1,017 matches
-
cu teoria atomică. În loc să introducă concepte bizare precum vidul infinit, ea a transformat universul într-o confortabilă coajă de nucă. Nu exista infinitate, nu exista vid - doar sfere minunate care înconjurau Pământul, aflat, bineînțeles, în inima universului. Acesta era sistemul aristotelic, care a fost mai târziu perfecționat de astronomul alexandrin Ptolemeu, devenind filozofia dominantă din lumea antică greacă. Și, respingând conceptele de zero și infinitate, Aristotel a eliminat prin explicațiile sale paradoxurile lui Zenon. El a declarat, pur și simplu, că
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
erau, de asemenea, în număr finit. Ceva trebuia să fie cauza absolută a mișcării. Ceva trebuia să rotească sfera cu stele fixe. Și era vorba de forța primordială: Dumnezeu. Când a pătruns în Europa, creștinismul s-a contopit cu viziunea aristotelică asupra universului și cu dovada că Dumnezeu există. Atomismul și ateismul au devenit sinonime. A avea îndoieli asupra doctrinei lui Aristotel însemna să ai îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu. Sistemul lui Aristotel a avut mare succes. Cel mai renumit învățăcel
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să ai îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu. Sistemul lui Aristotel a avut mare succes. Cel mai renumit învățăcel al său, Alexandru cel Mare, a răspândit doctrina în Orient, tocmai până în India, înainte de moartea sa timpurie, în anul 323 î.Cr. Sistemul aristotelic va supraviețui imperiului lui Alexandru; va supraviețui până în epoca elisabetană din secolul al XVI-lea. Dar durabila acceptare a lui Aristotel a fost însoțită de respingerea infinitului - și a vidului, deoarece vidul implică existența infinitului. La urma urmei, nu erau
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mulți învățați au crezut-o; unii au optat chiar și pentru povestea creației, ca o dovadă în plus a existenței lui Dumnezeu. Filozofii și teologii medievali au fost condamnați să se căznească sute de ani pentru a lămuri problema.) Viziunea aristotelică asupra fizicii era pe cât de greșită, pe atât de influentă, astfel că timp de mai bine de un mileniu a dominat toate celelalte viziuni rivale, inclusiv pe cele mai realiste. Știința nu va cunoaște progrese până când lumea nu va renunța
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lui Arhimede îl respinge pe zero — puntea dintre tărâmul finitului și cel al infinitului, o punte absolut necesară pentru analiza matematică și pentru matematicile superioare. Chiar și genialul Arhimede, alăturându-se contemporanilor săi, a disprețuit uneori infinitul. Credea în universul aristotelic; universul se afla în interiorul unei sfere uriașe. Dintr-o toană, s-a hotărât să calculeze câte grăunțe de nisip încap în (sfericul) univers. În lucrarea Psammites, Arhimede a calculat pentru prima dată câte grăunțe de nisip ar încăpea pe circumferința
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dumnezeu să nu îl poată înfăptui. Dar Dumnezeu, bunătatea absolută, nu poate face rău. Astfel, răul înseamnă nimic. Iar acest raționament avea foarte multă logică pentru mintea medievală. Însă, furișându-se sub vălul filozofiei medievale, un conflict prindea viață. Sistemul aristotelic era grecesc, dar povestea iudaico-creștină a creației era semită - iar semiții nu se temeau atât de mult de neant. Însuși actul creației se născuse dintr-un neant haotic, iar teologii - precum Sfântul Augustin, care a trăit în secolul al patrulea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
-l accepta pe zero, musulmanii ar fi trebuit să îl respingă pe Aristotel. Și exact asta au și făcut. Un învățat evreu din secolul al XII-lea, Maimonide, descria oripilat Kalam-ul - crezurile teologilor islamici. Spunea că, în loc să accepte dovada aristotelică a existenței lui Dumnezeu, cărturarii musulmani s-au îndreptat spre atomiști, vechii rivali ai lui Aristotel, a căror doctrină, deși căzută în dizgrație, a reușit să supraviețuiască vicisitudinilor timpului. Atomiștii, vă aduceți aminte, susțineau că materia este compusă din particule
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
timp după aceea. Nu este de mirare că zero a provocat o asemenea discordie. Musulmanii, cu originile lor semite, orientale, credeau că Dumnezeau a creat universul din neant - o doctrină care nu putea fi acceptată acolo unde oamenii împărtășeau ura aristotelică față de neant și infinit. Pe măsură ce conceptul se răspândea în teritoriile arabe, musulmanii îl îmbrățișau pe zero și îl respingeau pe Aristotel. Evreii au fost primii care le-au urmat exemplul. Timp de mai multe milenii, viața evreiască a avut un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
existenței dintotdeauna a universului. La urma urmei, judecata lui intra în conflict cu Scriptura. Iar asta însemna, bineînțeles, că Aristotel trebuia să dispară. Maimonide a afirmat că actul creației a luat naștere din nimic. Fusese creatio ex nihilo, în ciuda condamnării aristotelice a termenului de neant. Cu o singură mișcare de condei, neantul a fost mutat din sfera sacrilegiului în cea a sacrului. Pentru evrei, epoca de după moartea lui Maimonide a devenit cea a nimicului. În secolul al XIII-lea, s-a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dumnezeu nu era atotputernic - un gând interzis în teologia creștină. În anul 1277, episcopul Parisului, Étienne Tempier, a adunat mai mulți învățați pentru a discuta despre aristotelianism sau, mai degrabă, pentru a l ataca. El a înlăturat multe dintre doctrinele aristotelice care contraziceau caracterul omnipotent al lui Dumnezeu, precum „Dumnezeu nu poate mișca cerurile într-o linie dreaptă, fiindcă în urma lor ar rămâne vid“. (Rotirea sferelor nu constituia o problemă, deoarece ele ocupau același spațiu. Numai mișcarea de translație presupunea existența
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ar fi putut crea un vid, dacă ar fi vrut. Dintr-odată, vidul era permis deoarece o divinitate atotputernică avea dreptul să nu urmeze regulile lui Aristotel, dacă nu voia. Sentințele lui Tempier nu au reprezentat lovitura finală dată filozofiei aristotelice, însă au arătat că temelia ei începuse să se zdruncine. Biserica avea să se mai agațe de doctrina lui Aristotel timp de câteva secole, dar era clar că începuse perioada de regres a lui Aristotel și cea de progres a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în „cifru“. În cele din urmă ocârmuirile au fost nevoite să cedeze în fața presiunilor comerciale. Notarea arabă a fost permisă în Italia și, în curând, s-a răspândit în întreaga Europă. Zero sosise - și, odată cu el, sosise și neantul. Zidul aristotelic se fărâmița mulțumită influenței musulmanilor și a hindușilor, prin anii 1400 ajungând să aibă dubii până și cei mai înfocați susținători europeni ai lui Aristotel. Thomas Bradwardine, care urma să devină arhiepiscop de Canterbury, a încercat să contrazică atomismul, vechiul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Tată, Fiu, sunt lucruri deja uitate. JOHN DONNE, AN ANATOMY OF THE WORLD Zero și infinitatea reprezentau însăși temelia Renașterii. Pe măsură ce Europa se trezea încetișor din somnul întunecatului Ev Mediu, neantul și infinitul - nimicul și totul - aveau să distrugă fundația aristotelică a Bisericii și să croiască drum revoluției științifice. La început, papalitatea a rămas oarbă în fața pericolului. Clerici cu funcții înalte au cochetat cu riscantele idei de neant și de infinit, deși ele dădeau grave lovituri direct în inima vechii filozofii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a declarat că universul era infinit - fără hotar. Însă scurta poveste de dragoste dintre zero și infinitate nu avea să dureze. Când Biserica s-a simțit amenințată, a revenit la vechea ei filozofie, întorcându-și din nou fața către doctrina aristotelică, ce o sprijinise atât de mulți ani. Era însă prea târziu. Zero pusese stăpânire pe Europa și, în ciuda obiecțiilor papalității, era deja prea puternic pentru a mai fi proscris. Aristotel a pierdut lupta cu infinitul și neantul, la fel cum
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
se mai limiteze niciodată la reproduceri lipsite de relief. Zero transformase lumea artei. Zero a stat, literalmente, în centrul picturii lui Brunelleschi. Și Biserica s-a ocupat de zero și de infinit, deși doctrina sa era încă dependentă de ideile aristotelice. Un contemporan de-al lui Brunelleschi, un cardinal german numit Nicolaus din Cusa, a aruncat o privire asupra infinității și a declarat imediat: „Terra non est centra mundi“ (Pământul nu este centrul universului.) Biserica nu a înțeles însă cât de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aruncat o privire asupra infinității și a declarat imediat: „Terra non est centra mundi“ (Pământul nu este centrul universului.) Biserica nu a înțeles însă cât de periculoasă și cât de revoluționară era această idee. Una dintre primele afirmații ale doctrinei aristotelice medievale - la fel de viguroasă ca și proscrierea vidului - spunea că Pământul era unic. Se afla chiar în centrul universului. Poziția sa privilegiată, în centrul universului, îl transforma în singura lume capabilă să conțină viață, deoarece Aristotel credea că toate obiectele își
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
existe forme de viață era la fel de ridicolă ca și cea a existenței unei sfere cu două centre. Când a declarat că Dumnezeul cel atotputernic ar putea crea vid, dacă ar vrea, Tempier a susținut că El putea distruge orice lege aristotelică. Dumnezeu ar putea da naștere la viață și în alte lumi, dacă ar dori. Ar putea exista mii de alte Pământuri, fiecare plin de creaturi; toate acestea stăteau în puterile lui Dumnezeu, fie că Aristotel era de acord, fie că
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
încercase și alte filozofii, când s-a simțit amenințată de schismă, și-a reîntors fața către clasici. Adică, a revenit la învățăturile convenționale - filozofii bazate pe doctrina lui Aristotel, precum cele ale Sfântului Augustin și Boethius, dar și la raționamentul aristotelic pentru demonstrarea existenței lui Dumnezeu. Cardinalii și clericii nu mai aveau voie să pună la îndoială vechile doctrine. Zero era un eretic. Universul ca o coajă de nucă trebuia acceptat; concepte de neant și infinit trebuiau respinse. Una dintre grupările
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
înșelase. Biserica încercase să umple golurile din vechiul mod de gândire, însă Aristotel, lumea geocentrică și modul feudal de viață erau toate rănite de moarte. Tot ceea ce filozofii luaseră drept bun timp de milenii era acum pus la îndoială. Sistemul aristotelic nu era de încredere și, în același timp, nu putea fi respins. Atunci ce putea fi luat de bun? Nimic, fără nici o exagerare. Zero și vidul Sunt, într-un fel, un intermediar între Dumnezeu și nimic. RENÉ DESCARTES, DISCURS ASUPRA
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
papalitatea își scăpa din mână turma, Biserica Catolică a încercat să respingă conceptele de zero și neant cu mai multă înverșunare ca oricând, însă zero prinsese deja rădăcini. Chiar și cei mai pioși intelectuali - iezuiții - erau sfâșiați între vechile moduri aristotelice de gândire și noile filozofii, care includeau noțiunile de zero și vid, infinitate și infinit. Fiind pregătit ca iezuit, René Descartes a fost și el sfâșiat între vechi și nou. A respins neantul, însă l-a așezat în centrul lumii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
0 (Figura 21). Zero se afla în centrul sistemului de coordonate, deci zero se afla în mod implicit în fiecare formă geometrică. Dar pentru Descartes, zero aparținea, în mod implicit, și lui Dumnezeu, la fel ca infinitul. Cum vechea doctrină aristotelică se prăbușea, Descartes, fidel pregătirii sale iezuite, a încercat să folosească nimicul și infinitatea pentru a înlocui vechea dovadă a existenței lui Dumnezeu. La fel ca anticii, el a presupus că din nimic nu poate lua naștere nimic, nici măcar cunoașterea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
el a insistat până la moarte asupra faptului că neantul - zero absolut - nu există. Copil al Contrareformei, Descartes a aflat despre Aristotel chiar în momentul în care Biserica se baza cel mai mult pe principiile sale. Drept urmare, fiind îndoctrinat cu filozofia aristotelică, a negat existența vidului. Era o poziție greu de luat, iar pe Descartes îl preocupau cu siguranță problemele metafizice ale respingerii totale a vidului. Mai târziu, el avea să scrie despre atomi și vid următoarele cuvinte: „Despre aceste lucruri, care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fel ca învățații medievali de dinaintea lui, Descartes credea că nimic nu se mișca cu adevărat în linie dreaptă, deoarece ar fi lăsat un vid în urmă. În schimb, totul în univers se mișca pe traiectorii circulare. Era un adevărat mod aristotelic de gândire - totuși, în curând, vidul avea să îl detroneze pe Aristotel o dată pentru totdeauna. Chiar și astăzi copiii învață că „Natura are oroare de vid“, deși profesorii nu știu cu exactitate de unde provine această concepție. Este o extensie a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
început imperiul controverselor și am ajuns atât de departe, încât cei mai mulți oameni diferențiază și integrează nu pentru că înțeleg ceea ce fac, ci din pură credință, deoarece până acum rezultatele au fost totdeauna juste. FRIEDRICH ENGELS, ANTI-DÜHRING Zero și infinitatea distruseseră filozofia aristotelică; neantul și cosmosul infinit anihilaseră conceptul de univers închis într-o coajă de nucă și ideea că natura are oroare de vid. Înțelepciunea anticilor era înlăturată, iar oamenii de știință începeau să divinizeze legile fizice care guvernau natura. Cu toate
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
existat dintotdeauna și va exista întotdeauna. Civilizația apuseană a trebuit să aleagă între Aristotel și Biblie, care spune că universul finit s a născut din neant și va avea un sfârșit. Deși cosmosul biblic semitic l-a detronat pe cel aristotelic, ideea de univers etern, neschimbabil, nu a fost eliminată în totalitate, supraviețuind până în secolul XX. Ea l-a determinat pe Einstein să comită cea mai mare greșeală din cariera sa, după cum el însuși a numit-o. Einstein considera că teoria
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]