1,856 matches
-
care aspiră toți pământenii să ajungă, dar din păcate... Noi nu prea vorbim despre acest subiect. Stăpânul acelei Împărății este însăși Lumina cea mai strălucitoare a Universului... PALOȘ: Am trecut de nenumărate ori pe cărările dintre munți, am sărit cu armăsarul peste torente și cascade sau m-am cățărat pe colțurile stâncoase din calea vrăjmașului, apoi m-am năpustit asupra lui ca șoimul! PRINȚESA: Vezi? Dacă rămâneai un simplu muritor habar nu aveai câte priveliști minunate ascund meleagurile pe care le-
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Va dovedi, săracul, ce nu poate un mort. Ne vin pisici din Flandra, garoafe din Capri, m-aplec, îi spun lui Bobi , poetule, merci, cu ocheanul caută un vers, vei fi avar, vei fi vandal ori gotul săltat pe-un armăsar. El țopăie, el râde de toate și de tot, Primarul îl întreabă cât cere pe un tort Făcut cu miere groasă adusă din Tashkent, Ne-afumă cerșetorii cu Vogue, Camel și Kent. Din Kentucky revine , repatriat, un om, El poartă
DRACUL ROŞU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363053_a_364382]
-
-mi dea, barem, o hangiță și un han. fi'ncă sunt parșiv la gură o să-l mint că sunt pe val și, cerându-i o trăsură, sigur o să-mi dea și-un cal. poate fi chiar și o iapă, că armăsar îi zic că-s eu și-atunci dracu de nu crapă o să-i cer un antereu!... să mă fac, desigur, popă, să-i dau cu crucea peste bot și-l voi fugări c-o sopă, de s-o cruci și
ANUL ĂSTA, DE CRĂCIUN... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363478_a_364807]
-
Tudorel...Cu gura plină, înfulecând scovergi după scovergi și bând înghițitură după înghițitură, spre uimirea domnului Ștefănescu. Despre nea Ghiță, despre neamț, despre Arapul cel rău care l-a lovit peste degete cu cheile fixe ca să le cunoască...Apoi despre armăsarii cei negri ai domnului Ionescu, pe care-i adăpa, îi hrănea, îi țesăla și îi mângâia...Că armăsarii se lăsau iubiți și pupați în bot, chiar dacă se ducea la ei cu nuiaua...Iar dacă se apropia de ei Arapu’ săreau
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
nea Ghiță, despre neamț, despre Arapul cel rău care l-a lovit peste degete cu cheile fixe ca să le cunoască...Apoi despre armăsarii cei negri ai domnului Ionescu, pe care-i adăpa, îi hrănea, îi țesăla și îi mângâia...Că armăsarii se lăsau iubiți și pupați în bot, chiar dacă se ducea la ei cu nuiaua...Iar dacă se apropia de ei Arapu’ săreau la el, îl mușcau și azvârleau din copite...Și Arapu’ zice că i-am fermecat cu nuiaua asta
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
ea m-a salvat. -Cum te-a salvat? Întrebă doamna. -Când a sărit lupul în ceafa mea, nuiaua a trăsnit ca un fulger ceresc : pooc! Și a adus acolo, pe câmp pe domnul Ionescu. În sania trasă de cei doi armăsari. Să fi văzut atunci cum au sărit armăsarii pe lup, încât bietul lup abia a scăpat și a fugit.Și cum mai schelălăia de durere... Iar au început să râdă cei doi. -Cum au venit acolo mă, cu sania? Zburau
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Întrebă doamna. -Când a sărit lupul în ceafa mea, nuiaua a trăsnit ca un fulger ceresc : pooc! Și a adus acolo, pe câmp pe domnul Ionescu. În sania trasă de cei doi armăsari. Să fi văzut atunci cum au sărit armăsarii pe lup, încât bietul lup abia a scăpat și a fugit.Și cum mai schelălăia de durere... Iar au început să râdă cei doi. -Cum au venit acolo mă, cu sania? Zburau așa... prin aer...ca vântul? -Nuu, ca gândul
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
au venit acolo mă, cu sania? Zburau așa... prin aer...ca vântul? -Nuu, ca gândul! Că au picat la țanc. Tocmai când se pregătea lupul să mă sfâșie. Dacă mai întârziau puțin, nu mai eram aici. După ce a fugit lupul, armăsarii stăteau cu boturile pe mine să mă păzească. -Îi vrăjise nuiaua ta...fermecată, spuse domnul Ștefănescu. -Daa, răspunse candid Tudorel, că tot nuiaua adusese și pe neamț și pe Arapu’ și pe...pe...un om...pe care nu-l cunosc
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
fermecată, spuse domnul Ștefănescu. -Daa, răspunse candid Tudorel, că tot nuiaua adusese și pe neamț și pe Arapu’ și pe...pe...un om...pe care nu-l cunosc. -Bine, spuse învățătorul, după ce te-au scăpat de lup, ce-au făcut armăsarii și oamenii aduși acolo de nuiaua ta? -Domnul Ionescu m-a luat în sanie și m-a dus acasă, explică simplu băiatul. -Mda...Normal, mormăi învățătorul. Însă...acum...unde sunt cei cu sania? A pocnit din nou nuiaua și i-
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
ai săi, să zidească intrarea în cheiuri cu bolovani și trunchiuri de copaci, ca nimeni să nu mai pătrundă vreodată în acea zonă blestemată. La o răscruce de drumuri zări urmele cailor ce duceau în pădure. Din impuls dădu pinteni armăsarului, dar un camarad mai tinerel îi prinse căpăstrul: - Ce faci căpitane? Pătrunzi în ținutul interzis? - Poate că încă mai rătăcesc prin codru. Mergem să-i salvăm! - Căpitane, i-a luat dracul astă noapte! - Indiferent de năpasta care s-a abătut
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
am călcat teritoriu și suntem în pericol. Să ne întoarcem cât mai repede. Tot drumul au fost cu urechile ciulite la cel mai mic zgomot. La ieșirea din codru răsuflară ușurați că au scăpat teferi din ghearele diavolului și lăsară armăsarii să meargă la pas. - Căpitane Miron, tata m-a lăsat în grija ta să mă înveți meșteșugul mânuirii armelor și secretele strategiei la vreme de război, fapt pentru care îți mulțumesc. Niciodată nu credeam, nici măcar în visele mele cele mai
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
A doua zi, principele Mihai, călăuzit de căpitanul Preda, porni la drum către sălbăticia munților. Înaintară pe o vale îngustă pe firul unui râu care se revărsa în cascade tumultoase ce tulbura liniștea munților. În anumite zone descălecară și ținând armăsarii de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul unor abrupți stâncoși unde își legară caii de niște
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. A fost mare tragedie când au venit și ne-au luat din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
mai rămas după lichidarea afacerilor, să se retragă în Grecia natală. Arhitectura clădirii se caracteriza prin folosirea predominantă a ornamentelor reprezentând scene cu personaje mitologice, asimetric plasate în ansamblu pentru realizarea unor compoziții complexe, chipuri de heruvimi, de lei fioroși, armăsari cu gâtul cambrat și coama stufoasă, împodobite de curbele ornamental florale încolăcite, șerpuind în jurul clădirii. În fața casei se afla o curticică, care din primăvară până toamna târziu era plină cu flori. Lui Sebastian Condurache îi plăcea ca timpul liber să
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
Rând pe rând dușmanul își desfășură aripile lovind puternic și zguduind din temelie oastea lui vodă. Simțind că brațul oștenilor săi se înmoaie, voievodul însuși se avântă în iureșul luptei ținând într-o mână paloșul, iar în cealaltă buzduganul. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpusti asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. - Înainteee!... La luptă, bravii mei oșteni!... Zdrobiți vrăjmașul!... Înainteee!... După mineeee!... Victoria este aproape!... Capete însângerate cădeau într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecau
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
el, dar dușmanul mult mai numeros îl încolțise din toate părțile. Principele se văzu izolat, dar într-o năvală și mai aprigă continuă să lovească. Deodată, alături de el apăru ca din pământ un călăreț cu pletele în vânt pe un armăsar sur și cu un paloș ce lucea în soare. Lovea în năvălitori cu o forță ieșită din comun. În același timp, armăsarul îi sălta de parcă avea aripi și dobora cu copitele cai și călăreți. - Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Lovește precum
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
continuă să lovească. Deodată, alături de el apăru ca din pământ un călăreț cu pletele în vânt pe un armăsar sur și cu un paloș ce lucea în soare. Lovea în năvălitori cu o forță ieșită din comun. În același timp, armăsarul îi sălta de parcă avea aripi și dobora cu copitele cai și călăreți. - Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Lovește precum trăsnetul! Azi vei învinge!... Luptă, căci oștirea te urmează!... Marea victorie e aproape!... În acel moment pâlcurile de oșteni care se retrăseseră
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
paloșul în stânga și-n dreapta. - Așa voi face!... După bătălie să te prezinți în fața mea!! - Las’ pe mine, Măria Ta! Voi împinge dușmanul în bârlog! - Îți poruncesc! - răcni vodă, dar când îl privi în ochi, văzu o furie demonică, iar armăsarul acestuia parcă arunca flăcări pe nări. - Înainte, Măria Ta! - strigă cavalerul și se avântă cu și mai mare înverșunare în luptă. Între timp, domnitorul fu înconjurat de oștenii săi. - Înainte, vitejii mei! - tună vodă de răsună valea și asaltară din
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
de jumătate, convingea pe oricine că este o fată trecută de vârsta majoratului. Președintele instanței de judecată îi privea pe cei doi și nu-i venea să creadă. „Cum, domnule? Sunt minori? Matahalele astea sunt minore?... Minorul este cât un armăsar, iar minora..., minora este o muiere în toată regula, domnule! Nu aș fi crezut, dar... să vedem ce-i cu ei, se hotărî el imediat, scuturând nedumerirea și iritarea ce-l cuprinseseră atunci când i s-a spus că erau în
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
lui aievea golul urcând pe boltă în loc de răsărit [82] Golul purtat pe umeri și-n lume înălțat golul din care iată soldați de gol răsar și golul bate-n lume ca un alt vânt sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri fără speranță-n sine și mai înfricoșată [84] Și rugile se-nalță ca fumurile-n iarnă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
talpa unui timp în care cuvintele uită să mai adune semnele semnele se adună într-o aripă de lumină născută în pântecul soarelui grația fracțiunii de înaintare a ființei stă într-un glas - cel al calului alb uriaș numai el, armăsarul timpului păzește pragul lumii noi acolada vieții se frânge se uită inserțiile rămâne unica verticală către care cu frica mireanului necopt mă îndrept acum mereu acum Anne Marie Bejliu, 1 august 2014 Referință Bibliografică: busculada traumelor / Anne Marie Bejliu : Confluențe
BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
-
a șters. Mai trăiește vremea inimii înduioșate Și-a timpului dragostei cea bună, Măi soarbe esențe cu păcate Din lutul ce-l roagă să rămână... Este Visătorul esențelor țări, Un ins grăbit spre ce-o să fie, Lăsând clipele lui cu armăsari Să-l tragă-n veșnicie... Filosoful esențelor țări Călătorește acum spre spațiile măr i. Femeia cu trupul de lut ars Femeie cu trupul de lut ars, inca te aștept lângă barcă întunecată cu nasul vârât în nisip, măcar că noaptea a
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. A fost mare tragedie când au venit și ne-au luat din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
Am stat mereu deoparte și-acum deoparte sunt. Suport din plin retragerea stupidă ce a făcut ca astăzi să dârdâi în obidă când mă lovește biciul vieții crunt. Fedra Din mare ieși monstrul. Grăbit înainta și se sperie de moarte armăsarul care porni în iureș, zdrobind de pietre carul cu care Hippolytus se plimba. Așa a-nvins minciuna și Fedra l-a învins pe cel ce i-a respins trufaș iubirea. Cu ochii plini de groază privea nenorocirea ce focul vieții
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367462_a_368791]
-
Transnistria. Tavanul dormitorului era pictat în albastru azuriu, cu motiv floral, unde predominau crinii, cu petalele florilor aurite, iar în mijlocul tavanului atârna un mic candelabru din cristal aurit. Deasupra capătului patului, pe perete era pictată o imagine ecvestră cu un armăsar negru cu pieptul puternic și înspumat, cu picioarele ridicate ca într-o luptă. Lângă capătul patului de asemeni se găseau două noptiere la aceeași culoare ca și patul, culoarea paltinului, pe care luminau două veioze grele din bronz aurit. Mai
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]