474 matches
-
loveau numai În cai; și numai la părțile sensibile - asta sigur am citit-o. Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde falnic armia, În fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu. - L-a rușinat pe Grecotei, vaaai, dar cum l-a mai rușinaaat!, chicotește mama, cu mâna la gură. Au mai Încercat ei, ba cu binișorul, ba cu otozbirul, dar era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa dispar în necunoscut. Se interzice consumul mustului și al vinului cu desăvârșire. La fel și apa de foc fie ea chiar și de caise sau de pere pergamate, toate animalele și grânele întâlnite în cale se confiscă pentru hrana armiei noastre pospolite. Dar, Măria Ta, să ai în vedere că în fața noastră totul este numai un pârjol, a îndrăznit să-i atragă atenția generalul Potoțki. Călăreții trimiși în față spun că fânurile și paiele au dispărut mistuite de flăcări, adăposturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
conștientizat că și regii sunt supuși greșelilor pământești. Dar marele orgoliu nu i-a îngăduit să facă măcar și un mic gest de îndreptare, ori să accepte o astfel de posibilitate pentru viitor. Durerea lui cea mare era că faimoasa armie pospolită, neînfricată și nebiruită până acum, era total îngenuncheată și umilită de către nimeni... și, în plus, cititorii cei de zodii prevesteau evenimente nu dintre cele mai bune pe termen mediu și ceva mai îndepărtat. De-ar veni mai repede schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
șansa unei confruntări propriu-zise... Ajută-mă tu, bravule Potoțchi, ajută-mă și tu, viteazule Iablonovski, să înțeleg cu cine ne-am bătut, cine m-a bătut... Să pricep și eu cine m-a umilit pe mine și mi-a dezonorat armia cea mai vitează din Europa și mi-a răpus-o ca și cum nici n-ar fi fost!.. Numai Dumnezeu din ceruri și Maica Domnului, slăvite! Că mișelul de Constantin nu prea se face vinovat de jalea noastră. Dar și așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Petru din ținuturile noastre. Nu o dată am plătit cu sângele multor vieți priceperea asta a noastră în ale copcăritului. Numai la Fântâna Albă au fost executați toți cei care au săpat gropile comune pentru miile de români secerați de kalașnikoavele Armiei Roșii. S-au prăpădit destui și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau lipovenii noștri de numa-numa, încât de la o vreme, cu zavistie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
herb, Împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sunt de vești, Filomele-i țin orchestrul Și izvoare spun povești. Peste flori, ce cresc în umbră, Lângă ape, pe potici, Vezi bejănii de albine, Armii grele de furnici... Hai și noi la craiul, dragă, Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. Mi-a părea cum că natura Toată mintea ei și-a pus, Decât orișice păpușă Să te
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit, Pîn-ce izvorăsc din veacuri stele una câte una Și din neguri, dintre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Americii de Nord au capitulat imediat ce s-a auzit că trupele împăratului au trecut granițele lor. Dar au existat unele care s-au opus. Acestea și-au făcut declarația de independență și de nesupunere conducerii lui Felix ucigând solii trimiși de împărat. Armiile s-au strâns la granițele statelor care nu cedau și au așteptat semnalul de atac. Șapte state s-au opus, și în ziua de 22 iulie, asupra lor s-au revărsat armatele de mercenari ale lui Felix Amadeo asemeni unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
De la București se scrie că... în astă Politie [oraș], urmasă [se numeraseră] câteva cazuri de holeră: însă, unde și unde, astfeliu că epidemia nu înfățoșa decât un caracter sporadic. Cea mai mare parte din acele cazuri s-au declarat între armiea turcească, pe lângă care apoi, mai toate au fost urmate de însănătoșire"421. În sfârșit, o scurtă notiță din "Telegraful romîn" de la Sibiu, din 17/29 noiembrie 1854, menționează că "în București iarăși grasase [bîntuise] holera, așijderea și în Craiova"422
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
acolo pe mine unul, drăguțule, m-ai pierdut de mușteriu. Dar pe vremuri? Cu sute de ani în urmă? Pe vremea lui Mircea cel Bătrân? Ha? Ce ziceți? Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, iar în urma lor se-ntinde falnic armia română!... Mda. Cel puțin voievodul mergea în fruntea trupeților, cu paloșul în mână. Azi se-ascunde în spatele liniei. Stă în buncăr și se uită cu binoclul, băga-l-aș în pizda mă-sii! Sau prin periscop! Tăceau gândindu-se la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
popor care istoricește e și mai străin de noi decât muscalii, au șters fără tranziție vechea stare de lucruri [de] pe fața pământului nostru, încît se pare că obiceiul pământului și clasele soțiale s-au luat cu colbul de pe tălpile armielor rusești de invazie și s-au ras deodată cu bărbile boierilor vechi, pe cari le-au făcut sprafcă frizorii franțuji. Vorbind cu temei, românii sunt un popor cu minte și așezat. Românul nostru are acea doză de scepticism, atât de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de stânci căciule, salutând întunecat; Iar hlamida lui cea albă svîrle falduri de zăpadă, Când el brațul își ridică strigând stîncelor să cadă, Mișcând codrii de răsună în imperiul lor urcat. {EminescuOpIV 135} Și-n zenit opri oștirea-i peste armia romană. "Decebal - el strigă-n nouri - îi detun, îi iau în goană Și Danubiul o să bee a lor sacre legiuni". Decebal s-arată palid în fereasta naltă-ngustă, Și coroana și-o ridică cătr-imaginea augustă Și se uită cu durere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lor sacre legiuni". Decebal s-arată palid în fereasta naltă-ngustă, Și coroana și-o ridică cătr-imaginea augustă Și se uită cu durere la divinii săi străbuni. Iar pe plaiuri verzi de munte oștile-urbei risipite Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite - Rupt e șirul lor pe-a locuri de al soarelui foc roș. Pe un trunchi înnalt de stâncă chiar Cesarul stă-n uimire: "Ridicați semnele Urbei înspre-a cerului oștire Și strigați: Cu noi e Roma! " - Codri-adînci și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al soarelui foc roș. Pe un trunchi înnalt de stâncă chiar Cesarul stă-n uimire: "Ridicați semnele Urbei înspre-a cerului oștire Și strigați: Cu noi e Roma! " - Codri-adînci și-ntunecoși Clocotesc de lungul freamăt și de-a armelor sunare. Armia: "Cu noi e Roma" - Acvilele-i ard în soare. Van din Sarmisegetusa vin săgeți în roșii ploi, Scuturi se îndrept spre dânsa oprind grindina de-aramă, Zeii urlă - stânci se clatin, norii-n fâșii se distramă Și de fulgeri lungi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor sânge care-n râuri ude, roșii, de-auroră, Împle-a norilor spărture cu mari lacuri de rubin. Norii fug și se desfășur - bolta limpede se-ndoaie. În zenit stau zeii Romei în auritele lor straie, Lăncile și-ncrucișează privind armia din văi; A lor chipuri luminoase strălucesc frumoase-n soare, Ei și-ntorc caii cei falnici și-auritele lor care Spre apus - iar roșul soare îi urmează-ncet pe ei. Zeii Daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ziua a fugit în lumea mării Și pe culmile de munte focuri au aprins străjerii; Ca și pete mari de aur n-umbra văilor adânci, Ele par suspinse-n nouri. Lângă foc străjerii-aruncă Pe pereții suri de piatră umbra lor fantastic-lungă. Armia doarme pe pajiști ridicate și sub stânci. {EminescuOpIV 138} Sub o stâncă lângă focul ce pereții îi afumă, Cesaru-i culcat pe paie, singur, cu-a lui grije numa; Sub el văile adânce pline de neguri și somn. El privea la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cartea (Ovidiu Cotruș, Ion Vartic). Dar autorul lor? Mateiu I. Caragiale este, cu siguranță, cel mai important dandy-scriitor român. Și singurul care intră aproape cu totul În canoanele speciei, drept pentru care i-am găsit locul În Hit Parade, catalogul armiei de dandy Întocmit mai În glumă, mai În serios. Reconstituită din felurite documente personale (jurnal, corespondență, agende, simple Însemnări) sau din amintirile martorilor, biografia lui Mateiu I. Caragiale pare a fi povestea unui dandy. Cine să știe Însă cât anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prețios”, Însoțit mereu de o neșansă „la fel de mare ca talentul său”. D’AnnunzioGabriele Ugo D’Annunzio, prinț de Monte Nevoso (1863-1938). Mai mult decât sigur, unul dintre puținii autori italieni care se lasă Înregimentat fără drept de apel În firava armie a dandy-lor. Oricât de mult ne-ar consterna efeminarea acestora, trebuie recunoscut că În tumultuoasa biografie a lui D’Annunzio nu lipsesc câteva episoade cu adevărat eroice. Ele se consumă În primul război mondial, când, pilot pe un bombardier italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de ani de când există, problemele nutriționale ale tuturor cetățenilor săi? Hai, nu ale tuturor, dar măcar ale 80%, 70% dintre ei. Atâta să fi făcut, să le dea de mâncare, să n-aibă atâția tuberculoși. Și de unde stima asta pentru armia română? N-a câștigat de una singură nici un război, când s-a numărat printre Învingători a avut nevoie de arbitraj ca să profite cât de cât. Cum să devii bărbat Într-o armată fără coaie? Ce țară mai e și aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că „meșterii cantacuzineștilor” au făcut, cu prilejul mișcărilor din 1848, arme și tunuri din cireș. La 22 decembrie 1848, Mihail Sturdza era încunoștiințat despre mersul cercetărilor întreprinse pe moșiile cantacuzineștilor, pentru a se afla „cât și unde anume sunt ascunse armile și un feliu de tunuri ce se lucrase acolo din porunca proprietarilor”. Investigațiile colonelului Eller au stabilit că „armile s-au lucrat acolo de către meșterii d. d. cantacuzineștilor”. În documentele epocii întâlnim însă tot mai frecvent țărani meșteșugari care lucrează
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Mihail Sturdza era încunoștiințat despre mersul cercetărilor întreprinse pe moșiile cantacuzineștilor, pentru a se afla „cât și unde anume sunt ascunse armile și un feliu de tunuri ce se lucrase acolo din porunca proprietarilor”. Investigațiile colonelului Eller au stabilit că „armile s-au lucrat acolo de către meșterii d. d. cantacuzineștilor”. În documentele epocii întâlnim însă tot mai frecvent țărani meșteșugari care lucrează prin târguri și pe la moșii contra plată; în condicile de administrare a moșiilor sunt însemnări relative la plata meșteșugarilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
invitați deja („cu de la sine putere”) de Zablocki. Strădaniile în această direcție au avut oarecare ecou de vreme ce, după înăbușirea revoluției, cu prilejul anchetelor efectuate, Halepliu declarase că Nepomouc Gradowicz propusese guvernului provizoriu „să dea o sumă de bani ca să aducă armie poloneză a-i fi ajutor libertății”. Intrarea trupelor țariste în Muntenia avea însă să pună capăt aplicării acelor proiecte, impunând polonezilor o modificare de tactică în Moldova și Țara Românească. Veriga de legătură între români și polonezi o alcătuiau, la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moștenire, apoi Moldova și Muntenia au avut și alte organe comune decât domnitorul: Comisia Centrală de la Focșani, o singură Înaltă Curte Judecătorească și de Casație, organizarea identică a armatei, încât „la trebuință să se unească și să formeze o singură armie”; n-a fost nici o uniune reală, ca Suedia și Norvegia (1815-1905), Austro-Ungaria, Danemarca și Islanda (1918-1944), cu legături strânse; or, relațiile moldo-muntene au fost chiar mai strânse ca într-o uniune reală lipsită de un organ comun, cum a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
locuitorii” Moldovei și Valahiei și răspunsul la acțiunile bulgarilor. După ce îl înfățișa pe țar ca „ocrotitor” al românilor, a căror „politicească ființă” urma să fie decisă prin tratate, deci nu pe altă cale, proclamația invită pe „locuitori” „a ajutora mișcările armiei și a o îndestula pre ea la cele neapărate trebuințe”, precizând că „supunerea stăpânilor, uitarea împărecherilor celor pierzătoare, care s-au născut din anarhie, jertfirea cu toate interesurile sale binelui celui de obște, acestea sunt îndatoririle care se pun asupra
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]