492 matches
-
lor calificată nu poate fi asigurată decât de istorici. Din acest punct de vedere, tendința mai nouă de Încadrare a arhivisticii În ansamblul unei științe generale a informației, structurată din perspectiva unor interese de actualitate, mi se pare complet abuzivă. Arhivistica a fost și rămâne o știință auxiliară a istoriei, prin natura obiectului său de activitate. De altfel, contactul dintre istorici și arhive a pus În evidență, cel puțin până astăzi, o relație de dependență reciprocă: istoricii nu pot reconstitui trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Blaj. RADU BRATEȘ Cipariu e cap de afiș în multe din disciplinele științifice de azi, cărora le-a dat drept de cetate și le-a fost părinte pe teren românesc. Așa se întâmplă în bibliografie, bibliologie sau bibliofilie, în arabistică, arhivistică și folclor [...] Este, de asemenea, printre primii cercetători ai vechii literaturi românești, editor și tipograf, inițiator și conducător de reviste literare, filologice și politice [...] Corifeu al Bisericii Unite, apărător al cauzei revoluției de la 1848 și al drepturilor naționale ale românilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
franceză dar și americană), cu un stagiu la Institutul Internațional de Bibliografie din Bruxelles (unde l-a cunoscut pe Paul Otlet), cu perfecționări în Italia sau la Berlin, doctor docent în bibliologie. El a fost profesor la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie din București unde a susținut Cursul de bibliologie structurat în patru secțiuni (viața cărții, biblioteconomie, bibliografie, organizarea informației științifice) -, a organizat Biblioteca Facultății de Litere și Filosofie din București. A pus în practică termenul de bibliologie, fiind autorul
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
informării * Universitatea din Timișoara, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Secția biblioteconomie și Ș tiința informării * Centrul de Formare, Educație Permanentă și Management în Domeniul Culturii, București * Universitatea « Lucian Blaga » Sibiu, Facultatea de Litere și Arte, Colegiul de Biblioteconomie și Arhivistică 243. Menționați titlurile unor reviste de specialitate R: * Biblioteca * Revista Română de Bibliologie și Științele Informării * Revista Bibliotecii Naționale a României * Biblioteca Bucureștilor LEGISLAȚIE DE BIBLIOTECĂ Situl Asociației Bibliotecarilor din România (http://www.abr.org.ro/) la rubrica „Resurse utile" (http
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
Yushu (China) ș.a. La rubrica „Note și documente” s-au tipărit, pe lângă articolele membrilor institutului, și altele provenind de la reputați cercetători ai unor domenii complementare: C. C. Angelescu, Gh. Buzatu, Ștefan Sorin Gorovei, Mihai Timofte (istorie), C. Turcu, Rodica Eugenia Anghel (arhivistică), Gh. Sibechi (genealogie), Sergiu Pavlicencu (literatură spaniolă) ș.a. Revista a aniversat, totodată, prin studii sau articole de înalt nivel științific, personalități ale învățământului universitar și ale cercetării științifice ieșene, precum Iorgu Iordan, Petru Caraman, Al. Dima, N. I. Popa, V. Harea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285397_a_286726]
-
cărturari cu un surâs superior. Propriul rostirii teologice nu este doar vorbirea în șoaptă, sub un pridvor mănăstiresc, ci și adresarea răspicată, declamată în centrul pieței (care rămâne totuși o invenție „păgână”, mai precis grecească). Lipsită de această finalitate, recuperarea arhivistică a monumentelor tradiției riscă să transforme Biserica într-un muzeu de antichități. Adevăratul creștinism se descoperă și se trăiește nu în biblioteci, ci în viața comunității. Sarcina intelectualului creștin ni se pare a fi altoirea și cultivarea acelor idei evanghelice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
falsuri sau contradicții în texte pe care Biserica le considera urme ale unei descoperiri dumnezeiești, iar nu surse documentare pentru epoci ascunse în nisipul uitării. Lumea romană târzie a avut o pleiadă de cronografi talentați. Meseria lor depășește rareori competența arhivisticii. Chemați să asigure o posteritate glorioasă bazileului sau teologilor implicați în disputele dogmatice ale Bisericii, cronicari romani precum Socrate, Sozomenos, Evagrie sau Filostorgius erau departe de scrupulele științifice de astăzi și complet imuni față de dilemele metodologice ale istoricului modern. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
închizându-se, C. este cadru didactic la liceele bucureștene „Matei Basarab” și „Gheorghe Lazăr”. Tot în București, va mai preda la Seminarul Central și la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”, iar între anii 1923 și 1930, la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie. Din 1931 face parte din Consiliul Permanent al Ministerului Educației Naționale, din 1939 are funcția de director pentru învățământul universitar, iar în 1941 este numit președinte al Consiliului Permanent. Debutează în 1907, în „Convorbiri literare”, cu un articol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
să închege o operă. Se identifică în personalitatea lui suspinul cronicarului suferind „supt vremi” și voluptatea aceluiași în fața citirii și scrierii cărților, aviditatea îndârjită a cărturarilor din secolul al XVIII-lea în a da la iveală documentele identității naționale, pasiunea arhivistică a Hurmuzăcheștilor bucovineni ori a lui Hasdeu și iubirea de trecut a tuturor acelora pentru care prețuirea generațiilor ce i-au precedat este, după vorba lui Fustel de Coulanges - citată de M. - un semn obligatoriu al patriotismului. Două jurnale, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
absolvit Facultatea de Filosofie și Litere, specialitatea Filosofie, a Universității din București. A obținut licența în estetică și critică literară cu renumitul prof. dr. Tudor Vianu, în 1945. În paralel, după sfatul lui Iuliu Moisil, a frecventat Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie de pe lângă Arhivele Statului. Revenit în Ardeal, în 1945, se angajează ca profesor de Literatură Română și Filosofie la Liceul „George Coșbuc“ din Năsăud și lucrează apoi la Arhivele Statului din Năsăud și Cluj (1946-1950). În februarie 1951 devine
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
revistă” etc. Recent, cînd m-a convocat la el acasă pentru a redacta scrisoarea către primulsecretar, totul era minuțios pregătit: documente, informații, ba chiar și textul. Hîtru ca de fiecare dată, V.M. i-a spus, rîzînd, că de această „pasiune arhivistică” ar trebui prevenit viitorul redactor-șef, pentru a ști ce-l așteaptă! Urmărind planul deja schițat al acțiunii, n-am putut (și nu pot) să-mi alung gîndul că dacă G. ar fi intuit reacția lui A. (pe care l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care o va absolvi în 1927 și își susține doctoratul în istorie în anul 1945. Lucrează la Arhivele Statului din București (1926-1928), apoi este cadru didactic la Facultatea de Istorie a Universității bucureștene (1928-1943) și la Școala Superioară de Arhivistică (1943-1949). În această perioadă ține prelegeri de istoria literaturii române vechi la Facultatea de Litere și Filosofie. Își continuă activitatea la Institutul de Istorie al Academiei (1949-1959). Întreaga viață și-o consacră identificării, ordonării și clasificării numeroaselor manuscrise ale celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287349_a_288678]
-
1888-1918). 52 Eduard al VII-lea, regele Angliei (1901-1910). 53Palatul Ildiz, sediul ministerului de externe. 54 Capitala Cretei, pe atunci provincie turcească. Numele actual al orașului, care și-a pierdut rangul de capitală, este Khania. 55 Școala de paleografie și arhivistică de la Sorbona. 56 Palatul ministerului otoman de externe. 57 Departamentul afacerilor consulare de la MDE. 58 Metodă folosită și de masonii cehi, care-și ascundeau activitatea antimonarhică și antiaustriacă, constituindu-se în asociații de gimnaști (Sokolniki). 59 Seară care precedează noaptea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
paleograf, arhivar, arhivar principal și director; între 1969 și 1975 a fost consultant științific în domeniul cronografiei și documentaristicii. Debutează în 1928 la revista „Ion Neculce”. U. se impune prin sute de studii, articole și lucrări științifice laborioase privind teoria arhivisticii, operă care îl situează printre specialiștii proeminenți ai țării. Una din importantele sale contribuții este organizarea și valorificarea tezaurului arhivistic al Moldovei. Legat de literatură, reface traseele lui Mihai Eminescu și Ion Creangă și descoperă documente, strânge mărturii, aflând chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
cu premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române); Documentul Între biografie și operă, Iași, Editura Alfa, 2004; Stări de spirit și mentalități În timpul Marelui Război, Iași, Editura Junimea, 2005; Documentele românești ale Mănăstirii Dochiariu de la Muntele Athos, Athena, 2009; direcții de cercetare: arhivistica, istoria literară, personalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a epocii sale, evoluția politică, economică, demografică și culturală a Principatelor Române și a României moderne În intervalul 1832-1918, istoria minorităților etnice. Andi Mihalache: cercetător la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
Gheorghe Andronescu, fratele scriitoarei Smara (Smaranda Gheorghiu). Urmează școala primară și liceul la Târgoviște, iar din 1932, cursurile de istorie din cadrul Facultății de Litere și Filosofie din București, obținând licența în 1937. În anul precedent absolvise cursurile Înaltei Școli de Arhivistică și Paleografie de pe lângă Arhivele Statului din București, prezentând ca lucrare de diplomă un repertoriu al documentelor Țării Românești, tipărit la scurtă vreme sub auspiciile așezământului lui N. Iorga de la Vălenii de Munte. A semnat primele lucrări publicate cu numele Marta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285376_a_286705]
-
recomandă drept principiu cronologic cursul literaturii românești cunoscând în optica lui trei vârste: aceea a influenței slavone, a influenței grecești și a „majoratului”, prin trecerea la faza modernă. În filologie, Densusianu include și paleografia, gramatica istorică, istoria 10 culturii vechi arhivistică, până la cercetarea estetică a fenomenelor lingvistice. La 21 de ani trimite la Paris studiul Aliterațiunea în limbile romanice tratând evoluția limbii la modul ei specific de dezvoltare, cuvintele având o oarecare stabilitate și forță, conservatoare. Densusianu spune că aliterațiunea este
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
științele auxiliare ale istoriei. Acesta îl recenzează extrem de elogios pe G. Plehanov, Concepția materialistă a istoriei, București, 1946, 36 p., făcându-i apoi o excelentă propagandă în rândul cercetătorilor și studenților prin abundente citate în discursul ținut la Școala de Arhivistică la 5 noiembrie 1947 cu ocazia deschiderii anului școlar. Este lăudată și istoriografia sovietică, una care aplică „cercetarea istorică obiectivă” specifică exclusiv marxismului. Tot în revista Hrisovul din 1947, același A. Sacerdoțeanu se arăta entuziasmat de apariția în limba română
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
după colaborarea la acțiunile de epurare. Iată câteva comisii pentru purificarea diverselor instituții istorice: Institutul de Studii și Cercetări Balcanice condus de Victor Papacostea (ministrul învățământului în Guvernele Sănătescu și Rădescu): C. Andreescu, A. Elian și E. Condurachi; Școala de Arhivistică București: A. Sacerdoțeanu (președinte), C. Andreescu și A. Elian; Universitatea București: P.P. Stănescu, S. Stoilov și A. Rosetti (comisia informativă pentru purificarea personalului didactic și administrativ); Ministerul învățământului - Direcția învățământului Superior: Tr. Săvulescu, Miron Nicolescu, C. Tegăneanu, C. Daicoviciu, P.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
E. Petrovici, Bujor Surdu, Ioachim Crăciun); Institutul de Studii și Cercetări Balcanice și Institutul pentru Studiul Europei Sud-Orientale (Radu Vulpe, Marin Bădescu, R. Ciocan, I.R. Mircea, Maria Matilda Alexandrescu-Dersca, M. Guboglu, D. Berindei, E. Condurachi, N. Camariano); Școala Superioară de Arhivistică și Arhivele Statului (A. Sacerdoțeanu, Virginia Sacerdoțeanu, Emil Vârtosu, I.R. Mircea, E. Condurachi, D.P. Bogdan, A. Elian, Constantin I. Andreescu, Constantin Turcu, C. Grecescu); Societatea Numismatică Română (C. Moisil, E. Condurachi, Octavian Iliescu, Maria Golescu); Muzeul Național de Antichități și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
orientării guvernamentale au fost privilegiați: A. Oțetea a trecut de la Catedra de Istorie economică (desființată) în locul lui Gh. Brătianu (Istorie universală), E. Condurachi și-a transferat Catedra sa de Numismatică, sigilografie și arheologie medie și modernă de la Școala Superioară de Arhivistică la Facultatea de Litere din București, N. Grigoraș a fost și el transferat de la Institutul de Istorie Națională din Iași, unde era șef de lucrări, la Catedra de Istoria românilor a Facultății de Litere din Universitatea Iași, iar Mihail Guboglu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se va vorbi o dată cu respect și m`ndrie”. Nuțu Roșca, „`nchisoarea miniștrilor”, `n vol. `nchisoarea din Sighet acuză, Baia Mare, 1991, pp. 9-10. Doar lucrări `n manuscris, poate, să fi lăsat. M. Berza a fost transferat `n 1950 de la Școala de Arhivistică la Facultatea de Istorie București (1950-1974) - pred`nd cronologie și genealogie, iar D.M. Pippidi de la Catedra de Literatură și cultură greacă (1937-1948) la cea de Istorie universală veche (1948) a amintitei facultăți - vezi Enciclopedia Istoriografiei Române și Ov. Bozgan, „Din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
model cultural - modelul cultural englez - mediază între influență franceză "modelatoare" și cea germană "catalizatoare"5 se sprijină pe cercetările unor istorici precum Valeriu Florin Dobrinescu, Dumitru Vitcu, Constantin Ardeleanu sau Paul Cernovodeanu 6, care au avut în vedere o inventariere arhivistica a interacțiunilor economice și diplomatice dintre cele două culturi. Precum dovedește bibliografia de specialitate, o atenție deosebită a fost îndreptată spre relațiile româno-britanice dintre cele două state în jurul celui de-l Doilea Razboi Mondial 7. Totuși, cercetarea influenței culturale a
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
și Litere a Universității din București, specialitatea filosofie (are aici, ca profesori, pe Tudor Vianu și Mihai Ralea, însă audiază și cursuri ori conferințe ținute de N. Iorga), iar în paralel, după sfatul lui Iuliu Moisil, frecventează Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie de pe lângă Arhivele Statului. Colaborează cu eseuri, cronică literară, poezie la „Decalogul”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Claviaturi”, „Albatros”, „Meșterul Manole”, „Pagini literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Răboj năsăudean” (din 1939 conduce publicația). Își ia licența în estetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
și Franța), intitulată Literatura română de ceremonial. Condica lui Gheorgachi. 1762, documentată privire asupra ceremonialului aulic din epoca bizantină până la textele care au urmat Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Din 1939 ține cursuri la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie din București. Numit în 1941 profesor suplinitor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, după un an era profesor titular. Din 1947 este director la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din București (unde mai predase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]