KorAP: Find »[drukola/base=arian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...47 >

1,164 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

linge picioarele stăpânului pentru a-l îmbuna. M-a respins însă scârbit și revoltat. Fără a-mi lăsa timp să răspund, a adăugat privindu-mă disprețuitor: - Vorbești limba noastră, precum și celelalte din regat, vorbești ca un învățat în apărarea credinței ariene, cunoști legile noastre și pe cele ale Bizanțului, și totuși nu ești demn să intri în casa unui om cumsecade. Ducii vor să-ți acorde o ultimă șansă, cu toate că eu m-am opus. După care, dacă n-o să te schimbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
considerat longobard și legitim, trebuia să aștepte doisprezece ani. De altfel, era un lucru destul de obișnuit ca un tată să-și repudieze fiul din pricina unor diformități de pe urma accidentelor sau a bolilor. Acum și obiceiul acesta a fost interzis de biserica ariană. Acești năpăstuiți rămâneau însă toată viața sub tutela tatălui sau a regelui, iar băieții nu primeau armele și nu aveau dreptul să ia parte la adunări, ca și cum ar fi fost femei. Era de față și Rotari la acest uimitor botez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
am pus pe masă cărțile, cinci la număr, din cel mai bun pergament. Aveam o Evanghelie a lui Ioan pe care mi-o dăruise episcopul catolic din Concordia, cel care fugise la Nove, ca să găsesc în prolog dovada ereziei mele ariene, lucrarea De Civitate Dei a lui Augustin de Hipona, o culegere de formule notariale și Institutiones în două volume, cu numeroasele mele adnotări referitoare la alte legi, cum ar fi gawarfide-le longobarde. Cândva avusesem și un frumos exemplar din Thàleia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
să știe mai multe despre credința lui Arie și despre cea a Romei. Cine comandă trebuie să cunoască ce se află în inima și în mintea celor pe care-i îndrumă. De aceea mâine-seară o să ne explici de ce romanii și arienii se luptă între ei și de ce oare romanii se urăsc între ei din pricina celor Trei Capitole. - Într-o singură seară n-o să fie ușor, am răspuns uluit. S-a încruntat, arcuindu-și sprâncenele, semn că se enervase. - Stiliano Sirianule, adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
explic, aduceam vorba despre opusul lui, și tot așa, pomenindu-i pe Pelagius și Nestorius cu gnoza lor, riscând să ne rătăcim în bezna minții lui Marcione. Dând semne de nerăbdare, Faroald a căutat să mă-ntrerupă, întrebându-mă: - Voi, arienii, în ce credeți? - Noi credem că Iisus este fiul lui Dumnezeu în duh încă de la începutul timpurilor, devenit carne și făcându-se om în pântecele Mariei, am răspuns. Din el a făcut Dumnezeu făptura cea mai strălucită și mai puternică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
din Aquileia și Milano, două dintre cele mai impunătoare figuri ale creștinismului. În ciuda tuturor încercărilor de reorganizare, situația, cum bine se știe, durează și acum, rezultatul fiind că în unele episcopii există trei episcopi care se pretind titulari: unul e arian, și doi, catolici, unul fiind în favoarea, și altul opunându-se celor Trei Capitole. Aceste lămuriri au avut un singur rezultat în rândurile ascultătorilor mei: satisfacția de a fi păgâni și de a se fi lepădat de ambele botezuri primite. Fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și fațadele, mâncate de pete ca de râie. Toate spațiile goale erau ocupate de colibele sclavilor eliberați de pe pământurile romane, ridicate din te miri ce materiale. Străzile erau murdare și împuțite. Dincolo de asta, nu se mai știa dacă orașul era arian sau catolic, iar partea catolică era în chip egal împărțită între discipolii și denigratorii celor Trei Capitole. Vechile familii patriciene romane îl urmaseră pe episcopul catolic în insula Caorle, în timp ce liberții lor îl apărau cu arma-n mână pe episcopul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Cipriano, episcop catolic de la Grado, exarhul Isacco făgăduise să înceteze orice act de dușmănie față de longobarzii din ducat. Pentru a pecetlui acest angajament, Isacco i-ar fi adoptat pe duci printr-un om de încredere al său, nobilul Gregorio. - Patriarhul arian de Aquileia ce crede despre toate astea? - Venerabilul Marciano a încercat să-l convingă cu sila pe Grasulf să nu fie de acord cu adopția. Grasulf, la rândul său, a trimis o scrisoarea exarhului, cerându-i cel puțin un act

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
sfinte, i-am spus. Când Rotari va fi eliberat, eu mă voi ruga de un episcop să vină s-o sfințească. S-a uitat la monedă, fără să o atingă. - Ia-o! am stăruit. Mi-a răspuns: - Eu nu sunt arian și nici ce crezi tu. - N-are importanță, Dumnezeul nostru e același. Păstreaz-o! A luat-o cu două degete, ca și cum ar fi fost murdară. - Am s-o folosesc pentru cei săraci, și ei vor înălța tot ce trebuie, spre mulțumire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
împrejmuiau colina San Pietro în apropiere de teatru, ni s-a alăturat ducele de Verona. Regele s-a înfățișat însoțit de șase episcopi catolici și de întreaga ginte din Verona, împărțit pe bisericuțe ce se aveau ca șoarecele cu pisica. Arieni și catolici, respectând sau recunoscând cele Trei Capitole, aveau în comun doar crucile scumpe atârnate la gât și albeața veșmintelor de in prețios. Uitându-mă mai bine la Adaloald, mi-am dat seama că era ceva în neregulă. Părea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în evrei? În oamenii ăia perfizi? Faroald a intervenit în apărarea mea: - Adaloald, se spune că tu ai încredere în romani. Sunt ei oare mai puțin perfizi? S-a auzit un murmur de aprobare în rândul longobarzilor și al clerului arian. - Mama ta, a continuat căpetenia, chiar ea a spus că ar fi mai bine pentru poporul nostru să plătească tribut Bizanțului. Îl văd la dreapta ta pe Pietro, fiul lui Paolo, un roman, și-l mai văd pe Sundrario, viteazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
când a fost aproape nimicită de Attila, Aquileia nu și-a mai recăpătat frumusețea de odinioară, asta și pentru că Odoacru și Teodoric au desăvârșit fărădelegea. Doar una dintre bazilicile ei a fost reconstruită, odată cu casele menite patriarhului și clerului. Confesiunea ariană a mai fost încă o dată la ananghie, generând doi patriarhi, dintre care cel refugiat pe insula Grado a jefuit-o de toate comorile și relicvele. În ultimul timp, printre bălți și buruieni, s-a reaprins o lumină. Care ardea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mai fost încă o dată la ananghie, generând doi patriarhi, dintre care cel refugiat pe insula Grado a jefuit-o de toate comorile și relicvele. În ultimul timp, printre bălți și buruieni, s-a reaprins o lumină. Care ardea cu ulei arian, și cel care veghea dispunea de patrafirul cu șase cruci și de amvon cu sprijinul armelor longobarde: așa cum patrafirul de la Grado se bizuia pe soldații de pe navele bizantine. Acum Mama a fost definitiv părăsită de mine, și se pregătea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-o astfel încât să fiu sigur că se va bucura de succes: arianul Arioald i-ar fi îngăduit oare unui roman, a cărui credință era pe cât de recentă, pe-atât de îndoielnică, să aibă câștig de cauză în fața unui longobard născut arian? IV La domeniul gintei, Vibana a avut grijă de casa mea și de lucrurile mele cu aceeași tragere de inimă cu care Penelopa s-a îngrijit de cele ale lui Ulise. Multe zile-n șir ploaia a răpăit deasupra caselor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de ocupat, pe de-o parte cu numeroasele seri de stat la taclale, pe de alta cu instalarea în clădirea bisericii a diaconului pe care noul episcop Perctarito ni l-a trimis pentru a-i aduce pe toți la credința ariană. Hermelinda mi-a trimis o scrisoare în care mă anunța „că i-ar face mare plăcere“ să primească la Concordia toate femeile cu ocazia Paștelui, pentru a avea bucuria de a le convinge să primească botezul în singura și adevărata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
credință. O altă scrisoare mi-a sosit din partea părintelui Giovanni, spunând aproape aceleași lucruri, privindu-i însă pe bărbați. Văzându-l pe Ariald izbucnind de supărare, i-am explicat că dezorientarea religioasă din rândul longobarzilor, în parte păgâni, în parte arieni și în parte catolici, era una dintre cauzele discordiilor slăbiciunilor și nenorocirilor care se țineau lanț. Dacă toți s-ar fi unit întru credința lui Arie, pentru a se deosebi de catolici în slujba Bizanțului, regele și Dumnezeu ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
regele și Dumnezeu ar fi vorbit aceeași limbă. Adică longobarda. În cele din urmă, mi-a dat dreptate, și, atunci când arhidiaconul a venit să stea de vorbă cu el, i-a tăiat-o scurt spunând că eu deja îl făcusem arian și că era gata să primească botezul. Numai că Rachti l-a luat pe nu în brațe, și eu i-am dat dreptate. Ba chiar l-am convins să continue să-i învețe pe copiii de la moșie credințele, poveștile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
fabrici și depozite ale ducelui. Dintre multele biserici, două erau mai însemnate, amândouă cu o preoțime numeroasă: una cu hramul Maicii Domnului și al Mântuitorului, pe care Rotari a lăsat-o catolicilor; cealaltă, cu hramul apostolului Ioan evanghelistul, era încredințată arienilor. Mai era și biserica Santa Eufemia; dar era închisă din pricina discordiilor dintre cele Trei Capitole, ca și cea cunoscută sub numele de San Pietro. Am găsit cazare la azilul de lângă templul capitolin, într-o încăpere de unde puteam să admir șirul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
misionar catolic ce s-ar osteni în oraș, sau în orice castel sau domeniu, să-l gonim imediat ce ar crea probleme și să-i îndemnăm pe toți longobarzii, mai ales dacă erau luptători de frunte, să se boteze în credința ariană. În cele din urmă, m-am întors la Pavia; regele, mulțumit de lucrarea mea, mi-a adus laude publice. VII Longobarzii, mulțumindu-se cu ceea ce încă mai dăinuia, lăsau în părăsire o mare parte a Italiei cucerite, care purta încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în oale de produse și bucăți de pâine, măsuri cu totul nepotrivite în comerț, folositoare doar în tocmeli pe claponi, ceapă și altele asemenea. L-am convins să împartă bisericile, pristolurile și mănăstirile în două părți egale între catolici și arieni, astfel încât nimeni să nu se simtă defavorizat. L-am făcut să dea un decret prin care orice individ era obligat să curețe bucata de drum din fața casei în care locuia, întocmai ca la Bizanț, și să pună noaptea torțe măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
puteau să-i ierte faptul de a-i fi obligat să-și alunge concubinele și să nu folosească biserica drept sursă de câștig. Trăia cumpătat într-o modestă casă, unde primea, dădea sfaturi și, mai ales, medita și se ruga. Arienii, neauzind nicicând din partea lui cuvinte de ofensă sau îndemnuri de a-și schimba credința, țineau mult la el și nu refuzau să asculte de bunăvoie omiliile sale în biserica San Michele. Adeodato citea bucăți din Scriptură și le explica fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
bucăți din Scriptură și le explica fără să recurgă la complicate comentarii teologice. Ca și cum ar fi povestit saga unui erou, a cavalerilor și a oamenilor credincioși lor. Punea suflet și povestea cu belșug de amănunte. Era bine-venit și în biserica ariană Sant’Eusebio, mai ales după ce, în timpul unei omilii de la San Michele, fusese învinuit că nu se străduia să aplice decretele lui Teodosie împotriva cultului arborilor. Cu acea ocazie se mărginise să răspundă: „În ochii Domnului este oare mai puțin nelegiuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
tricapitolinul Felice, care însă nu căpătase încă numirea de patriarh. La Grado, în schimb, Primigenio ducea o viață de sfânt, îngrijindu-se de sufletul celor care doreau să-și deschidă inima. Am întrebat mirat: - Dar acolo nu e un episcop arian? Ca de obicei, Adeodato n-a comentat, răspunsul lui fiind unul direct: - Este o chestiune între ducele Grasulf și ducele Lupo de Treviso; amândoi pretind să-și aleagă preoții preferați. Am reținut acel lucru ca pe ceva demn de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
bucăți, ca să formeze o cruce patriarhală, cu cele șase vârfuri îmbrăcate în foiță de aur, fixată de cutie cu opt perle. Rotari m-a chemat înapoi la datorie. Imediat ce m-am întors la palat, i-am vorbit despre problema episcopului arian de Aquileia, rugându-l s-o rezolve cât mai curând. Mi s-a adresat surâzând: - Stiliano, ai darul de a-mi citi gândurile. Chiar voiam să te rog să mergi la Cividale, chiar dacă din altă pricină. Cu-atât mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
veacuri. Încântat, m-a întrebat: - De ce te-a trimis Rotari aici? Nu i-am spus nimic legat de dorința Gailei și m-am mărginit să-i zic că regele îi trimitea salutările sale și că dorea imediat un patriarh pentru arienii ducatului. S-a posomorât, dar totuși a promis: - Vom avea în vedere această chestiune. În seara venirii mele a avut loc un banchet în onoarea regelui și a trimisului său, astfel că am avut prilejul să revăd vechi prieteni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]