763 matches
-
legendarei cetăți Camelot, și practicile, încă și mai vechi, de magie "albă". Sir Gawain este o figură compozită, după cum am arătat, o combinație de elemente culturale preme-dievale și medievale, de credințe păgâne și creștine populare în lumea medievală țărănească și aristocrată, în care sărbătorile păgâne primiseră un substrat creștin în scopul de a ține populația unită în jurul Bisericii Catolice. Un exemplu semnificativ ar fi referirea în text la sărbătoarea "All-Hallows' Day" (Sir Gawain, I. 536), echivalentul Sărbătorii Tuturor Sfinților, eveniment creștin
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
pe partea din față a costumului. Aceasta explică de ce țăranii, care asociau negrul cu moartea și forțele răului și dragonul cu diavolul, l-au poreclit Vlad Dracul. Soția sa, mama tânărului Vlad, era domnița Cneaja, descendentă a unei importante familii aristocrate din Moldova. Astfel, născut și educat pentru o perioadă în Transilvania, prințul Vlad a domnit în Valahia, țara sa de origine, dar, de nevoie, s-a refugiat în Moldova. Acolo s-a împrietenit cu vărul său, prințul Ștefan cel Mare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată, de mare gală. Contrastul între acest om ciudat și restul trecătorilor era așa de izbitor, încît te gîndeai pe dată la un boier scăpătat, inadaptabil, la unul din acei aristocrați arheologi și plini de ceremonii, care înfruntă mucegaiul anilor și pe care Cocteau i-a văzut în jurul împărătesei Eugenia de Montijo." În fond, Călinescu dezvoltă cu mijloacele romancierului, datele înscrise în buletinul de identitate din 1927, la 42 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
său avea ceva regal prin noblețe") iar George Călinescu descoperea mai multe fațete ale unicului multiplicat în om, artist, personaj: "Mateiu Caragiale avea snobismul nobiliar, își alcătuia un blazon și vîna ordine străine, el care nu era în nici un chip aristocrat. [...] Cu Mateiu Caragiale se petrecea un fenomen de confuzie ereditară, caracteristică multor indivizi de pe acest pămînt, care, neputîndu-și determina arborele genealogic, se pierd în ipoteze adănci ca niște visuri nebune. Cu un cuvînt, Mateiu Caragiale, acest Despot-vodă al contemplației, era
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
exemplu este detașarea rece a lui Ernst Jünger de tot tărăboiul din jurul său, tergiversarea sa după ce a trăit direct nihilismul distructiv al Celui de-al Treilea Reich și apoi acceptarea principiului antipolitic al dezinvolturii, vesela, libera și ușoara nonșalanță a aristocratului intelectual. Același tip de melancolie politică continuă să apară în filosofia politică contemporană. Un alt exemplu transpare din concluzia lui Alasdair MacIntyre (în After Virtue) că noi "așteptăm acum nu un Godot, ci un alt diferit, desigur Sf. Benedict"35
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
toate rasele și toate credințele și plangi pentru ele. Tânjești să le alini pe toate mamele întristate.” Charlotte Gray „Mamele își iubesc copii mai mult decât tații pentru că ele sunt mult mai sigure că sunt copiii lor.” Aristotel „Femeile sunt aristocrate, iar mama ne face întotdeuna să simțim că aparținem unei clase alese.” John Lancaster Spalding „Maternitatea are un efect foarte umanizant. Totul ajunge să se reducă la esențial.” Meryl Streep „Cele mai dulci sunete dăruite muritorilor Sunt Mama, Acasă și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
fapt ar fi fost pedepsit. Ipoteza e însă neverosimilă întrucât poetul a fost relegat, cum am spus, după trei decenii. Alți exegeți, mai prudenți, s-au referit la tăinuirea relației dintre Iulia Minor (fiica Iuliei Maior cu Emilius Paulus) și aristocratul Decimus Iunius Silanus. Această ipoteză este susținută de exilarea simultană a Iuliei Minor, în insula Trimerium 6, și a lui Ovidiu, la Tomis, în anul 8 p. Chr. S-a presupus 7 că Ovidiu oferea vila sa pentru orgiile Iuliei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
augustan. Firește, după victoria armată a lui Octavian Augustus, suntem de acord că opoziția armată nu mai era posibilă, dar aceasta nu înseamnă că opoziția în sine a dispărut cu totul, chiar dacă mulți dintre cei mai influenți și periculoși, așadar aristocrați dispăruseră în diferitele bătălii și răzbunări partizane. De pe câmpul de luptă, opoziția trece la rezistența pasivă, la declamații, la literatură aluzivă. Această opoziție la regimul augustan se manifesta sub forme diferite, dar, așa cum remarca D'ELIA135 cu care suntem întrutotul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de homines novi în clasa guvernanților trebuie să fi rănit susceptibilitatea aristocrației senatoriale și ecvestre, care-și apăra cu gelozie drepturile și privilegiile, ducând astfel la o luare de poziție pentru apărarea intereselor propriei caste. La un moment dat, respectivii aristocrați s-au trezit că lângă ei crește o nouă castă de nobili, de data aceasta fără titlu și fără vechime, ci de dată recentă și fără blazon, creați doar prin voința lui Augustus, în baza activității și a bogăției lor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
H., cel puțin virtual "dacă nu erau adversari ai împăratului, nu erau nici dintre cei mai aprigi susținători ai lui"330, cum trebuia să fie și anterior am insistat suficient de mult asupra acestui fapt un cerc larg de personalități aristocrate romane, care preferau să se țină departe de chestiunile publice, fapt care a dus la promulgarea unei anumite legislații (Lex Iulia de ambitu), menită să favorizeze și să atragă participarea aristocraților la funcțiile publice. E de înțeles că în astfel
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
controlului asupra populației prin intermediul "sărbătorii", apoi prin comitetele de cartier care devin comitete de supraveghere de delațiune, instalarea comisarilor poporului, camuflați adesea în animatori "socio-educativi" însărcinați să "lumineze" poporul asupra înțelesului "sărbătorii"; necesitatea de a găsi un "dușman al poporului" aristocratul în 1793, "patronul" în 1871, "capitalul străin" ... mai tîrziu și încă și mai tîrziu, dar într-o manieră mai exotică, "Marii diabolici": Statele Unite, Israelul și chiar Franța pînă la urmă...; necesitatea de a demasca "conspiratorii", de unde apelul la o justiție
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
al omului nou, și Nalbandu lucrează, Stork și Cornea la fel, dereglările sunt doar în mintea și privirea pribeagului, Marilena și soțul Albu lucrează, la fel Caropol, lângă pupitru, și turturica lui bălaie, până și Mina mentolata și tehnicianul Ropcea aristocratul și filatelistul Braun, nu, ochelaristul Robert e în concediu, ca și Mehmed, ca și Marcu Sidonia. Nu, Marcu Sidonia și-a reluat în posesie cavalerul, trudesc alături, îndârjiți la turnurile de răcire. Oboseala, căldura și zelul desăvârșesc grația unui dans
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
amabile, Nici în acte caritabile. Mă îndoiesc, uneori, de prevederile vremii Și, mai adesea, de jurămintele Evei; Nu cred în ofertele electorale, Care-s minciuni și vorbe goale; Nu cred în zodii și în vrăjitoare, Nici în fericirea vieții viitoare. „Aristocratul” Cu maniere studiate Și falsă amabilitate, Cu artificiale zâmbete (Care aduc a rânjete), Îl întâlnești adesea, din păcate, Pentru că nu-i o raritate. Este atent, chiar curtenitor Și își oferă serviciile tuturor. Se laudă, fără jenă, Că rezolvă orice problemă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
putut să-i pregătească pentru trauma personală cu care aveau să se confrunte. Oamenii din comunitățile miniere Întotdeauna au știut pe ce picior stau. Știau că, de-a lungul istoriei, membrii clasei conducătoare Întotdeauna au avut grijă de ai lor. Aristocrații proprietari ai pământului În care minerii săpau după cărbune și capitaliștii proprietari ai fabricilor care achiziționau acest produs. Foarte rar, aproape niciodată, se Întâmpla ca guvernul să țină partea oamenilor care lucrau În aceste fabrici sau săpau după cărbune. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În pletora materială a obiectelor, ultima raritate posibilă nu este oare ființa spirituală a subiectului, a artistului însuși? Toți negustorii de pictură resping publicitatea comercială, care riscă să reducă opera scoasă la vânzare la statutul de marfă, vulgarizând o profesie aristocrată. Cum se poate recrea un ecart față de normă? Lăudând caracterul unic nu al unui tablou sau altul, ci al artistului însuși. Un artist bun are o audiență, nu o clientelă. Unul mare are apostoli, sacerdoți și fideli, galeriști, colecționari și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Noua ducesă de York era fiica cea mică a lui Claude Bowes-Lyon, cel de-al XIV-lea conte de Strathmore și Kinghorne, și văzuse lumina zilei la vechiul castel Glamis din Scoția (de rezonanță shakespeariană macbethiană); deși aparținea unei familii aristocrate, Elizabeth era o commoner, adică nu era de stirpe regală. Cuplul regal s-a instalat la reședința sa din strada Piccadilly nr. 145, vizavi de Green Park, la cîteva sute de metri de palatul Buckingham. Aici s-au născut cele
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
al Marocului cu Llala Salma, Abdullah II al Iordaniei cu Rania, și lista ar mai putea continua. Din parcurgerea listei de mai sus, cititorul va observa că acest termen de commoner acoperă semantic două realități: a) unul din soți este aristocrat, dar nu de viță regală; b) unul dintre soți nu este nici măcar aristocrat. În acest ultim sens, monarhia britanică are o tradiție de căsătorii morganatice veche de șase secole: Caterina de Valois (văduva lui Henric V) și Owen Tudor (bunicul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ar mai putea continua. Din parcurgerea listei de mai sus, cititorul va observa că acest termen de commoner acoperă semantic două realități: a) unul din soți este aristocrat, dar nu de viță regală; b) unul dintre soți nu este nici măcar aristocrat. În acest ultim sens, monarhia britanică are o tradiție de căsătorii morganatice veche de șase secole: Caterina de Valois (văduva lui Henric V) și Owen Tudor (bunicul patern al lui Henric VII), Henric VIII (toate soțiile cu excepția Caterinei de Aragon
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
kratos, a conduce. Este interesant faptul că, în timp ce în Atena cuvîntul demos se referea de obicei la întreaga populație ateniană, uneori denota doar oamenii obișnuiți sau chiar numai săracii. Se pare că termenul democrație era uneori utilizat de către criticii săi aristocrați ca un fel de epitet pentru a-și arăta disprețul față de poporul care desființase controlul anterior al aristocraților asupra guvernămîntului. Oricum, "democrație" era folosit de către atenieni și alți greci cu referire la guvernul Atenei și al multor alte orașe din
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sau afacere în latină, și publicus, public: în linii mari, o republică era ceea ce aparținea poporului. (Voi reveni la aceste două cuvinte, democrație și republică). Dreptul de a participa la guvernarea Republicii se restrîngea, la început, doar la patricieni, sau aristocrați. Însă într-o evoluție ulterioară cu care ne vom mai întîlni, după multe tensiuni poporul (plebeii) și-a cîștigat acest drept. Ca și în Atena, dreptul de a participa îl aveau doar bărbații, după cum s-a întîmplat și în democrațiile
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
E o grămadă de cenușă În incinerator, dar cam atât. — Ai idee cine l-a omorât? — Îmi pare rău, i-am zis, dar asta e treaba ta. Tot ce trebuia eu să fac era să-l găsesc pe amicul nostru aristocrat, și atât. Spune-i șefului tău că o să primească o dare de seamă și nota de plată prin poștă. — Mersi mult, n-am ce zice, Gunther, zise Rienacker, părând nu prea mulțumit. Trebuie să -, și vru să continue, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de la atâta fotocopiat comunicate de presă, adică. —Ai aflat de ce drăguța de Mercedes a fost botezată după o mașină? —Mama ei e din Spania. De fapt, e destul de simpatică, dacă vorbești puțin cu ea, spuse Ashling. E tăcută și foarte aristocrată. E căsătorită cu un tip bogat, umblă numai cu împătimiți ai curselor de cai și am impresia că slujba asta e doar un hobby pentru ea. Dar e drăguță. Și cum te mai înțelegi cu șeful care nu te place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
exemplar din Omul care râde. Gândurile mi se învălmășeau în cap de abia mai auzeam ce-mi spune Jane. — ...un grup de spanioli din secolele cincisprezece-șaisprezece. Li se spunea Comprachicos. Răpeau și torturau copii, apoi îi mutilau și-i vindeau aristocraților, ca să fie folosiți pe post de bufoni la curte. Așa-i că-i oribil? Clovnul din pictură este personajul principal al romanului, Gwynplain. În copilărie i-au tăiat gura de la o ureche la alta. Bucky, te simți bine? GURA TĂIATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plăcea să privească, o să-ți vină mai ușor. Executau atacuri, eschive și parade cu mișcări lente, elegante, și ochii copilului înregistrau mișcările brațului și ale umărului, întinderea încheieturii, jocul genunchiului și al piciorului, ciocnirile, desprinderile, fulgerătoarea lovitură finală. Toți tinerii aristocrați romani trebuiau să efectueze o perioadă de antrenament în cadrul legiunilor, un serviciu militar dur; după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de mândrie - comanda unei legiuni în vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai distinse, surâdem În fața provocărilor distanți și pudici, ca și cum obiectivul nostru ar fi cu totul diferit față de ce făceam În perioada anterioară. Nu cred că ne dăm seama, dar această dulce prefăcătorie și simularea aceea atât de perfectă a manierelor aristocrate face din noi, măcar pentru câteva clipe, niște actori desăvârșiți. (iunie) Îmi amintesc acel urcuș brusc pe lângă cimitirul În pantă, ale cărui cruci păreau să se aplece, să se alungească vangoghian către drumul Îngust pe care se circula cu dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]