1,570 matches
-
700 de tespieni și 400 de tebani, conduși de regele spartan, Leonida, a înfruntat o uriașă armată persană în bătălia de la Termopile, provocându-le mari pierderi oștii ahemenide, curajul lor fiind un exemplu pentru celelate cetăți grecești. Armamentul, strategiile și armurile de bronz de calitate superioară a hopliților grecești și-au spus cuvântul în bătălia de la Plateea, unde o armata grecească spulberă armata și ideile persane de expansiune în Grecia și Europa. În perioada clasică târzie, Sparta, Atena, Teba și Persia
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
prin culoare, au colțurile drepte. Unii dintre sfinții în friză păstrează poziția frontală, alții înclină capul grațios, asemeni Fecioarei Hodigitria din icoana “împaratească”. Gustul pictorului pentru alternanța culorilor complementare: roșu, galben, albastru stins, este evident, la fel ca și pentru armurile sfinților militari, bogat cizelate și bătute cu pietre scumpe, puse în valoare de roșul, violetul sau griul pelerinelor. Pe de altă parte, felul în care pictorul înseamnă trăsăturile figurilor prin trăsături fine, conturul precis al siluetelor, felul cum trece de la
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
sunt excesive și conțin: frunze de acantă, torțe, coroane imperiale, victorii înaripate, încoronate cu lauri, figuri mitologice îmbogățite cu bronzuri aurite, precum și simboluri ca: vulturul roman, tridentul lui Neptun, caduceul lui Hermes. Numeroase sunt și motivele militare, cum ar fi armurile, trofeele, săbiile, căștile, semnele imperiale (inițiala "N" de la "Napoleon", albina napoleoneană, vulturul). Stilul este somptuos, cu forme masive, cu motive simetrice, de o regularitate rigidă. Se dezvolta gustul pentru imaginile monumentale, stucaturi aurite și mătăsuri brodate. Culoarea preferată este albul
Stil Empire () [Corola-website/Science/325993_a_327322]
-
este un telefon culisant produs de Nokia care rulează sistemul de operare Symbian. A fost anunțat pe 24 noiembrie 2009 și a fost lansat în aprilie 2010. Are un procesor ARM 11 tactat la 600 MHz și 128 MB de memorie RAM. Pe partea dreaptă este tasta de declanșare al aparatului de fotografiat.Pe partea de sus se află mufa audio de 2.5 mm, portul de încărcare și portul micro-USB
Nokia 6700 slide () [Corola-website/Science/330342_a_331671]
-
apărare prin explozii subterane, dar în același timp continuă și focul de derutare al artileriei turcești. Săpăturile turcești subterane se concentrază pe zona sudică a orașului, unde fortificația era cea mai bună. Au avut loc brutale ciocniri subterane. Datorită superiorității armurilor de cavaleri, vienezii ies învingători în această luptă. Cu toate acestea, turcii reușesc să facă o serie de breșe și spărturi în zidul de apărare, ceea ce a dus la lupte deosebit de înverșunate mai ales cu ienicerii.. La 12 octombrie turcii
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
Software Distribution (BSD), mai exact provine din sistemele de operare 386BSD și 4.4BSD. Rulează pe calculatoare cu procesoare compatibile cu familia Intel x86, dar și pe procesoare DEC Alpha, UltraSPARC® (al firmei Sun Microsystems), Itanium (IA-64), AMD64, PowerPC, PC-98, ARM și MIPS. este un sistem de operare complet, dezvoltat unitar. Nucleul, driverele pentru dispozitive și utilitarele din spațiul utilizatorului, cum ar fi interpretorul de comenzi sau shell-ul, sunt ținute în același arbore de urmărire a revizuirilor codului sursă (CVS). Această
FreeBSD () [Corola-website/Science/296559_a_297888]
-
din armata care se retrăsese din Mikawa și era clar că bătălia se desfășurase cu înverșunare. Atât caii cât și oamenii erau epuizați. Răniții mânjiți de sânge se rezemau greoi de umerii camarazilor. Sângele uscat lucea, negru ca lacul, pe armuri și cozile lăncilor. Fețele lor transpirate erau atât de pline de praf, încât numai ochii le mai străluceau. — Dați apă cailor, ordonă un ofițer. Samuarii călări transmiseră ordinul cu glasuri sonore. Urmă un alt ordin, de a se odihni. Călăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că inamicul lor era Watanabe Tenzo, oamenii părură cam descumpăniți, dar auzind ce se întâmplase, se hotărâră să apere onoarea clanului. Cu oași hotărâți, se îndreptară spre arsenal, unde se găsea o uluitoare gamă de arme. În trecut, armele și armurile fuseseră adeseori abandonate pe câmp după fiecare luptă. Acum, de vreme ce sfârșitul războiului civil nu se întrezărea, țara cufundându-se în întunecime și instabilitate, armele deveniseră bunuri de mare preț. Se puteau găsi în casa oricărui fermier și, pe lângă alimente, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
căi ocolite. După câte se vestea, coborau de pe piscul Seto, spre satul Asuke. Era pe la amiaza celei de-a patra zile după pârjolirea satului Mikuriya. Soarele ardea cu putere. Drumurile erau abrupte, iar oamenii lui Tenzo trebuia să-și păstreze armurile pe ei. Se vedea clar că banda obosise de atâta fugă. Abandonaseră de-a lungul drumurilor saci și cai, ușurându-și treptat poverile, iar când ajunseră la ravina Râului Dozuki, erau flămânzi, epuizați și leoarcă de sudoare. În timp ce beau, mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Yoshitatsu s-au înrăutățit în ultima vreme, s-ar putea să avem unele necazuri, deși ar fi dificil de spus când. A zis că e bine să fim fim gata oricând, în caz că se întâmplă ceva neașteptat. Oamenii să-și pregătească armurile și caii. — Azi dimineață a spus? — Da. — Asta e! se bătu Mitsuhide peste genunchi. Te prevenea indirect că la noapte va avea loc o luptă. Se obișnuiește adesea ca urzelile militare de acest fel să fie ținute secrete chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ca Domnia Voastră să ia măsuri pentru a corecta aceste rele obiceiuri. Nobunaga le dădu repede porunci vasalilor săi superiori. Aceștia îi chemară la un loc pe șeful slugilor și comandantul pedestrașilor, pentru a discuta îndatoririle servitorilor în timp ce pace: reparații de armuri, lecturi, practicarea meditației Zen și turneele de inspecție prin provincie. Apoi, cel mai important lucru, antrenamentele în tehnica lăncii și a armelor de foc, proiecte de construcții în castel și pentru slugi, când aveau timp, și potcovitul cailor. Motivul? Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
douăsprezecea zi din Luna a Cincea, armata principală a pornit aliniată cu strășnicie, printre ovațiile mulțimii. Magnificii războinici, a căror strălucire rivaliza cu lumina soarelui, defilau spre capitală, ca desfășurarea unui sul pictat multicolor - stindardele comandanților, flamurile, drapelele, armele și armurile. Probabil că armata număra între douăzeci și cinci și douăzeci și șase de mii de oameni, dar era proclamată intenționat ca fiind o armată de patruzeci de mii de luptători. Avangarda trupelor de înaintare intră în orașul-post Chiryu la data de cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
detunătură de pușcă. Fermierilor li se poruncise dinainte să evacueze zona, fără a lăsa nimic pentru clanul Imagawa care înainta. Dacă o țin tot așa, și castelul din Kiyosu va fi pustiu! Ofițerii și soldații clanului Imagawa erau apăsați de armurile grele, în oboseala acelor drumuri netede și pașnice. În seara aceea, lămpile din Castelul Kiyosu ardeau în mijlocul unei lumi tăcute. Păreau, însă, asemenea felinarelor aprinse chiar înaintea asaltului iminent al unei furtuni violente. Copacii care se înălțau în nemișcarea tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care încă mai dorea să le facă în această lume și la mama lui din Nakamura. Aceste lucruri îi fulgerau prin minte, dar apăreau și se mistuiau cât ai clipi. Zgomotul a o mie de picioare în marș și zăngănitul armurilor încinse de soare păreau să spună: Muriți! Muriți! Chipurile soldaților erau arse de soare, scăldate în sudoare și acoperite cu praf. Și cu toate că era posibil să se recunoască firea lipsită de griji a lui Tokichiro, chiar și în acea situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
picăturile de apă de pe gene, spre tabăra clanului Imagawa. Îngrăditurile cu perdele ale inamicului păreau nenumărate, toate leoarcă de ploaie. În fața lor se afla mlaștina. Dincolo de ea, povârnișul colinei Dengakuhazama. Când priviră din nou, oamenii lui Tokichiro văzură coifurile și armurile aliaților lor năvălind deja. Își agitau spadele, lăncile și halebardele. Nobunaga spusese că erau mai avantajați dacă se deplasau fără greutăți și mulți dintre oameni își scoaseseră căștile și aruncaseră steagurile. Croindu-și drum printre copaci, alunecând pe pante cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
i se aducă mâncarea și, pe când își goleau ceștile, în fața lor fură puse vase cu orez și oale mari cu supă. În același timp, ploaia începu să cadă cu stropi zgomotoși, lovind oalele, vasele de orez, rogojinile de paie și armurile. Observând în sfârșit aspectul amenințător al cerului, începură să-și mute rogojinile. În îngrăditură se înălța un arbore de camfor uriaș, cu trunchiul atât de gros încât ar fi fost nevoie de trei oameni pentru a-l încercui cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trecu sub copac, la adăpost de ploaie. Ceilalți îl urmară grăbiți, aducându-și rogojinile și mâncarea. Clătinarea enormului copac cutremura pământul, iar ramurile sale urlau în vântul violent. Pe când frunzele verzi și cafenii zburau ca niște nori de praf, lovind armurile oamenilor, fumul focurilor de gătit era suflat peste pământ, orbindu-i și înecându-i pe Yoshimoto și generalii săi. — Vă rugăm, mai suportați doar un moment. Întindem imediat un acoperământ. Unul dintre generali strigă după soldați, dar nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nimerea direct la țintă, în privința locului spre care se îndreptau. Dar, de o bună bucată de vreme, mintea tânărului mire stătuse departe de situația actuală. Alergă spre mai mulți oameni care se repezeau dinspre cartierele samurailor, îmbrăcându-și din mers armurile. Un grup de călăreți apărură în goană din direcția castelului. Deși nu știa ce se petrecea, Tokichiro avu o presimțire că locul luptei avea să se afle foarte departe. Nene porni grăbită spre casă, înaintea soțului ei. — Kinoshita! Kinoshita! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din Owari. În orașul castelului domnea agitația. Cercetarea căltorilor care treceau frontiera deveni mai strictă. Servitorii veneau și plecau, iar noaptea târziu se întâlneau la consfătuiri de taină în castel. Caii erau rechiziționați. Samuraii le cereau zoriți armurierilor armele și armurile pe care le dăduseră la reparat. Despre Nobunaga ce se-aude? îi întreba Hayato pe spionii săi. — La castel nu s-a schimbat nimic, îi răspundeau ei, deși cu mai puțină convingere. Lămile ard până-n zorii zilei, iar sunetul flautelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dormi și avea ochii sticloși. Castelul se umplu rapid cu zăpăceală și melancolie. Tatsuoki puse ca livada de piersici să fie închisă cu o perdea și se așeză pe taburetul lui de campanie, înconjurat de servitorii și străjerii săi în armuri țipătoare. — Dacă forțele noastre sunt insuficiente, continuați să cereți oameni din toate districtele. Există suficiente trupe în orașul castelului? Nu va fi nevoie să împrumutăm soldați de la clanul Asai, nu-i așa? Ce părere aveți? Glasul îi era ascuțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
arate o geană alburie. O marede nori acoperea piscurile. Valea din spatele Castelului Inabayama, aflată imediat sub ei, nu se vedea deloc. — Ei bine, să începem raidul, spuse unul dintre oameni, în timp ce Hikoemon și ceilalți trepidau de emoție, legându-și șireturile armurilor și potrivindu-și jambierele. Nu, stați, îi opri Hideyoshi. Mai întâi să mâncăm. În timp ce soarele se înălța deasupra vastului ocean de nori, terminară a doua dintre cele două mese pe care le pregătise Mosuke de cu seară. Burduful era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cine-s? Vorbești de oamenii de-acolo? — Mhm. E cam ciudat, felul cum umblă, nu vi se pare? Se uită în corpul de gardă de lângă palisadă. — Probabil vin din linia întâi. — Dar cine sunt? — E greu de spus, când poartă armuri. — Hei! Unul dintre ei a ieșit din bucătărie cu un tăciune aprins! Ce credeți să ca face cu el? În timpce priveau, cu bețigașele în mâini, omul care luase tăciunele alergă în depozitul de combustibil și dădu foc stivelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
devenind tot mai puternici și mai privilegiați? În acest mod se puteau alia cu seniorii războiului, puteau să conspire cu mirenii și să arunce țara în haos? Lampa ardea cumva astfel ca legea lui Buddha să poată fi echipată cu armuri și coifuri, aliniind pe tot muntele lăncile, puștile și drapelele de război ale luptătorilor? Din ochii lui Nobunaga curgeau lacrimi de furie. Înțelegea clar că totul era o blasfemie. Muntele Hiei fusese consacrat pentru a apăra națiunea, așa că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
intră acum într-un templu. După ce-și scoase armura și coiful și mâncă o masă caldă, se schimbă cu un kimono și o coifură de curte, elegante, și ieși. Încălecă un cal rotat, cu șa strălucitoare. Generalii rămaseră cu armurile și căștile pe ei. Însoțit de acești paisprezece, cincisprezece oameni, călări nonșalant pe străzi. Regele demon era extraordinar de pașnic și le zâbea blând oamenilor. Cetățenii se revărsau pe marginea drumurilor și se prosternau la trecerea lui Nobunaga. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chiar dacă s-ar oferi cineva să-l otrăvească în clipa asta. Abilitatea lui Shingen de a comanda îi impresiona în aceeași măsură chiar și pe generalii inamici. Bătăliile erau arta lui. Vitejii săi generali și războinicii cutezători își decorau caii, armurile și stindardele pentru a obține o trecere mai glorioasă pe lumea cealaltă. Era aproape ca și cum zeci de mii de șoimi ar fi fost eliberați toți odată din pumnul lui Shingen. Dintr-o suflare, se repeziră destul de aproape pentru a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]