea și-
RMS Aquitania () [Corola-website/Science/312700_a_314029]
-
(supranumit și „Împușcătura care s-a auzit în toată lumea”) a avut loc în data de 28 iunie 1914 pe podul latin din Sarajevo. În atentat au fost uciși arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie Albina Chotek, de către extremistul sârb Gavrilo Princip. Acesta a fost unul dintre cei șase membri ai rețelei teroriste coordonate de Danilo Ilić, care avea în spate organizația panslavista Mâna Neagră. Obiectivul politic al
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
cu bombe și pistoale, apoi i-a antrenat. Asasinii aveau acces la aceeasi rețea clandestina de case-refugiu și de agenți pe care a folosit-o Râde Malobabić pentru înfiltrarea armelor și agenților în Austro-Ungaria. O prima încercare de asasinare a arhiducelui și a ducesei a avut loc în drum spre primăria orașului, cănd sârbul Nedeljko Cabrinovic a aruncat o bombă spre mașină în care se aflau înalții oaspeți. Cei vizați au scăpat nevătămați, dar au fost răniți doi însoțitori ai acestora
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
primărie, a insistat să facă un tur al orașului (potrivit unor informații, pentru a vizita un ofițer rănit de bombă). Soția sa a încercat să-l convingă să renunțe la acest tur, dar stăruințele sale au fost zadarnice. Imediat după ce arhiducele și soția sa au părăsit primăria, sârbul bosniac Gavrilo Princip (înarmat cu un pistol FN Browning M1910) s-a desprins din mulțime și de pe un pod aflat în apropierea guvernului a tras, de la foarte mică distanță, două gloanțe mortale spre
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
violente. În presa sârbă de la acea vreme, acestea au fost folosite pentru a blama Austro-Ungaria, ceea ce a stârnit un veritabil război media între sârbi și habsburgi. La Viena, atitudinea sârbilor era văzută ca o probă a implicării Șerbiei în uciderea arhiducelui Franz Ferdinand. În schimb în Șerbia, aceasta era doar expresia libertății presei, garantată de Constituție; culpă în atentat aparținea presei naționaliste austro-ungare - controlată de guvern, în special conservatorul „Reichspost”.
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
duși peste mări.” Unii catolici credeau că martiriul mamei lui Iacob, Mary, regina Scoției, l-ar încuraja pe Iacob să se convertească la credința catolică, speranță posibil împărtășită și de casele catolice ale Europei. Iacob a primit o solie a arhiducelui Albert de Habsburg din Țările de Jos Meridionale, domnitor asupra teritoriilor rămase catolice după peste 30 de ani de război în declanșată de rebelii protestanți cu susținere engleză. Pentru exilații catolici angajați în această luptă, restaurarea prin forță a unei
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]